luni, 30 aprilie 2012
Statuia lui Traian și Sorin Oprescu
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea Victoriei (București). Bronzul e înalt de 2,15 m și îl reprezintă pe împărat nud și bine făcut – după unii privitori sexul său putea fi mai imperial – purtînd în brațe o lupoaică. Ea nu e maternă (Romulus și Remus lipsesc), ci rînjește agresiv și are un fel de fular care sugerează steagul dacic.
Lucrarea e frumoasă, dar simbolistica ei e cam încărcată și cam complicată și se pretează la ironii mai groase sau mai fine. O togă putea salva decența împăratului care desigur nu se arăta poporului roman, nici celui dacic, învins, cu mătărînga la vedere, fie și în vremurile acelea de atletism olimpic. Iar Lupa putea fi mai blîndă, neutrală.
Chiar și Eminescu ipostaziat de Gh. Anghel la Ateneu, într-una dintre cele mai grotești reprezentări ale unei personalități românești în opinia mea (Geo Bogza îl considera făcut ca din rouă... mă rog), poartă un consolator prosop pe talie.
Autorul sculpturii de la Muzeul de Istorie este un mare și regretat artist, Vasile Gorduz. Prefer să-i dau credit, deși nu mi se pare aceasta chiar capodopera sa. Cine vrea să-i cunoască o capodoperă se poate duce să vadă bustul lui Petre Țuțea din curtea Bisericii Popa Soare. Este poate cea mai frumoasă statuie din București. E la mare distanță de Bălcescu al tot atît de regretatului Mircea Spătaru de la Izvorul Rece.
Deocamdată să-l luăm pe Traian așa cum ni s-a oferit și promit că mă voi împiedeca să mă gîndesc cum ar arăta statuia lui Sorin Oprescu nud și cu o maidaneză agresivă în brațe. Căci asta mi-a trecut prin gînd în prima clipă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce...
-
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1...
-
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ...
-
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că...
-
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ...
-
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre...
-
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu...
-
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Arhivă blog
-
►
2015
(64)
- ► septembrie (3)
-
►
2014
(210)
- ► septembrie (14)
-
►
2013
(212)
- ► septembrie (17)
-
▼
2012
(219)
- ► septembrie (19)
-
▼
aprilie
(28)
- Statuia lui Traian și Sorin Oprescu
- Memoriile Generalului Titus Gârbea - vol 1
- Colocviul romanului românesc 2012. În curînd!
- Imagini de la lansarea de la Cluj
- Căderea Guvernului și cultura
- „Trecutul e o sărbătoare” lansat la Cluj
- Lansare. Trecutul e o sărbătoare (Ed. Tracus Arte)...
- Vizitatorul 111 111 !
- „Jar. Amîndoi” de Liviu Rebreanu. Ultimul volum de...
- Arghezi cu doi de i
- Nu uitați că „Trecutul e o sărbătoare”!
- Nicolae Manolescu despre volumul „Trecutul e o să...
- „Trecutul e o sărbătoare” - Editura Tracus Arte. L...
- Concurs de debut literar - UniCredit
- Hristos A Înviat!
- Concursul de poezie Constantin Virgil Bănescu
- Concursul de eseuri "Iordan Chimet". Pentru elevi
- Codul bunelor maniere în traduceri...
- Pentru traducatorii în şi din germană!
- Poemul "Infirmitate" pe www.romlit.ro
- "Cehov - Dali" cu actori premiaţi
- Luceafărul de dimineaţă - nr. 4 din 2012
- Dan Mircea Cipariu - ales președinte APLER cu 6 la 3
- Biblioteca Pentru Toți a Jurnalului Național - ult...
