duminică, 17 aprilie 2016

Cărți noi! Gabriel Chifu „Papirus”, antologie de poezie, Ed. Paralela 45


            Pare superfluu să mai scrii acum despre poezia lui Gabriel Chifu. Autorul a beneficiat de exegeze dintre cele mai atente, atît pentru fiecare volum în parte cît și pentru ansamblul operei, printre cele mai recente fiind prefața și postfața antologiei Papirus (poezii 1976-2015) – Ed. Paralela 45, Colecția poeți laureați ai premiului Național de Poezie Mihai Eminescu, semnate de Dan Cristea și Răzvan Voncu. Toți marii critici au scris despre Gabriel Chifu și mulți confrați poeți i-au dedicat pagini în cei 40 de ani de carieră literară, de la debutul precoce și laureat la rîndul său (1976) pînă la Premiul Eminescu, venit poate prea devreme pentru un autor care mai are în față - sper și îi doresc - nu ani, ci decenii de scris.

 
           Totuși, o antologie precum Papirus nu trebuie să treacă necomentată pentru că ea exprimă pe larg, în aproape 200 de texte, reinventări de sine ale poetului în nouă volume succesive care se adaugă antologiilor, aceasta fiind a patra. Nici cele nouă volume de proză nu sînt lipsite de legătură cu poezia lui Gabriel Chifu, care își utilizează nu odată viziunile lirice, ele trecînd cu naturalețe în proză și îmbogățind-o: lupta cu Demonul (în Cartograful puterii, Relatare despre moartea mea și chiar în Punct și de la capăt), frontiera fluidă între lumea în care viețuim și „cealaltă” (în cele citate și în Visul copilului care pășește pe zăpadă fără să lase urme), descifrarea semnelor criptate lăsate de Rău în lume, transformările „magice” ale omului în succesiunea vîrstelor și multe altele.

            Citeam undeva că lumea scrisului a pornit de la papirus și s-a întors la el: scroll-ul vertical și scris pe o singură față al PC-ului preface manuscrisul –căci tastele tot cu degetele mîinilor se apasă – într-un „sul” nesfîrșit. Titlul sugerează deci un continuum al sinelui poetului dincolo de etape.
            Sînt multe „constante universale” în scrisul poetului matur de-acum și foarte stăpîn pe instrumentarul lui. Faptul acesta vine, conștient sau nu, din formația lui Gabriel Chifu, una care nu putea ocoli cifrele și exactitatea, formalizarea Universului prin valori numerice imuabile: de la banalul dar fascinatul „pi” la proporția de aur și, prin ea, la numărul lui Fibonacci, de la numărul lui Euler la misteriosul „lambda” al lui Conway care se leagă de teoria cosmogonică.

            Spațiul acestei prezentări abia dacă va putea să se refere la una dintre ele și voi alege ca reprezentativă „lumina”. Deși termenul nu apare direct în niciun titlul de volum, cu o singură excepție prin antinomie (Bastonul de orb, 2003) și eventual, indirect, ca etimologie posibilă dar necertificată, în Lamura (1983). La Gabriel Chifu, infinitul este „smuls” din icoane din versuri din raze. La el, lumina are consistență, poate strivi o vietate (păianjen) în mai, spărgînd o sămînță lumina iese din ea și îl îneacă pe imprudent ca un uragan, lumina unei galaxii se materializează și cade în cana de ceai, colțul stelei izbește casa cu putere, izbucnirea zorilor e violentă și lumina (lor) lovește peste față. Singur, în trenul mizer de navetiști, eul liric este  transfigurat de o lumină interioară care arde ca o candelă, o lumină pură, indestructibilă. Cînd Zeii își pierd cumpătul în fața tensiunii din lume, ei își manifestă deruta prin aceea că nu înțeleg lumina și nici întunericul. În alt text cele trei miliarde de raze ale soarelui  au un efect opus și strigă pedepsitor numele întunericului.

             Lumina este descrisă „creaționist”, premerge totul fiind primul element instituit de divinitate și în același timp continuă să existe dincolo de toate cîte sînt efemere pe lume. Eul se înalță ciclic spre lumină.
            Într-un recent eseu din revista Viața Românească, Irina Petraș număra 191 de referiri la lumină în poemele care compun antologia lui Gabriel Chifu. Îmi lipsește acribia unor asemenea contorizări, o cred pe cuvânt pe eminenta colegă. Voi nota însă că lumina este prezentă în repertoriul poetic și prin absența ei. Zeii, cum am văzut, nu înțeleg nici lumina, dar nici întunericul, există un  ținut misterios unde întunericul ține mai mult decît în orice altă țară (titlu de poem), în altă parte lumina din cadru e puțină. Dar sfîrșitul existenței e imaginat ca o dizolvare în lumină, invers decît la Eminescu, cel întunecat cînd timpul crește în urmă.

            Pe scurt, Gabriel Chifu mînuiește clar-obscurul, nu doar claritatea. Ar merita titlul de „maestru de lumini”, profesiune care cuprinde deopotrivă iluminarea și întunecarea, după caz. Poetul, recunoscut ca precursor cu mai bine de o jumătate de pas al optzecismului, s-a apropiat tot mai mult de estetica generației din care face parte biologic și care va erupe spectaculos între 1979 și 1983, cu un vîrf în 1980-81 cînd debutează Cărtărescu, Vișniec, Danilov, Mureșan, Stoiciu, Iaru, Stratan, Mariana Marin. Dar, deși nu este străin de mărcile atribuite acesteia - stil colocvial dar și livresc cu ironie, biografism, racord direct la realitate, spirit ludic – rămîne și un metafizician, atras de o lume suprareală și de o exprimare simbolică (poate e tot influența studiului științelor exacte), încît poezia sa face numeroase aluzii la un plan metareal, înfățișat indirect, întrucîtva criptic. Lucrul acesta face din Gabriel Chifu un poet „dificil”, el are o plăcere a codificării mesajului astfel încît un element – de pildă lumina – capătă descifrări diferite în funcție de altele cărora li se alătură.

Poezia sa, rareori tranzitivă în jubilație sau umoare neagră, solicită cititorului mai ales inteligența, pusă la încercare prin ambiguități abile și voit derutante. Iată un exemplu: călătoreai cu trenul acela parcă / orb prin cîmpie. Din nou o referire la lumină prin lipsa ei. Dar cine e orb? Trenul sau călătorul? Știm, desigur, că trenul nu are ochi, dar o personificare nu ar mira în context.  Mai departe, în același text, uitarea e personificată ca un alai de nuntași chercheliți nepăsători cu taraful de lăutari după ei. Și poemul,  în același text, alerga după tine.
Rezultă, de aici și din alte multe exemple ce se pot da, că, în textele lui Gabriel Chifu, granița dintre ființă și lucru e fluidă, animalul, vegetalul, mineralul nu sînt date pentru totdeauna. Regnurile se pot modifica, după cum și fizicul trece în metafizic, materia devine spirit sau invers. Asemenea tranzitări ale membranei crează emoție prin surpriză. La sfîrșitul zilei, trupul atîrnă greu, e stricat, e greșit, e mut. În seria de însușiri fizice, mecanice chiar, intervine brusc, spre trezirea uimirii, un concept moral: „e greșit”. El, trupul, se va dori „reparat” la finalul textului, dacă se mai poate, de către îngeri.

Acest tip de provocări, jocuri de lumini și umbre într-un spațiu multidimensional crează diferența de potențial generatoare, cum știm, a tensiunii, aici una intelectuală. Gabriel Chifu este un poet al luminii, dar și al luminilor minții, provocator pentru oricare cititor.


În imagine: La Alba Iulia în 2012, grup de scriitori, primul din stînga Horia Gârbea, primul din dreapta Gabriel Chifu.

joi, 14 aprilie 2016

Shakespeare In Romania, Shakespeare In The World. Comunicări

Redau aici, pentru amintire în timp dar și pentru informarea celor interesați, lista comunicărilor (30 la număr) prezentate la Simpozionul Internațional Shakespeare organizat de Muzeul Național al Literaturii Române și Academia Română în colaborare cu ICR, Teatrul Național Craiova și alte instituții. O manifestare de un nivel științific și ideatic înalt. 

Comunicările vor fi publicate în Romanian Shakespeare Journal și într-un volum al Editurii MNLR

Aduc mulțumirile mele deosebite directorului MNLR, conf. dr. Ioan Cristescu și echipei sale exemplare.

