miercuri, 30 aprilie 2014

Record de audiență la Clubul Dramaturgilor

A opta ședință și al opta premieră a Clubului Dramaturgilor din actuala stagiune a dus la stabilirea unui record în ceea ce privește numărul spectatorilor. Sala ICR a fost neîncăpătoare. Publicul a fost nu doar numeros, ci a manifestat un entuziasm deosebit aplaudînd îndelung autorul, romancierul debutant în dramaturgie Adrian Voicu, ca și pe cei patru actori care au avut, stimulați și de asistența numeroasă, prestații foarte bune.



Piesa, cu problematică de actualitate, a interesat și specialiștii, dramaturgi și regizori, chiar dacă din partea lor, pe lîngă elogii, autorul a primit și unele critici și sugestii de intervenție asupra textului. Bilanțul final a fost pozitiv, Adrian Voicu pășind în dramaturgie cu brio, avînd potențial și calități evidente.

Asistența a păstrat un moment de reculegere în memoria lui George Astaloș și l-a aniversat pe William Shakespeare prin ascultarea, la început, a unui sonet al Bardului.

foto: Horia Gârbea
Detalii și poze și pe blogul autorului piesei, aici.



marți, 29 aprilie 2014

Invitație la Clubul Dramaturgilor. Azi, ora 18, la ICR

Clubul Dramaturgilor vă invită la a opta premieră a stagiunii.

Marți 29 aprilie de la ora 18 la Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru nr. 38

Dramaturg-Protagonist: Adrian Voicu

Intrarea liberă

luni, 28 aprilie 2014

A murit George Astaloș (1933-2014)

Filiala București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe încetarea din viață a scriitorului George Astaloș, cunoscut dramaturg, autor și al unor volume de poezie, proză, memorialistică.

În anul 1971, George Astaloș s-a stabilit în Franța, primind cetățenia franceză în 1976. George Astaloș a fost o personalitate complexă, apreciată de confrați pentru talentul și originalitatea sa. Detalii privind viața și opera sa puteți citi pe blogul dramaturgilor bucureșteni. A murit la București.

Odihnească-se în pace!


duminică, 27 aprilie 2014

Istorie literară. Mario Vargas Llosa la Neptun, în 2005

Am regăsit o poză veche de la Festivalul „Zile și nopți de literatură” - Neptun 2005. Este scanarea unei fotografii pe hîrtie, de calitate nu prea bună, dar e un moment de istorie literară. Scriitorului din Peru tocmai i se decernase Premiul Ovidius. Nobelul pentru el avea să vină după cîțiva ani. Restul protagoniștilor încă așteaptă.

Apar, de la stînga: Nicolae Breban, Mario Vargas Llosa, Valeriu Stancu (în picioare), doamna Vargas Llosa, Ion Pop, Horia Gârbea.

„Luceafărul de dimineață”. - nr. 4/2014

În curînd va apărea nr. 4/2014 al revistei „Luceafărul de dimineață”. 

Cronica literară a lui Dan Cristea se referă la recentul roman al lui Gabriel Chifu: „Punct și de la capăt”. Cartea lunii - în dezbatere - este „Țeasta”, recentul volum de versuri al lui Eugen Suciu, despre care scriu Ioan Buduca, Ioan Groșan, Răzvan Voncu și Horia Gârbea. 


Numărul mai cuprinde recenzii de Andrea Hedeș, Radu Voinescu, Adrian G. Romila, Emil Lungeanu, Cristian M. Teodorescu, Nicoale Coande, Ioan Holban, Ana Dobre care scriu despre volume de Daniel Bănulescu, Adriana Babeți, Radu Vancu, Valentin Hossu-Longin, Sebastian A. Corn, Aurel Pantea, Traian Ștef, Ioana Dinulescu. Alte volume sînt puse în „Vitrina cărților”. Cartea străină e prezentată de Laura Botușan (povestiri de Erich-Emmanuel Schmitt). 

Sînt cuprinse pagini de poezie (Liviu Capșa și Valentin Busuioc), proză (Ștefan Mitroi) și teatru (Bogdan Mihai Dascălu). Aniversarea Shakespeare – 450 este marcată de traduceri noi de George Volceanov (Măsură pentru măsură) și Horia Gârbea (Sonetul LXVI). La Ancheta lunii – Scriitorul și stresul Răspund: Tudor Călin Zarojanu, Gabriela Gheorghişor, Carmen Firan, Felix Nicolau, Irina Petraş, Laura Poantă, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Lesenciuc, Gellu Dorian, Constantin Arcu, Răzvan Voncu, Gheorghe Stroe. 

Interviul numărului este realizat de Irina Budeanu cu Răzvan Ioan Dincă, directorul Operei Naționale. Numărul mai cuprinde reportaje de la „Salon du Livre”, Paris, 2014 (Radu Ciobotea) și Colocviul Național de Critică al Filialei București de specialitate, cronici de teatru, film, muzică și sport de Dinu Grigorescu (recenta premieră a lui Radu F. Alexandru), Călin Stănculescu, Costin Tuchilă (Tricentenarul Gluck), Gelu Negrea. 

Opinii semnează Adrian Costache și Radu Aldulescu iar cronica plastică de Iolanda Malamen se referă la sculptura lui Aurel Vlad și pictura lui Ion Pantilie. Nu lipsesc observațiile acute din „Revista revistelor”.

Colocviul Național de Critică, ediția a IV-a



Sâmbătă, 26 aprilie 2014, la Centrul Socio-Cultural „Jean- Louis Calderon” al Primăriei Sectorului 2, 
s–a desfășurat Colocviul Național al Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară a Uniunii 
Scriitorilor din România, Ediţia a IV-a, cu tema: „Gustul criticii – gustul publicului”.

 Au fost  prezenți:

Acad. Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, ambasadorul României la UNESCO;
Radu Voinescu, Preşedintele Filialei Bucureşti – Critică, Eseistică şi Istorie Literară. a Uniunii Scriitorilor din România;
 - Horia Gârbea, Preşedintele Filialei Bucureşti – Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România;
- Aurel Maria Baros, preşedintele Filialei Bucureşti – Proză a Uniunii Scriitorilor din România;
Au participat: critici literari, membri ai Filialelor Uniunii Scriitorilor din Bucureşti şi din ţară, cadre didactice universitare, jurnalişti.



Au prezentat comunicări:

 Radu Voinescu – „Critica ştiinţifică şi lectura hedonistă”
 Horia Gârbea – „A mînca pentru a trăi. Gustul și aroma imanenței”
 Ion Simuț –  „Piaţa ca dictatură. Reacţiile literaturii”
 Florin Mihăilescu – „Estetica, dincoace şi dincolo de gust”
 Vasile Spiridon – „Critica prostului gust”
 Viorica Răduţă – „Înstrăinarea gustului în critica actuală”


  Adrian G. Romila – „Între două gusturi sau câteva chestiuni privind canonul literaturii în şcoală”
    Adrian Lesenciuc – „Poezia lui Ion Barbu şi gustul criticii. Interpretări moderne, postmoderne, transmoderne”
    Florin  Dochia – „Criticul şi publicul său: divergenţe, convergenţe, compromisuri”
    Ana Dobre – „Gustul critic, gustul public – neconcordanţe şi echivalenţe”
    Dan Cristea
  Adriana Iliescu  „Între Scylla criticilor şi Charybda cititorilor”
  Angelo Mitchievici – „Critica gurmandă sau cu critica la masă”
  Gelu Negrea – „De gustibus disputandum
  Felix Nicolau – „Dacă Napoleon ar fi fost cronicar literar?”
  Maria-Ana Tupan – „Ordinea valorilor: La Loi-du-Père sau ordine emergentă?”
  Răzvan Voncu – „Gustul public în căutarea gustului”
  Lucian Chişu – „De gustibus
  Virgil Diaconu – „Cel mai mare poet în viaţă”
  Ion Bogdan Lefter –„De gustibus: coincidenţe, complementarităţi, contraste”

Moderatorii evenimentului au fost: Dan Cristea (directorul revistei „Luceafărul de dimineaţă”, partener media) și Radu Voinescu, coordonatorul proiectului. În numerele următoare, revista noastră va publica lucrări prezentate la colocviu.


vineri, 25 aprilie 2014

Lansare la Club Calderon. „Senzoriada” de Cristian Mihail Teodorescu

În urmă cu cîteva ore am participat cu bucurie la lansarea, în prezența publicului numeros și entuziast, a unui remarcabil volum de proză: Senzoriada de Cristian Mihail Teodorescu, editura Nemira. Autorul este președintele Societății Române de SF și Fantasy și se află la a treia carte publicată. A fost nominalizat la un important premiu internațional de SF în Franța. La lansare a fost prezent și prozatorul Sorin Teodorescu, tatăl autorului. Despre proza lui C. M. Teodorescu au vorbit directoarea Centrului Calderon, dna prof. Elena Scurtu și confrații săi Horia Gârbea, Alexandru Mironov, Sebastian A. Corn, Dănuț Ungureanu și Marian Truță. Senzoriada este unul dintre cele mai interesante volume de proză de ficțiune științifică din ultimii ani. Înainte de a fi scriitor, C. M. Teodorescu este doctor în fizică, expert în fizică nucleară, autor a numeroase eseuri legate de literatura SF. (foto: Centrul Cultural Calderon).



Valeriu Butulescu - cel mai tradus autor român

Mă bucur cum se cuvine de succesele prietenilor și confraților, deci semnalez cu plăcere că, după ce a fost tradus în peste alte 50 de limbi străine, dramaturgul și autorul de aforisme Valeriu Butulescu va putea fi citit și în greaca modernă! Genul pe care îl practică de predilecție Valeriu Butulescu (aforismul) permite o receptare universală a mesajelor sale și provoacă interes tuturor, indiferent ce limbă vorbesc. Felicitări și la mai multe, că pe Glob se vorbesc vreo 300 de limbi plus dialectele.

*

„Pe 27 aprilie, o nouă carte de aforisme de Valeriu Butulescu va fi lansată. De data
aceasta este vorba despre ediţia în limba greacă „ SPARAGMATA” (Mozaic de înţelepciune),
tradusă de Angela Bratsou. Evenimentul va avea loc la Centrul Multicultural „Black Duck”
din Atena, fiind susţinut de Asociaţia Româno-Elenă „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

Aşa cum titrează afişul acţiunii, vor vorbi despre carte prof. Stavros Deligiorgios,
prefaţatorul volumului, prof. Linta Papagalani-Kalafati - coordonator filologic al ediţiei în
limba greacă, Mariana Kondourarou (Preşedinta Asociaţiei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi
Elena), Kostas Karatzas – Directorul Editurii „Allotropo”.

În final, va vorbi autorul Valeriu Butulescu, iar actriţa Stavroula Mousouli va citi din
aforismele acestuia, în limba greacă.”

marți, 22 aprilie 2014

Shakespeare 450 . În curînd volumul VIII al noii ediții în limba română


Mîine, 23 aprilie, William Shakespeare împlinește 450 de ani! Bardul a rămas la fel de tînăr ca acum vreo 420 de ani cîn juca la The Globe și scria poeme și piese. Muzeul Național al Literaturii Române îl va sărbători în ziua de 24 aprilie, de la ora 15 printr-un simpozion și o prezentare a noii serii de opere (coordonată de prof. George Volceanov) care cuprinde retraducerea pieselor și operei poetice în proiectul „Un Shakespeare pentru Mileniul III”. Cu acest prilej va fi prezentat volumul VIII al seriei care va apărea în tiraj complet în curînd, la Editura Tracus Arte. Acesta cuprinde trei piese: Măsură pentru măsură, Poveste de iarnă, Richard al III-lea. Reamintesc mai jos conținutul volumelor apărute, textele fiind la dispoziția teatrelor care vor să joace un Shakespeare în metru original dar și într-o limbă română contemporană. Se află în pregătire, pentru volumele imediat următoare piese ca Mult zgomot pentru nimic, Othello, Macbeth. Traducerile sînt însoțite de stuudii critice și note explicative și se bazează pe cele mai recente ediții din serii consacrate (Arden, Oxford, Cambridge).  La fiecare text am dat în paranteză traducătorii.

I
Sonetele (Violeta Popa)
Furtuna (George Volceanov)

II
Hamlet (toate cele 3 versiuni) (Violeta Popa şi George Volceanov)

III
A douăsprezecea noapte (Violeta Popa și George Volceanov)
Doi veri de stirpe aleasă (George Volceanov)
Nevestele vesele din Windsor (Adriana și George Volceanov)

IV
Regele Ioan (George Volceanov)
Îmblînzirea scorpiei (Violeta Popa)
Vis de-o noapte-n miezul verii (Horia Gârbea)

V
Negustorul din Veneția (Horia Gârbea)
Troilus și Cresida (Lucia Verona)
Timon din Atena (George Volceanov)

VI
Cum vă place (Violeta Popa)
Doi tineri din Verona (Lucia Verona)
Henric al VI-lea partea I (Ioana Diaconescu)

VII
Antoniu și Cleopatra (Ioana Diaconescu şi Horia Gârbea)
Henric al VI-lea partea a II-a  (Lucia Verona)
Henric al VI-lea partea a III-a sau Richard, Duce de York (Horia Gârbea)

VIII
Măsură pentru măsură (George Volceanov)
Poveste de iarnă (Violeta Popa)

Richard al III-lea (Horia Gârbea)

duminică, 20 aprilie 2014

Minunea s-a împlinit! Hristos a înviat!


Hristos a Înviat!



Speranța și credința Învierii să vă lumineze aceste zile de 


sărbătoare!

miercuri, 16 aprilie 2014

Un interviu acordat dnei Cleopatra Lorințiu. Partea a 2-a

Cei care doresc să cunoască și partea a doua a interviului pe care l-am acordat dnei Cleopatra Lorințiu îl pot citi aici, la acest link.

marți, 15 aprilie 2014

SHAKESPEARE - 450 la MNLR

Joi, 24 aprilie 2014

SHAKESPEARE - 450

Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române, Bd. Dacia nr. 12

Ora 15.00 – Masă rotundă: Shakespeare - 450 
Invitați: George Volceanov, Mihaela Anghelescu Irimia, Dana Monah.
Moderator: Ioan Cristescu.

Ora 16.30 – Un Shakespeare pentru mileniul trei
Prezentarea integralei operei
Invitați: George Volceanov (coordonator), Violeta Popa, Ioana Diaconescu, Horia Gârbea, Lucia Verona.

Ora 17.30 – Spectacol omagial: William Shakespeare –  „Lumea întreagă e o scenă...”, prezentat de Shakespeare Company.ro  
Cu: Robert Radoveneanu, Rozana Radu, Ciprian AlmășanMonica AnastaseLiliana Pană
Durata: 45 min

