Om bun, pe Domn' Isus, te-abţine
Să scurmi în praful de pe mine
Ferice cel ce-mi face placul
Dar cin’ mă mişcă, să-l ia dracul!
Mai lipsește varianta doamnei Violeta Popa, traducătoarea Sonetelor.
Am primit obiecții întemeiate la versiunea mea din partea dlui Volceanov.
Am și eu una la a Luciei Verona: Ferice - cel. Propun prin contaminare cu a mea:
Har celui care-mi face placul.
Ce mă nemulțumește la versiunea mea și e valabil și la a Luciei este imprecizia versului 3 care în original vorbește explicit de neatingerea lespezilor (stones) care ar chema binecuvîntarea. La noi sensul este rezolvat prin aluzie la primele două versuri. Atinge și face placul s-ar referi însă la praful de pe rămășițe și nu la pietre.
Desigur, traduttore = tradittore dar, vorba lui McMurpy, măcar am încercat.