*

Comunicări la Simpozionul Internațional

„Shakespeare In Romania, Shakespeare In The World, 12-14 mai, Academia Română

Michael Dobson, Shakespeare 400, Shylock 400
George Banu, Shakespeare, the eternal return
Dominique Goy-Blanquet, Shakespeare, a man for all missions
Stanley Wells, The Genius of Shakespeare
Răzvan Theodorescu, The European visual in Shakespeareʼs time
Mihaela Irimia, The long shadow of the sonnets in Portuguese and Romanian literatures
George Volceanov, Shakespeare studies in present-day Romania
Horia Gârbea, Something about Shakespeare's fauna
Lucia Verona, Elements of detection and crime fiction in Shakespeare’s plays
Lucian Ghita, Gothic Macbeth: The Avant-Garde return of the Elizabethan repressed
Rick St. Peter, Frailty thy name is...: Richard Eyre directs Daniel Day-Lewis in Hamlet
Nicoleta Cinpoeș, Hamlet from the Bloc: 1989 and 2009
Jacek Fabiszak & Natalia Brzozowska, Romanian Shakespeare productions at the Gdansk Shakespeare Festival
Paul Edmondson, Finding Shakespeare's new place
Aleksandra Sakowska, "Post-dramatic" Shakespeares, or disregarding the text, regarding the medium: Song of the Goat's Macbeth
Greg Veit, In the Jaws of Darkness: Photographing contemporary European Shakespeare productions
Christie Carson, Shakespeare and the Digital World: When scholarship meets global capitalism
Viktoria Marinesko, "There's something in't": biographical fact, fiction and fantasy in the
Daniela Marțole, Ethnocentric tendencies in the Romanian translations of Macbeth
Mădălina Nicolaescu, Circulating Shakespeare in Europe's margins: Early 19th century translations in Romania
Adrian Sahlean, Shakespeare & Eminescu - Measure for Measure
Monica Matei-Chesnoiu, Isolarii and Shakespeare’s islands: Mythologized spaces of cultural memory
Viviana Iacob, Shakespeare as Détente: Cultural diplomacy during the Cold War
Dana Monah, Déjà vu: Rewriting as performance in contemporary Richard III adaptations
Pia Brânzeu, Sycorax: A female Prospero?
Jana Wild, HIDDEN (PILGR)IMAGES. Shakespeare reception in the 1970s in Slovakia
Torkut, Nataliya, Shakespeare studies in Ukraine: Founding fathers, main tendencies and modern challenges
Ksenia Boryskina, "How many ages hence shall this our lofty scene be acted over in states
unborn and accents yet unknown": Ukrainian translations of W. Shakespeare’s Julius Caesar
Gina Călinoiu, Julius Caesar - A continuum temporal
Oana Alis Zaharia, The Political use of translation: Nineteenth-Century Romanian translations of Julius Caesar

sâmbătă, 9 aprilie 2016

In Memoriam Mircea Albulescu (1934-2016)

Filiala București-Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu profundă tristețe încetarea din viață a maestrului Mircea Albulescu, poet și actor de mare talent, exemplu de profesionalism și dragoste față de artă, în toate formele ei.
Mircea Albulescu a absolvit studii superioare de arhitectură și teatru, a fost la rîndul său profesor, predînd arta actorului. A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal din București, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 70 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat.
Mircea Albulescu a fost un poet sensibil, devotat poeziei ca recitator și autor. Volumele sale ne rămîn ca o consolare la plecarea autorului: Visite (1985, debut), Pajura singurătăpții, Bilete de favoare, Barak, bunii mei, Bazar sentimental, Fluture în lesă de aur. Și-a aniversat împlinirea a 80 de ani cu ultimul volum, Ultimele noduri, în anul 2015

Mircea Albulescu a iubit intens poezia și a acordat importanță creației sale lirice pornite dintr-o profundă neliniște în fața întrebărilor pe care i le punea lumea. Prin dispariția sa, arta teatrală dar și poezia suferă o ireparabilă pierdere. Dumnezeu să-l odihnească!

*

Sînt onorat că l-am cunoscut pe Mircea Albulescu, că am avut prilejul să discutăm împreună „în taină”, cum zicea el, să scriu și să vorbesc în public despre poezia lui. Mai mult încă m-am bucurat că Mircea Albulescu a interpretat cîteva roluri la teatrul radiofonic dar și în spectacole-lectură cu piesele mele. Mă înclin înaintea lui cu respect și tristețe. Îi voi păstra luminoasa amintire. (H.G.)