Ora 19.30 – Spectacol de teatru: Visul unei nopți de vară (Universitatea Hyperion).
În distribuţie: Oberon – Gabriel Giol; Hypolita/Titania – Alina Breahnă; Puck – Radu Trandafir; Duke – Emanuel Bighe; Helena – Cristina Petre; Tezeu – Bogdan Năstase; Hermia – Şoltuz Gabriela; Demetrius – Constantin Viscreanu; Lysander – Andrei Merchea; Petro – Mădălina Nicola; Botisor – Bianca Anastasiu; Thysbe – Andrada Pascu; Blonda – Simona Vereha; Roby – Mădălina Dorobanţu; Nico – Adi Dima
Durata: 1.20 h

luni, 14 aprilie 2014

„Mistere și conspirații”. Moartea lui Labiș. La TVR 2

Fiind invitat de poetul Florin Iaru, care e și un remarcabil moderator TV, la o emisiune despre misterul morții poetului Nicolae Labiș, am participat deși nimeni din platou nu apucase acele vremuri și toate informațiile noastre erau livrești sau, în cel mai bun caz, se bazau pe povestiri de povestiri. Întîmplător am cunoscut-o destul de bine pe una dintre surorile poetului, „Marga”, profesoară de română la „Mihai Viteazul” în timpul cît am urmat cursurile acolo. Nu mi-a predat la clasă, dar am vorbit cu ea destul de des, odată chiar ne-a povesti,t cîtorva mai pasionați de literatură, despre ilustrul ei frate. Apare și ea în emisiune, într-un material filmat separat.

Cine n-a văzut emisiunea difuzată pe 12 aprilie o poate găsi aici.

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Un interviu acordat dnei Cleopatra Lorinţiu

Recent am acordat un interviu la solicitarea prozatoarei Cleopatra Lorinţiu, cea care a scris despre primele încercări literare ale grupului de poeţi din care făceam parte, în SLAST, acum 32 de ani.

Prima parte o puteti citi aici.

vineri, 11 aprilie 2014

Shakespeare. Sonetul 116 - analiză psihologică în JN

Poeta Maria Timuc a publicat în Jurnalul Național, aici, o analiză a psihologiei sentimentului „iubirii”, ori mai exact a psihologiei îndrăgostitului,  pornind de la traducerea mea a Sonetului 116, publicată recent în România literară. Textul e interesant și vi-l recomand.

Nu aș fi de acord cu calificativul „testamentar” atribuit acestui text de autoarea articolului pentru că, deși Shakespeare a trăit doar șapte ani după publicarea sonetelor, nu știm exact cînd au fost scrise și, oricum ar fi fost, la data scrierii lor marele poet era un om de vîrstă mijlocie chiar pentru standardele secolului al XVII-lea.

Îi mulțumesc și o felicit pe Maria Timuc pentru eseul ei.





joi, 10 aprilie 2014

Necrofilia nu salvează poezia!

Libertatea de expresie e un drept greu cucerit de care se abuzează enorm. Mai ales în poezie. În redacțiile prin care trec există rafturi enorme cu cărți (majoritar de poeme) pe care nu le citește nimeni, despre care nimeni nu vrea să scrie, care te pot duce pe culmile disperării. Unele au, din fericire, efect ilariant!

Deunăzi s-a primit într-o redacție un volum cu peste 100 de sonete. Autorul n-o să-l numesc ca să nu fac reclamă unui jalnic impostor care batjocorește poezia în general și forma sonetului în special, cea înălțată de Petrarca, Shakespeare, Eminescu. Acest căuzș al unei cauze pentru el pierdute nu e în stare nici să țină ritmul și măsura. Versurile au uneori canonicele 11 silabe, alteori te trezești cu 8 sau 9, cum i se abate individului.

Totuși, răsfoind la întîmplare volumul, căci e volum în lege, are copertă, ISBN etc. am dat de o culme care trebuie consemnată. Sonetul este o anecdotă rimată macabră despre o țață muribundă cu nume ilustru: „Trăgea să moară țața Cleopatra,/ Abia mai gîfîia spre copîrșeu” (deci muribunda se ducea singură spre sicriu, interesant).

