Am revăzut cu plăcere Olimpul (cel românesc) cu arhitectura lui elegant-vetustă peste care au trecut 40 de ani. Desigur, Casa Scriitorilor „Zaharia Stancu” a rămas un loc plăcut, odihnitor, un spațiu bun pentru familiile cu copii mai mici sau cele care nu doresc agitație mondenă. Personalul acesteia, în frunte cu mereu amabilul domn Vasile, a rămas îndatoritor și atent la dorințele, ba chiar la capriciile scriitorilor.
Din păcate zona înconjurătoare se află într-o pustiire tot mai mare și posibilitățile de a petrece timpul altfel decît la plajă ori la restaurante cu prețuri cam exagerate lipsesc. Față de Nisipurile de Aur, ca să luăm un reper apropiat, diferența e foarte mare și nimic nu justifică preferința pentru stațiunea noastră în afară de eventuala nostalgie. Excepție fac doar vilele din Olimp și parțial hotelul Cocor. Niște construcții noi cu înfățișare urît-agresivă și balcoane de o palmă, fără piscine și înconjurate de bălării poartă pe fronton patru stele nejustificate. În tot Olimpul ființează un singur loc cu oarecare entertainment muzical live (”Cireșica”) și o singură masă de biliard, nici un spațiu de joacă amenajat cu excepția aceleiași „Cireșica”: oferă trei leagăne și trei tobogane pentru copii sub trei ani. Exista un singur bancomat funcțional și un singur restaurant cu specific marcat exceptînd „Cherhanaua”. Parcă și turiștii sînt marcați de peisajul mai curînd dezolant și par posaci față de cei, tot majoritar români, de pe litoralul bulgăresc. Îmi amintesc vara lui 2004 cînd, în fiecare seară, aveau loc spectacole muzicale onorabile (televizate în direct) în plină stradă.
Olimpul rămîne doar cu farmecul și măreția mării și al falezei înalte, care se surpă însă pe-alocuri. Marea a fost caldă și a oferit și zile de calm pentru înot și de agitație pentru jocul cu valurile. Concluzia a tras-o Huppy: „De ce am stat așa de puțin?”
Foto: Huppy la a patra vacanță la Olimp
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu