O observație
OZN la Neptun vine între alte experiențe inedite ale vacanței din acest an. O să revin cu poze și detalii despre vacanță și Neptun. Din păcate OZN-ul nu l-am fotografiat.
In seara zilei de 30 august, la ora 21.30-21.32. Pe faleză
în fața Casei Scriitorilor. Eram singur, purtam ochelarii obișnuiți cu care văd
bine. Nu erau turiști prea aproape, pe faleză, și nimeni pe plajă. Prea departe
ca sa-i pot atentiona pe cei de pe faleză și în grupuri, deci neatenți în afara
grupului, e de presupus că nu au observat. Mă îndreptam de la nord la sud, pe
faleză, urmînd să intru în curtea vilei ca să ajung la finala Supercupei
Europei. Am observat deodată o lumină portocalie intensă, de dimensiuni mult
mai mari decît o stea, de formă lenticulară mai exact de ”ochi”, simetrică deci
față de verticală și orizontală, mergînd pe cer tot de la nord la sud deasupra
mării în dreptul digului.
A parcurs în 2 min. sau 2 min. și 30 sec. un traseu
subîntinzînd un arc de 20-25 grade, maximum 30 grade. Se afla deasupra
orizontului la 12-15 grade. Concomitent, am observat două ambarcații staționînd
pe apă la cîteva zeci de metri de dig și două avioane pe cer, mult mai sus de
obiect, evident avioane, cu semnalizarea obișnuită și binecunoscută mie.
Am avut timp să mă gîndesc să iau un al doilea martor, dar
nu era nimeni destul de aproape, să iau repere topometrice, să mă gândesc dacă
nu e un obiect luminos tractat de pe mare, paralel cu digul, dar nu era nimic
pe mare și niciun zgomot de motor sau alt sunet similar. Am gîndit foarte clar
să nu scap obiectul din ochi și să fiu atent cum va dispărea. Am omis două
lucruri importante: să cronometrez observația, deși aveam ceas, și să fac o
fotografie cu telefonul pe care îl aveam cu mine. Eram preocupat să nu iau
ochii de pe obiect. Presupun că obiectul nu era mai departe de cîteva sute de
metri în linie dreaptă față de mine și ca urmare nu era prea mare, de ordinul metrilor,
poate 20 m cel mult. Obiectul era lumina însăși, nu am observat un contur
luminat din exterior, ca la un elicopter etc. Repet că nu am auzit niciun
zgomot. Cerul era perfect senin. Viteza o consider compatibilă cu a unei bărci
cu motor sau a unui avion mic (unul, avînd o elice, cu o reclamă tractată de coadă, a trecut
zilnic peste plajă și am făcut comparația).
Am fost foarte concentrat să văd cum va dispărea obiectul (sau
ce se va întîmpla cu el, nu excludeam că va coborî în mare). După un parcurs
drept, paralel cu orizontul și digul, ușor de
verificat paralelismul, fără tremurături sau modificări de traiectorie, a
rămas la aceeași altitudine, dar a început să se estompeze, ca și cum ar fi
virat 90 de grade spre est și s-ar fi dus încet spre larg, pierzîndu-se în negură/ceață
existentă deasupra mării și cînd e senin.
După dispariția obiectului/luminii, am verificat ora - 21.32
- și am urcat în curtea vilei unde, pe
terasă, se aflau, în fotolii și cu fața la mare, dna. Gabriela Adameșteanu și
dl. Gabriel Dimisianu. Acesta, la relatarea mea, mi-a spus că a zărit o lumină
portocalie printre copaci și tufișurile curții, dar nu i-a dat o atenție
specială. Era în convorbire cu dna Adameșteanu. Totuși e o a doua mărturie de
încredere. Nu i-a semnalat doamnei observația sa, ce a fost obturată serios de
frunzișul copacilor și tufișurilor, în vreme ce eu nu aveam nimic între mine și
mare.
Dintre observațiile mele de OZN-uri, dintre care trei mai
serioase și mai „inexplicabile”, aceasta a fost cea mai de durată, mai
temeinică, și m-a impresionat cel mai mult.