Deodată „muribunda în odaie” cere liniște muierilor care o „privegheau”: „Tăceți din gură, fă!
Știam că se priveghează doar morții, nu și muribunzii. Orișcît, se pare că agonica aude o voce - „a lui Niculae” - care îi cere să-i dea... ce? Suspans!

Și deznodămîntul vine în strofa a treia: Afară-n puț lovea găleata-n ghizdă (?? s.m.)/ Mai curajoasă una a-ntrebat-o:/ - Și ce îți cere, țață Cleopatro?/ Să-i dau... să-i dau... nițică chizdă.”

Distihul final: „I-o mai fi dat? Nu le-a răspuns.../ Poate că-n cer, acolo, sus!

N-am avut răbdare să răsfoiesc mai atent și să văd dacă mai există - în cele peste 100 - de sonete unul care să-l egaleze pe cel cu Cleopatra, dar mă îndoiesc. Așa că am rupt pagina respectivă ca s-o păstrez ca pe o nestemată a imbecilității și prostului gust și am aruncat restul. Voi păstra sonetul cu răposabila Cleopatra pînă cînd voi întîlni, și mă tem că va fi curînd, o enormitate care să-l depășească.




marți, 8 aprilie 2014

„Luceafărul de dimineață” - Nr. 3/2014 este on-line

Revista „Luceafărul de dimineață” - Nr. 3/2014 - este acum accesibilă și on-line la binecunoscuta adresă:

www.revistaluceafarul.ro

Numărul 4/2014 va apărea pe hîrtie miercuri 30 aprilie și va fi postat ulterior pe același sit. 

Revista este disponibilă la redacție, la sediul Filialelor București ale USR (fosta ASB), la Muzeul Literaturii Române. Cititorii se pot abona la redacție, persoana de contact fiind dl Eugen Crișan.

duminică, 6 aprilie 2014

Cărți noi! Elena Dican și Emil Lungeanu

              Elena Dican Între perfectul simplu și perfectul compus, memorii, Editura eLiteratura * *

            Subintitulate „memorii”, paginile Elenei Dican sînt de fapt un „roman autobiografic” al unei autoare căreia nu i se întîmplă mare lucru. E un „jurnal al copilăriei” parfumate și jubilatorii, al antipodul cumplitului „Acasă, pe cîmpia Armaghedonului” al Martei Petreu. Din acest punct de vedere, dar și din cel al scriiturii – cu toate că Elena Dican scrie decent – volumul ei nu e menit și nici nu-și propune să stîrnească interesul și să aibă succesul celui trimis spre glorie de ilustra poetă de la Cluj. În mod vădit, o copilărie complicată, tensionată, palpitantă, ca și o viață de aventuri, sînt mai potrivite prozei, fie ea și memorialistică, decît o existență măruntă sau doar liniară. Memoriile Elenei Dican au avantajul și dezavantajul de a fi limpezi și senine, vorbind în fond de o copilărie paradiziacă. Volumul e mai degrabă liric, neavînd tensiuni epice, suspansuri și violențe. Accesibil și pasabil, el e o încercare izbutită în limita premiselor adoptate.

            Emil Lungeanu Manifestul ludic – formule extreme în critica literară, Ed. Betta * *

            Chiar că „formule extreme”! Emil Lungeanu (poet, prozator, dramaturg) își permite excentricitatea de a realiza trei micro-monografii pentru trei scriitori români contemporani sub formă de epopee (critică în 14 cînturi), de „spectacol critic și mitologic” respectiv o parodie de „raport la Congresul al XV-lea”. Beneficiarii sînt Florentin Popescu, Hanna Bota și Eliza Roha, nume dintre cele destul de cunoscute în literatura contemporană, dar care nu păreau a fi destinate unor asemenea revărsări parodice extrem de extinse. 