- A apărut „Trecutul e o sărbătoare” la Tracus Arte
- Imaginea intelectualului
- Juriul UNITER a desemnat PIESA ANULUI 2011
- A murit actorul și scriitorul Ion Lucian (1924-2012)
-
►
2011
(468)
- ► septembrie (33)
-
►
2010
(391)
- ► septembrie (35)
:)) , :)) , :))
RăspundețiȘtergereChiar voiam sa reactionez revoltat văzând şi auzind la un post tv. când prezentatoarea pomenea de o sculptură cu împăratul Traian ţinând lupoaica dacică în braţe. Mi-am zis că postul trebuie sanctionat pentru informatie falsa,ştiind că lupoaica,statuată şi în Parcul Dorobanţi, amar de vreme, reprezintă simbolul întemeierii Romei.Acum,privind această fotografie,chiar arată ca o îngemănare artistică a legendei despre Roma cu simbolul stegar al războinicilor daci.Apoi,dacă Traian apare gol,impudic după impresia neştiinţei, sculptorul inspirat face legătură cu antichitatea,când falusul întruchipa creaţie eroism,bărbăţie istorică,cult de msre preţ,foarte răspândit în onoruri statuare,restilizat în vremea de apoi a Renaşterii,dar şi în cea modernă. Până şi în vremea românească de azi observăm aprecieri verbale, peiorative adesea,trimise unor demnitari capabili de fapte publice,cum ar fi virilul Năstase cu patru ouă testiculare dând naştere la patru case şi patru procese trase de păr,căruia o statuie îi mai trebuia.In fine,reţin că artistul Vasile Gorduz a fost servit de măreţia viziunii sale,ancorată în timp aproape imemorial pentru respectul generaţiei contemporane cu el.
ȘtergereOau, rareori am văzut ceva mai penibil! Hidoşenia asta a fost expusă public?! :)))) Oare de ce boală psihică suferea Traian, de apare în faţa lumii în p..a goală, cu o lupoaică în braţe? Nu poţi înţelege decât că fiara era partenera lui sexuală. În lipsa sugacilor Romulus şi Remus, ţâţele alea proeminente nu sugerează altceva decât o afacere erotică…
RăspundețiȘtergereMinunat reprezentată originea poporului român, ne mândrim cu monumentul, ne prosternăm dinaintea gustului artistic, inteligenţei şi culturii conducătorilor, felicitări autorităţilor. Slavă artistului (fie-i ţărâna uşoară, dacă e adevărat că a plecat)!
Regretatul artist Vasile Gorduz a murit în 2008. Viziunea sa e discutabilă ca orice produs artistic. Aceasta are unele puncte nevralgice, mai exact stimulează interpretări licențioase ca și cea din comentariul de mai sus. Mi se pare că artistul a folosit o simbolistică prea directă mizînd pe semnificația lupoaicei în cultura romană și (presupus) dacică și nu a luat în calcul conotațiile involuntar hazlii ale monumentului.
RăspundețiȘtergereUra, drăguţa mea, Traian are p.
RăspundețiȘtergereDar rictusul de satisfacţie al împăratului l-aţi băgat de seamă?
Dar atitudinea lui de cocălar antic căruia i se rupe de orice?
Dar urletul lupoaicei pătrunsă de trupul şarpelui, l-aţi auzit?
Dar cele mamele umflate după moda contemporană ale capitolinei le-aţi văzut?
...Gaudeamus igitur, în sfîrşit, avem un monument mai hidos şi mai idiot decît Memorialul renaşterii, ţeapa cu un coi în vîrf, realizată de genialul Alexandru Ghilduş.
continuare pe http://varanus-varanus.blogspot.com/
iubesc frumosul...si asemenea prost gust ma face sa ma indoiesc amarnic de sanatatea mintala a celor ce au acceptat statuia...
RăspundețiȘtergereDin păcate statuia sugerează tot felul de lucruri necuvioase, îndeamnă la ironie automat. Vasile Gorduz a fost un mare artist, dar se întîmplă oricui să aibă scăderi.
RăspundețiȘtergereMircea Badea a folosit o metaforă foarte inspirată-fluier de arbitru.