joi, 7 aprilie 2016

SHAKESPEARE IN ROMANIA, SHAKESPEARE IN THE WORLD

Simpozionul internaţional

SHAKESPEARE ÎN ROMÂNIA, SHAKESPEARE ÎN LUME /
SHAKESPEARE IN ROMANIA, SHAKESPEARE IN THE WORLD
București, 12 – 14 aprilie 2016
Amfiteatrul I. H. Rădulescu, Biblioteca Academiei Române (Calea Victoriei 125)

Primăria Municipiului București și Muzeul Naţional al Literaturii Române, în colaborare cu Academia Română – Secția de Filologie și Literatură, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Biblioteca Academiei, Institutul Cultural Român și Festivalul Internațional Shakespeare (Craiova) și având ca parteneri Facultatea de Arte a Universității Hyperion și Galeria Senso, organizează Simpozionul internațional: SHAKESPEARE ÎN ROMÂNIA, SHAKESPEARE ÎN LUME, dedicat împlinirii a 400 de ani de la moartea autorului, eveniment care va avea loc la București, în zilele de marți, 12 aprilie, miercuri, 13 aprilie și joi, 14 aprilie 2016, în Amfiteatrul I. H. Rădulescu, al Bibliotecii Academiei Române (Calea Victoriei 125).
Printre temele ce urmează a fi dezbătute în cadrul simpozionului se numără: Tradiția traducerilor literare din opera lui Shakespeare – abordări naționale și internaționale, Shakespeare – de la începuturi până în epoca modernă, Aniversându-l pe Shakespeare, Shakespeare pe marile și micile ecrane, Studiile shakespeariene – încotro?
Coordonatorii proiectului sunt: conf. univ. dr. George Volceanov, conf. univ. dr. Nicoleta Cinpoeş și conf. univ. dr. Ioan Cristescu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române.
În cadrul simpozionului vor participa specialiști și cercetători care au aprofundat opera literară shakespeareană, critici de teatru, artiști internaționali și personalități culturale importante:

Eugen SIMION, Răzvan THEODORESCU, David ESRIG, Paul BRUMMEL, Radu BOROIANU, Ion CARAMITRU, George BANU, Emil BOROGHINĂ, Michael DOBSON, Stanley WELLS, Paul EDMONDSON, Dominique GOY-BLANQUET, Mihaela IRIMIA, George VOLCEANOV, Horia GÂRBEA, Lucia VERONA, Lucian GHITA, Pia BRÂNZEU, Nicoleta CINPOEȘ, Jacek FABISZAK, Natalia BRZOZOWSKA, Emil SÎRBULESCU, Alexandra SAKOWSKA, Greg VEIT, Christie CARSON, Viktoriia MARINESKO, Daniela MARȚOLE, Mădălina NICOLAESCU, Adrian SAHLEAN, Monica MATEI-CHESNOIU, Viviana IACOB, Rick St. PETER, Dana MONAH, Jana WILD, Nataliya TORKUT, Kseniia BORYSKINA, Gina CĂLINOIU, Oana Alis ZAHARIA, IOAN CRISTESCU

Comunicările prezentate în cadrul Simpozionului vor fi publicate într-un volum editat anul acesta de MNLR și în Romanian Shakespeare Journal.
Cu ocazia Simpozionului, Biblioteca Academiei Române prezintă o expoziție dedicată evenimentului cu materiale din colecțiile sale.
În săptămâna 11 – 15 aprilie 2016, în cadrul emisiunii „Vorba de cultură”, realizată de Ema Stere și Attila Vizauer, la Radio România Cultural, vor vorbi despre Shakespeare și despre temele amintite mai sus specialiști și cercetători care au aprofundat opera literară shakespeareană. Astfel, luni, 11 aprilie, invitatul emisiunii va fi George Volceanov; marți, 12 aprilie, Emil Boroghină; miercuri, 13 aprilie, se va afla în studio David Esrig; joi, 14 aprilie, Ioan Cristescu, iar vineri, 15 aprilie, invitatul emisiunii va fi Horia Gârbea.


Parteneri media:

Radio România Cultural, RFI, TV City, Observator Cultural, Contemporanul, AgenţiadeCarte.ro, publicația on-line IQool.

