vineri, 17 iulie 2015

Cărți noi!

Dinu Grigorescu Iadul vesel, Ed. Tipo Moldova

La 4 iunie 2015 a mai pus un al doilea 7 după prefix și a devenit astfel un veteran de la 77 al
teatrului românesc, chiar dacă debutul editorial s-a produs relativ tîrziu, în 88 al secolului XX.
Colaborator (și) al Luceafărului de Dimineață cu nonconformiste dar precise cronici teatrale,
Dinu Grigorescu e în primul rînd dramaturg și mai presus comediograf. Chiar și Iadul este, la el, vesel și astfel, în colecția Opera Omnia, a editurii Tipo Moldova aniversarea e marcată de un volum de peste una mie (!) pagini care cuprinde toată opera dramatică de pînă acum a
maestrului. Cele 20 de piese  poartă mărcile înregistrate ale arhitectului-dramaturg: știința
construcției dramatice, echilibrul static și dinamic al părților, conturul personajelor și culoarea
vie a replicilor. La aniversare îi urăm La Mulți Ani lui Dinu Grigorescu și strigăm odată cu un
personaj al său: Jos Mafia! Sus Cartea!

Cristan Liviu Burada  Fel de învățături, Ed. Spirit Românesc

Am participat recent, la Craiova, la lansarea volumului de versuri al lui Cristian Liviu Burada,
alături de criticii craioveni Gabriel Coșoveanu și C. M. Popa și de un public numeros și receptiv. Este a șasea carte de versuri a autorului și am remarcat că este cea mai bună dintre ele. Cristian Burada un optzecist care nu ocolește biograficul și inspirația livrescă, mărcile generației, dar preferă ludicului o poezie mai gravă, interiorizată, sapiențială. El nu-și intitulează volumul orgolios „Învățături” sau „Învățăturile mele către... ” (deși un memorabil poem este o „dramatizare lirică” a unui schimb de vederi între Cris – tatăl - și fiul său, adolescentul Vlad).  „Învățăturile” nu sînt ale personajului liric, dar cele transmise lui sau mai exact deprinse într-o exeperiență care se împărtășește cititorului cu rezervă, însă cu har. Poetul are cîteva certitudini (continuitatea familiei, exprimată mai ales de figura mamei, credința în Dumnezeu) și multe îndoieli în fața unei lumi în care nimeni și nimic nu se destăinuie. Cîteva poeme de dragoste și cîteva pasteluri citadine, delicate și sobre, jalonează un sumar bogat în texte reflexive, la fel cum, din loc în loc, ilustrațiile impresionante ale lui Marcel Voinea sugerează fracturi apocaliptice în existența cotidiană. În peisajul liric actual, Cristian Liviu Burada își cucerește cu acest volum un loc bine delimitat, crează o poezie de maturitate cu  scopul de a oferi sieși și cititorului ceva de amînat moartea.

Daniel Corbu  Piatra de eol și alte povestiri, Ed. Princeps Multimedia

Proza lui Daniel Corbu, reputat mai ales ca poet, se adună în acest volum din povești mici, chiar minuscule, unele, destul de ingenioase (cîteva) și desigur scrise toate cu un condei sigur, exersat, de literat fruntaș. Uimește un oarecare deficit de originalitate. Astfel o povestire reia tema tratată cu strălucire de Ioan Groșan în textul său „Insula”: personajele cvorbesc exclusiv în citate, indicînd și sursa. Varianta-Corbu nu are aceeași savoare, dialogul e prea lung și lipsește mai ales o încheiere puternică precum a congenerului său: la Groșan insula e acoperită cu cărți și personajele descoperă, la final, că însăși insula e o carte în care este înscrisă prima frază a povestirii. Alte teme sînt pastișe după Buzzati iar una e chiar un soi de remake în preluare de 90% după Villiers de l’Isle Adam: călău, ghilotină, omul care se ghilotinează singur etc.  Schițele lui Daniel Corbu sînt exerciții pe teme vechi și noi, digitații.

Dominique / Anca Domnica Ilea  Faire la Paire * Perechi nepereche Ed. Tracus Arte

Dominique Ilea este o binecunoscută traducătoare în franceză a literaturii române și de  strădaniile ei au beneficiat autori importanți (Nicolae Manolescu, Radu Aldulescu, Bogdan
Suceavă, Petre Cimpoeșu și alții) care și-au făcut astfel o bună intrare în atenția publicului

francez. Volumul de la Tracus Arte reprezintă, cred că nu mă înșel, debutul său ca prozatoare cu șase povestiri scrise în franceză și rescrise în limba maternă a autoarei din Tulcea, relocată pe malurile Senei. Tema comună a celor șase întîmplări narate de Anca Domnica Ilea, pe numele său din România, este una rară în proza noastră: amorul homosexual. În fiecare povestire are loc o întîlnire miraculoasă între cîte doi bărbați mai mult sau mai puțin reali. Pentru că, pe lîngă perechile nepereche: Cavalerul și Prințul, Il Duce și Il Montanino, Suspectul și Polițaiul apar și Cosmanautul și Ciborgul, Ștrengarul și Stafia, Filosoful și Demonul. Dracul („cu blana măciucă”) însuși vine pe pămînt ca un Hyperion cu coarne și copite pentru a se acupla cu cel îndrăgit (”împletiți ca două ramuri”). Indiferent de personaje și context, povestitoarea, după o rapidă introducere, găsește în fiecare povestire cele mai lirice vorbe și metafore pentru a ne descrie deliciile erotice la care se dedau protagoniștii. Prințul, de pildă, profită de abilitatea sa războinică pentru a provoca la turnir orice cavaler, învinsul urmînd „să se pună în genunchi și, cu gura, să-i aducă învingătorului un omagiu cum nu s-a mai pomenit”! Dar și Prințul iubitor de dueluri și felații îți găsește nașul cu un Cavaler cu care termină la egalitate și, desigur, se dau pradă reciproc unul altuia, rămînînd împreună fericiți pentru toată viața, ba și mai mult. Stilul fiecărei secvențe e ceremonios, aromat, de basm. Orice-ar fi, o femeie care să înalțe un imn în șase cînturi sodomiei reprezintă un caz unic în literatura noastră și trebuie consemnat spre neuitare!

Postări populare

Arhivă blog