RăspundețiȘtergere- Sculptorul Vasile Gorduz, creste in cataloage ( adica in clasamentele de arta ) si va ajunge in scurt timp la o cota apropiata de marele Brancusi.
RăspundețiȘtergere- Ca si maestrul din Hobitza nu a cunoscut celebritatea in Romania, ci in occident. Noi , nefiind pregatiti sa-i intelegem arta, nu am gasit potrivit ca in timpul vietii artistului bucurestean, sa-i comandam o statuie pentru Capitala. Suntem prea saraci ca sa ne permitem un Gorduz sau un Brancusi, un Michelangelo sau un Rodin la Bucuresti.
- Statuia Imparatului Traian care ne surprinde pe treptele M.N. de Istorie, NU A FOST UN PROIECT PENTRU BUCURESTI, ci pentru SEVILLA - SPANIA, pentru ca la Sevilla s-a nascut Imparatul Traian, iar municipalitatea capitalei Andalusiei ( Sevilla ) a comandat statuia artistului roman Vasile Gorduz, considerand-o cea mai sugestiva pentru glorificarea Imparatului. Logica simbolurilor este ca " Traian al nostru ( al Sevillei ) , prin propriile forte ale corpului ( nudul ) si mintii a cucerit Roma ( lupoaica ) si Dacia ( sarpele lup )"
- Daca municipalitatea din Bucuresti ar fi comandat lui Vasile Gorduz o statuie a Imparatului Traian, in niciun caz artistul nu l-ar fi realizat nud, dar sculptorul a murit in 2008 si bietul maestru Gorduz nici nu si-a inchipuit vreodata in timpul vietii lui ca Imparatul lui de la Sevilla va fi dorit la Bucuresti in 2012.
- Tot ce a facut municipalitatea din Bucuresti ( cunoscand cota mare la care a ajuns Gorduz ) a fost sa toarne in bronz o copie a statuii de la Sevilla ( evaluata la multe milioane de euro si la care oricum Sevilla nu ar renunta vreodata). Bronzul costa vreo 100 000 de lei
( intrebati la Remat ), iar turnarea, slefuirea si cuzinetul fundatiei inca vreo 100 000 de lei.
- Socheaza ? Pai exact prin asta se remarca arta de nearta. Faptul ca ramai o secunda mut in fata indraznelii si nonconformismului lucrarii deosebeste arta de ne-arta.
- De ce pe treptele MNI ? Pentru ca grupurile de turisti sa se aseze mai bine pentru fotografii.
- Ce ar fi zis locuitorii din Hobitza - Gorj, daca primarul lor ar fi pus pe treptele Consiliului Comunal o copie a Pasarii Maiastre ? Probabil ar fi acuzat faptul ca pasarea are gatul prea lung, n-are pene destule si are tartitza cam mare. Cam asa se intampla si cu Imparatul...
@ Irina
RăspundețiȘtergereNu e exactă afirmația dvs. după care „nu am gasit potrivit ca in timpul vietii artistului bucurestean, sa-i comandam o statuie pentru Capitala”. Vă invit să vedeți capul lui Țuțea din curtea bisericii Popa Soare, o lucrare eminentă, dezvelită în timpul vieții artistului, și ultima lui lucrare, dezvelită din păcate postum: monumentul pentru Mircea Eliade de la Mîntuleasa tot o sculptură remarcabilă. Ambele au fost comandate și instalate de Primăria sectorului 2 (primar Neculai Onțanu) și orice capitală s-ar mîndri cu ele.
Dece ar soca mai mult lucrarea unui artist consacrat decat limbajul penibil de direct(daca mi-e permis sa spun asa),adeseori confundandu-se cu limbajul de mahala folosit de unii autori de„opere literare”care,culmea,sunt si incurajati de critica?
