joi, 9 ianuarie 2014

Shakespeare - Sonetul 101. O nouă traducere

William Shakespeare

Sonetul CI

Muză hoinară, ce canon să-ți dau
Cînd negi că-i adevăr întru splendoare?
Frumos și adevăr alături stau
În dragoste. Acceptă, prin urmare.
Răspunde, Muză, nu-i așa că spui:
„Vrei să vopsești un adevăr? E-n van:
Nu pensula va da culoarea lui,
Iar binelui mai binele-i dușman”.
„Ce e frumos nu trebuie slăvit”?,
De-aceea taci? Dar ce-i frumos e-n tine,
Mai trainic decît dac-ar fi zidit.
În veac va fi slăvit cum se cuvine.
         Te-nvăț cum să-mplinești menirea ta:
         Ce e frumos, păstrează, nu schimba.


Am luptat vreo două zile cu Sonetul CI de Shakespeare. Textul originar e oarecum contradictoriu, cel puțin ambiguu, iar traducerile, cîte sînt (doar două se pare, am impresia că Ioan Frunzetti nu l-a tradus, eu nu l-am găsit) sînt mai greu inteligibile din cauza unor forțări lexical-sintactice dificil de evitat. Am încercat să-l redau cît mai fluent în românește, păstrînd contradicția lui Shakespeare: punctele de vedere expuse ca adverse, de fapt cam coincid. 

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Chiar dacă e mai departe de original, e o fericită alcătuire care îl bucură pe cititor, dar și pe autorul sonetelor de acolo din veșnicie. Sonetul.este exprimat într-o limbă aleasă, muzicală, încărcată de armonie și care grăiește sublim.
      Elisaveta Novac

      Ștergere
    2. Mulțumesc. Eu consider totuși că nu e mai „departe de original” decît traducerile anterioare, cîte le cunosc (Tomozei și Violeta Popa). Repet că nu știu de alte traduceri, aș fi recunoscător să mi le semnalați.

      Ștergere
  2. Domnule Horia Gârbea,
    vă semnalez eu o altă traducere: Neculai Chirica și Dan Grigorescu - W. Shakespeare, Sonete și poeme, Ed. Minerva, București, 1974.
    Aici, Sonetul CI apare tradus astfel:

    O, muză leneșă, cum scapi uitând
    Că adevăru-i zugrav frumuseții?
    În raza lor iubirea mi-o-nveșmânt;
    La fel de faci, ai tot prinosul vieții.

    Vei spune, poate: ,,Adevărul n-are
    Nevoie de vopsea; nici de penel,
    Frumosul, ca să strălucească-n soare!
    Un lucru scump e scump numai prin el!"

    Că-i mai presus de slavă, vei tăcea?
    Nu-i drept! De-o cânți, va dăinui de-a pururi,
    Mai mult ca un mormânt de aur; stea
    Deasupra viitoarelor azururi...

    Strunește-ți lira - te învăț eu cum! -
    Mult timp să pară cum apare-acum.

    Toate cele bune vă doresc și spor la tradus și în toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc. E un text dificil, fiecare traducere e și o interpretare. Unele ambiguități apar și mai mari în această versiune pe care nu o cunoșteam. De pildă la ce se referă: „de-o cînți” din versul 10? la „slavă”. În original se referă la „(ce e) frumos” Ar fi mai exact: „de-L cînți”, la masculin. La fel, cine „să pară” din versul 14. Ar rexulta că „lira” ceea ce e absurd.

      Impropriu este și „ai tot prinosul vieții” din versul 4. Nu are legătură cu originalul și nu intră în logica enunțului. Prin definiție „muza” e o creatură abstractă și nemuritoare. La ce i-ar trebui „prinosul (??) vieții”? Dar... fiecare versiune are și reușite și trădări.

      Ștergere
  3. Apreciez mult traducerea pe care aţi făcut-o cu atât mai mult cu cât am în oglindă traducerea din comentariul -dui Stefan S. Frapează în traducerea dumneavoastră melodiozitatea stilului shakespearian într-atât încât chiar dacă nu aş fi ştiut cine este autorul, ritmul şi tonalitatea silabelor m-ar fi dus cu gândul la Shakespeare. Aţi recompus nu numai stilul ci şi gândirea şi simţirea marelui poet şi dramaturg ceea ce mi se pare esenţial în valoarea unei traduceri, fapt ce nu se poate realiza decât în urma unei perfecte cunoaşteri a operei dar şi a identificării spirituale cu cel tradus, o coabitare sufletească aş îndrăzni să numesc. Poezia - gândesc eu - este , sau ar trebui să fie, întâi simţire şi apoi subiect- cuvinte- rime, ori sonetul pe care l-aţi tradus aduce nealterată nu numai ideea ce se desprinde din sonetul original ci mai ales emoţia, acea stare de graţie a poetului. Fără să folosiţi arhaisme, traducerea dumneavoastră păstrează parfumul epocii în care a fost creat sonetul, pe când cea din comentariu aparţine prezentului şi nu are nimic comun cu Shakespeare. Pentru trecerea dintr-o limbă în alta a unei poezii, eu nu aş folosi cuvântul "traducere" ci "tălmăcire", care are un sens mult mai relevant pentru finalitatea actului artistic . Este ceea ce remarc la această admirabilă tălmăcire pentru care vă felicit .

    Mi-am transcris sonetul (nu ştiu de ce nu am reuşit să îl printez) până când îl voi găsi în paginile unei cărţi .(Pe când ???)

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog