De-ale lui Huppy

O bucurie mare a vacanței constă în petrecerea ei cu fiul meu Tudor supranumit în familie Huppy sau chiar Hupiță. Acum, la patru ani și opt luni, e mai deschis la discuții decît în vacanțele precedente cînd avea 3 și 8, 2 și 8 sau doar un an și opt luni. Umorul lui deocamdată involuntar se combină cu acțiuni năstrușnice.

*
UPDATE din 13 august

Huppy se joacă învîrtind în mîini un fragment dintr-un vechi robot LEGO şi scoate diferite sunete. Îl întreb ce reprezintă piesa pe care o are în mîini. Îmi explică bucuros:
- Este o navă de luptă cu armă învîrtitoare care poate să împuşte toţi cosmonauţii şi toate navetele cînd se apropie de planetă. Ea este în siguranţă.

*

La țară, înconjurat de șase cîini dintre care patru mai mari decît el, Huppy îi zmotocea zdravăn. Pe Nero îl lua de coadă cînd acesta dădea din ea bucuros.
- Ce-i faci lui Nero?
- Vreau să îi opresc codița.
Îl pipăie demonstrativ pe coaste și zice:
- Nero nu are buton de oprire.

Huppy numără patru cîini culcați la umbră:
- Unu, doi, trei patru, cinci.
- Să nu fie o greșeală. Mie mi se pare că ar fi doar patru. Cum ți-au ieșit cinci?
- La experiența pe care o am... nu pot să-ți explic.

Terrierul Stitch mă întîmpina în fiecare dimineață sărind bucuros cu labele pe mine. Huppy făcea zilnic aceeași observație:
- Stitch te place. Știe că ești un om drăguț.

O barză a planat jos deasupra curții și s-a așezat pe stîlp în afara ei.
Cîinii au început s-o latre furioși pe neputința de a o ajunge. Barza clămpănea nepăsătoare. Huppy îmi explică apoi situația:
- Cîinii lătrau pentru că nu o cunosc. Credeau că e o barză infractoare.

Huppy e fascinat de stîlpii de la liniile de înaltă tensiune pe care îi numește „stîlpi cu brațele în sus”. Dar îi plac și cei „cu brațele culcate” de la rețeaua de joasă tensiune. Lîngă curte se ramifică o astfel de rețea, densitatea de stîlpi fiind mare. Huppy remarcă:
- Mă tem că aici e o intersecție de stîlpi.

În fiecare zi, Huppy ținea să coborîm împreună în beciul casei unde depozitam alimente. Mi-a explicat de cîteva ori de ce îi place acolo:
- E puțin înfricoșător. Acolo sînt fantome, păianjeni...

Pe orășelul-covor, Huppy a presărat cîteva obiecte mici și le privește de deasupra, stînd în picioare. Îmi explică jocul:
- Pingu (personaj de desene animate) era în balon și se relaxa. Deodată s-a uitat în jos și toate lucrurile erau foarte mici.

Un melc remarcat de Huppy îl distrează foarte mult. Îl atinge cu un fir de iarbă și melcul intră în cochilie. Apoi iar iese, Huppy îl atinge iar cu firul. El îmi arată bucuros:
- Uite-l cum se retrage!
Peste două zile, după o ploaie, pe trotuar apare un limax. I-l prezint lui Huppy ca fiind tot melc, dar fără casă. E destul de uimit:
- El unde se retrage?

Huppy stropește un cîine cu pistolul cu apă. Acesta nu-i prea fericit și eu îi fac observație, spunînd că nu e bine să-l supere. Huppy e puțin jenat și simte că trebuie să justifice:
- Nero era cam murdar...
Alt cîine a mîrîit odată cînd l-a luat de cap. De atunci Huppy l-a ocolit motivînd de fiecare dată cînd trecea la distanță de el:
- Tomiță e puțin supărat.

Cu Guleraș, Huppy alerga, ținînd-o însă bine de coadă. L-am întrebat de ce și mi-a zis:
- Guli e taxiul meu de Bengești.

În perspectiva plecării la mare, la Casa Scriitorilor, l-am întrebat pe Huppy dacă anul ăsta vrea să mergem în Neptun cu Titi-carul (anul trecut n-a vrut decît o dată, cu greu). A spus că nu vrea. Dar cu trăsura cu un cal? Nici cu trăsura.
- Atunci cu ce să ajungem la Neptun? Pe jos?
- Numai cu taxiul!


(În imagine Huppy pe litoralul bulgăresc, în iulie)