RăspundețiȘtergere@ Irina
RăspundețiȘtergereStimată doamnă, lupoaica ţâţoasă este un un filon epuizat, nu mai poate aduce nici cea mai vagă urmă de originalitate în artă. Dacă e s-o punem în braţele unui împărat, mai bine găsim unul realmente dezaxat, precum Nero (tip pasionat de artă, de altfel).
Traian n-a cucerit Roma prin forţa nudului, n-a fost un playboy, ci un excelent războinic.
Desigur însă că nu urmăresc să vă diminuez extazul în faţa operei (deşi îmi displace, poate, că dumneavoastră nu vă diminuaţi dispreţul faţă de românii nepregătiţi să înţeleagă arta).
Vă rog, nu îngăduiţi câtorva ignoranţi români să vă tulbure contemplarea, admiraţi în tihnă hainele cele noi ale împăratului Traian!
Despre BUNUL şi PROSTUL gust un amuzament de Duminică sau de 1 Mai.
RăspundețiȘtergerePRE-"judecăţile de valoare" în România de azi nu mai pot surprinde pe nimeni.
Arta, Poezia şi Bunul Gust sînt exprimate, înţelese şi apreciate în limbajul redus-abject-colorat-imond real-realist-concret al străzii, al mahalalei, al televiziunilor comerciale, al mall-urilor ca loc de promenadă şi etalare, al inexistenţei unei adevărate culturi cu baze solide de educaţie şi de valoare. Cei 45 de ani de comunism şi cei 22 de post-comunism au făcut ca oamenii şi "artiştii" să se exprime prin expresii vulgare şi reduse imaginativ şi stilistic, la decadenţa unei societăţi în plin delir al mitocăniei. AICI doar comentariul "Irinei" încearcă o reaşezare a lucrurilor în matcă, Restul sînt bălăcăreli speriate de ARTĂ şi îmbuibate de facil.
Dacă nu ne place trebuie să împroşcăm, dacă nu înţelegem trebuie să ne dăm deştepţi făcînd tot felul de aluzii deplasate, folosind conotaţii şi mesaje cu multiple trimiteri, interpretări sau deocheate imagini. Atît se poate azi în România hăituită de bandele de foşti securişti, criminalii de ieri, politicienii de azi, în libertate şi-n plină democraţie "originală".
A face comentarii văzînd Poze şi citind alte comentarii sau privind la televizor emisiuni cu mesaje mură-n-gură denotă încă o dată (i)maturitatea celor mai mulţi dintre noi.
A interpreta Arta de la nivelul trotuarului îmbibat de scuipaţi, flegme, înjurături şi maidanezi bîntuind în libertate de-a lungu’ şi de-a latu’ o ţară întreagă ne arată cu uşurinţă capacitatea de a putea pricepe ceva despre .......orice.
@ Zurbagiu
RăspundețiȘtergereEu v-am publicat comentariul, dar vreau să luați notă că nu am a primi lecții despre artă de la domnia-voastră.
Supoziția dvs. că alții nu înțeleg arta pentru că au punct de vedere decît dvs. denotă exact grobianismul de care vă plîngeți. În materie de artă nu ezit să-mi compar CV-ul cu al dvs. și, indiderent de el, am dreptul la opinie, mai ales pe propriul meu blog.
Am primit un comentariu din partea dlui Adrian Buzdugan, prozator, care m-a rugat sa-l public întrucît nu a reusit direct:
RăspundețiȘtergere@Irina, Zurbagiu
Banuiesc ca cei mai multi dintre vizitatorii acestui blog inteleg rostul "Fantanii" lui Duchamp sau al "Patratului negru" semnat de Malevici, insa niciunul dintre ei nu poate fi obligat sa pice in extaz in fata unui pisoar sau a unei panze goale (v. si Cy Twombly). Imi place la nebunie Michelangelo, dar imi plac si pedestrii lui Giacometti, imi place "Mihai nebunul" lui Ionescu-Valbudea, dar si epigonicul "Copil II" al lui Virgil Fulicea etc. insa nimeni nu ma poate obliga sa ma prosternez in fata unui monument respingator (cartoful tras in teapa - Ghildus) sau a unei staui kitschoase in care simbolurile sunt aglutinate eclectic ("statuia" in discutie, din care mai lipsesc doar Decebal si dacii liberi...). Nu incercati sa introduceti standarde obiective acolo unde nu-si au locul, in arta contemporana unde arta si non-arta se intalnesc si unde ambele pot soca in egala masura. Mai usor cu pianul pe scari!