Festivalul Naţional de Literatură „Marin Preda”

Festivalul Naţional de Literatură „Marin Preda”
- ediţia a XV-a, 22-23 septembrie 2016 -


Consiliul Judeţean Teleorman şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, în parteneriat cu revistele: „Luceafărul de dimineaţă”, „Argeş”, „Bucureştiul literar şi artistic”, „Litere”, „Pro Saeculum” şi „Caligraf”, organizează Festivalul Naţional de Literatură „Marin Preda”, ediţia a XV-a, ale cărui manifestări finale se vor desfăşura în zilele de 22 şi 23 septembrie 2016, la Alexandria şi la Siliştea Gumeşti.
Festivalul îşi propune să promoveze prozatori de talent, care nu au debutat în volum. Concurenţii vor trimite 1-3 proze scurte, care pot avea în total 20 pagini. Vor fi acordate următoarele premii:
- Premiul „Marin Preda” şi Premiul Revistei „Luceafărul de dimineaţă” (în valoare de 900 lei);
- Premiul I şi Premiul Revistei „Argeş” (în valoare de 700 lei);
- Premiul al II-lea şi Premiul Revistei „Bucureştiul literar şi artistic” (în valoare de 600 lei); 
- Premiul al II-lea şi Premiul Revistei „Litere” (în valoare de 600 lei);
- Premiul al III-lea şi Premiul Revistei „Pro Saeculum” (în valoare de 500 lei);
- Premiul a III-lea şi Premiul Revistei „Caligraf” (în valoare de 500 lei).
Prozele scurte premiate vor fi incluse într-un volum, ce va fi lansat în cadrul manifestărilor finale ale festivalului; de asemenea, vor fi publicate de revistele partenere.
Concurenţii vor trimite prozele scurte pe suport de hârtie, culese cu font 12 (Normal, Times New Roman, 1.5 Space), în câte 7 (şapte) exemplare, semnate cu un motto, acelaşi motto figurând şi pe un plic însoţitor, în care va fi introdusă o fişă cu  datele de identificare ale autorului: numele şi prenumele, data şi localitatea naşterii, adresa poştală, adresa de e-mail şi numărul de telefon mobil, precum şi un CD cu textele trimise, inscripţionat cu acelaşi motto.

Lucrările pentru concurs vor fi trimise, până la data de 1 august 2016, pe adresa: Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Teleorman, str. Ion Creangă, nr. 52-54, 140056 – mn. Alexandria, jud. Teleorman, cu menţiunea „pentru concurs”.

miercuri, 6 aprilie 2016

Comunicat al Uniunii Scriitorilor din România

                                             COMUNICAT

Uniunea Scriitorilor din România, condusă de Preşedintele acesteia, ales la
data de 07.10.2013, dl. Nicolae Manolescu, anunţă că, la data de 05.04.2016,
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus suspendarea efectelor hotărârilor
adoptate în cadrul « adunării generale a Uniunii Scriitorilor din România » din data de 19.03.2016.

Această suspendare semnifică faptul că aşa-zisele « noi organe de
conducere » ale U.S.R., pretins alese în cadrul unei aşa-zise « adunări generale » la
data de 19.03.2016, nu pot invoca niciun aspect dintre cele menţionate în hotărârea pretins adoptată.

Această suspendare este rezultatul cercetării aparenţei de nelegalitate a
hotărârilor « adunării generale a U.S.R. » din data de 19.03.2016, una din condiţiile
pentru admiterea unei asemenea cereri fiind aceea ca instanţa să aibă convingerea
că există motive suficiente care să conducă în viitor la anularea hotărârilor respective.

Instanţa a confirmat astfel susţinerile publice ale Uniunii Scriitorilor din
România, condusă legal şi statutar de preşedintele acesteia, dl. Nicolae Manolescu,
că « adunarea generală » din data de 19.03.2016 şi pretinsele hotărâri adoptate cu
această ocazie sunt vădit nelegale şi nestatutare.

Epitaf lui Shakespeare de John Milton (1630)

John Milton

Lui Shakespeare


Lui Shakespeare, peste oasele slăvite,
Să-i punem stîlpi din pietrele cioplite,
Ori sfinte rămășițele acele
Sub piramida ce atinge stele ?
Drag fiu al amintirii, prinț faimos,
Ți-ar fi efigii moarte de folos?
Căci tu ne-ai minunat, ne-ai uluit
Și monument mai trainic ți-ai clădit.
În  mersul greu al artei, poticnit,
Ce curgătoare versuri ! Negreșit
O inimă în carte va găsi
Rînd sibilinic ce-o va zgudui.
Răpești din lume firea orișicui
Și ne prefaci în marmură, statui .
Acesta ți-e mormîntul - orice rege
Ar vrea să moară ca să-l poată-alege.


Traducere de Horia Gârbea

Postări populare

Arhivă blog