Adrian Buzdugan
@ toată lumea
RăspundețiȘtergereEi... ne-am cam înfierbîntat fără a fi cazul.
Cred că putem fi mai detașați.
@poezieevelics
RăspundețiȘtergerePutem încerca s-o lămurim, cu toate că discuţia pare infinită. Porniţi de la premisa că opera ce face obiectul acestei postări “şochează”, de aceea ar fi contestată.
Nu. Este minunat ca o operă de artă să şocheze, ar fi “fraieră” să n-o facă. Capacitatea de a şoca suportă însă clasificări, în funcţie de natura şocului: poate şoca prin valoare, prin noutate, prin maniera de abordare, dar şi prin naivitate, ridicol, infantilism sau neghiobie. Dacă vreţi să ne declarăm neapărat şocaţi de această reprezentare statuară a împăratului şi să ne înscriem în categoriile enunţate, aş zice că şochează prin ridicol (părere strict personală). Nu contează dacă artistul e consacrat sau nu, ci faptul că opera X are sau nu valoare artistică.
Pe de altă parte, deviaţi către literatură şi condamnaţi global “limbajul de mahala”, folosit de unii scriitori, spre a le osândi opera, chiar dacă îi vedeţi “încurajaţi de critică”. Părerea mea este că greşiţi grav generalizând. Există opere literare superbe condimentate din plin cu “limbaj de mahala” (pot să mă gândesc, sumar, la cărţi de Henry Miller, Charles Bukowski, Philip Roth, Chuck Palahniuk, Irvine Welsh, ca să nu mă limitez la exemplul clasic al Marchizului de Sade). O carte precum American Psycho de Bret Easton Ellis conţine episoade de cruzime explicită îngrozitoare, dar asta nu o împiedică să fie o capodoperă. Nu ştiu dacă aţi avut răbdarea de a citi integral Curcubeul gravitaţiei a lui Pynchon, carte căreia i s-a retras premiul Pulitzer din motive de obscenitate (“roman ilizibil şi obscen”), ceea ce n-o împiedică să rămână o operă copleşitoare, un monument literar sfidător şi strivitor pentru toţi impotenţii care-l denigrează. Ce vreau să spun e că nu “limbajul de mahala” e barometrul valorii, trebuie să vedem ansamblul şi să discernem, să înţelegem ce are de transmis opera, ce fel de unelte foloseşte scriitorul, dacă şi cum contribuie la cultura umanităţii…
Cum am spus, subiectul e infinit, dar am convingerea că o operă literară poate fi considerată proastă (deşeu) doar dacă ea conţine doar “limbaj de mahala” şi nimic altceva. Dacă însă acest limbaj are rostul lui în context nu prejudiciază opera, dimpotrivă, o poate ajuta să devină remarcabilă. Chiar dacă – sau tocmai pentru că – şochează.
Domnului HORIA GÂRBEA şi nu numai
RăspundețiȘtergereNu este vorba nici de Extazieri, nici de înţelegeri, nici de DA sau NU ci doar de felul în care se comentează o “lucrare artistică”, stil, cuvinte, expresii, miştouri, ironii, “superiorităţi” intelectuale, sfaturi, parabole şi alte neaoşe cuvinte locale de prin marginile civilizaţiilor în decadenţă.
Vă mulţumesc pentru corectitudine şi nestemata sinceritate. O clipă nu mi-a trecut prin cap intenţia de a da lecţii despre ARTĂ nimănui.Ceea ce a fost Total Greşit interpretat . Este exact Contrariul. Comentariul meu se referea la modul, stilul şi felul în care cei mai mulţi Abordează, Comentează şi AU IMPRESIA că ÎNŢELEG fenomenul ARTistic. Libertatea la OPINIE este Aici respectată perfect, cît despre valoarea reală a unui CV îmi permit să am mari îndoieli, de-aceea şi punerea simplistă în paralel nu este o dovadă de limpezire a lucrurilor, în special cînd este vorba de Artă sau despre acel “de gustibus non disputandum”. Încercam doar să subliniez că foarte dintre cei mai mulţi îşi arogă puterea “Valorilor de Judecată”. Sincer , nu înţeleg de ce v-aţi simţit şi dumneavoastră vizat ?!? Este cu adevărat regratabilă această confuzie. De altfel încercam să subliniez nivelul vocabularului abordat de către cei mai mulţi dintre comentatori a ceea ce au “văzut” şi că UŞURINŢA “ironiilor mai groase sau mai fine” este TERIBIL TIPICĂ peisajului românesc prea grăbit să scuipe şi să înjure.
Se pare că în România de azi “limbajul de mahala “ artistic aşezat în pagină cu nonşalanţă, dărnicie şi extaz cultural este la mare preţ şi este considerat “operă de artă”, NU TOŢI consideră aceast aspect un lucru demn de luat în seamă, ci tocmai contrariul, fiecare este liber să creadă ce doreşte, rămîne felul în care o spune. Probabil că în România “limbajul de mahala” a devenit un curent artistic modern actual post-comunist deosebit de frecventat de noile generaţii de artişti. UNII au mari îndoieli în valoarea acestui « mod de exprimare ».
Cei care se gîndesc Instinctiv Instantaneu la “mamele” şi “sex”(“mătărîngă”) la acouplări zoomorfe sau alte Măriri prin LUPA propriei imaginaţii NU CRED că pot a fi în stare a judeca o Lucrare Artistică în special ca aceasta, tocmai în Contextul Românesc atît de TULBURE, Tulburat şi Pervertit de Vremuri. Nu-mi rămîne decît să vă mulţumesc pentru fair-play-ul “englezesc” de care de fiecare dată aţi dat dovadă.
@Zurbagiu
RăspundețiȘtergereDegeaba vreți să fiți ironic. Da, e o dovadă de fair-play că vă public comentariile. Cred că oricine va admite.
Cred că toți comentatorii s-au pronuțat echilibrat și în limitele priceperii și gustului lor. Dvs. sînteți excepția. În plus, vă contraziceți:
1. atacați “limbajul de mahala artistic aşezat în pagină cu nonşalanţă” dar nu vedeți că statuia are ceva kitsch în exhibarea unor caracteristici anatomice
2. spuneți că nu înțelegeți de ce m-am simțit vizat, dar continuați să afirmați că „nu credeți” că sînt în stare să judec o lucrare artistică pentru că „mă gîndesc instinctiv la...”
Nu mă gîndesc „instinctiv”, nu aveți grijă, ci încerc să raționez pe baza a ceea ce se vede și vede orice privitor. Cum să ne explicăm că zeci de comentatori pe toate siturile se gîndesc la același lucru? Și de ce prezumați că ei „nu sînt în stare să judece”? Capacitatea de judecată nu este limitată la persoana dvs.
Mai presus de asta, eu consider statuia cel puțin acceptabilă și pe autorul ei un mare artist și regret că anumite aspecte ale ei nu o fac eminentă. Aceeași statuie la Roma și la Sevilla nu a scandalizat în primul rînd din cauza locului de amplasare și apoi din cauza ne-implicării unor sentimente naționale.