            Emil Lungeanu, mizează de altfel pe contrastul între modul major al alcătuirilor și viața și opera celor exaltați astfel. Florentin Popescu e suprapus lui Ulise: povestește-mi, Muză,/ despre bărbatul cel poligraf/ ce făcu din împărățirea Troienilor pulbere și praf,/ despre cel ce îndelung rătăci prin cetățile de cuvinte/ ale multor neamuri de morminte. La Cîntul VII, Lungeanu îl abandonează pe Florentin-Ulise sirenelor și divaghează voios: a fost o dată hăt cu zece veacuri și-ncă trei/ mai înaintea vremurilor cînd cei doi gemeni mititei Quirinius Romulus și Remus/ încă se mai pișau pe ei... La Hanna Bota, criticul improvizează o tragedie antică cu zei și muze. În fața lui Euterpe, Apollo, răsfoiește dosarul Hannei Bota: Membră a Uniunii Scriitorilor. Născută 1968, bla-bla-bla. Autorizație de zbor cu Pegasul eliberată în 1994. Gluma se lungește pe 170 de pagini, cînd autorii dramatici de azi rar trec de 30! La Eliza Roha, Lungeanu se preface în secretar general al Partidului Criticist Român și raportează realizările stahanoviste ale romancierei, cea care a scris  și publicat peste 30 de volume în mai puțin de 12 ani. Cuvîntarea este subliniată, firește, cu Aplauze puternice și ovații. Se scandează: Manolescu și poporul. Dar și cu lătrături, urlete, ca de lupi, se scandează: Prindeți hoțul de Traian/ împăratu-i un golan. 

                 Dacă Emil Lungeanu, printre zecile de romane și piese pe care le scrie el însuși, a avut timp și a ales să-și cheltuie astfel talentul, cu atît mai bine țării și mai ales avizaților, în frunte cu autorii analizați! Cititorul neprevenit însă,  predispus a rata înțelesul majorității aluziilor, va rămîne zîmbitor și extatic ca Buddha. 


sâmbătă, 5 aprilie 2014

William Shakespeare - Richard al III-lea. O nouă traducere e gata

     
     În noaptea de 2 spre 3 aprilie am încheiat una dintre cele mai lungi și dificile traduceri din viața mea: Richard al III-lea de Shakespeare. La ora 5.30 dimineața, contele de Richmond, viitorul Henric al VII-lea al Angliei, a rostit tirada finală, terminată cu un catren rimat:

                                    Nu guste din recoltele din țară
                                   Cei care pacea vor s-o strice iară.
                                   Războiul este dus, pace-i din plin
                                   Și pace fie-n veci de-acum. Amin!               

      Traducerea piesei Richard al III-lea, una dintre cele mai cunoscute piese istorice ale lui William Shakespeare, este o imensă provocare pentru oricine. Mai înainte de a se confrunta cu dificultățile replicilor, în versuri cu excepția unor fragmente neînsemnate cantitativ, traducătorul trebuie să se adîncească în studiul epocii, al istoriei reale pe care geniul lui Shakespeare o forțează adesea pentru a crea o capodoperă dramatică. Este vital să se cunoască în detaliu biografiile adevărate ale personajelor, originea și țelurile lor, pentru a reda spusele lor în consonanță cu acestea. Nu mai puțin, trebuie sesizate momentele în care autorul se abate de la realitatea istorică și intră în domeniul ipotezelor sau ficțiunilor.

            Căci Shakespeare, de la nivelul talentului său dramatic ce sfidează practic condiția de muritor, respectă unele detalii mărunte atestate istoric, precum împiedecarea unui cal sau apariția personaj  „sus”, la o galerie, ceea ce-i dă ascendent asupra celorlalți. În schimb aduce în scenă personaje care în realitate erau moarte la data acțiunii ce li se atribuie. Dramaturgul folosește din plin aluzia, citatul, parafraza, formulările proverbiale, obligîndu-l pe traducător la o vigilență maximă înaintea fiecărui vers.

Furios, Richard al III-lea folosește pleonasmul pentru a sublinia o trăsătură a inamicilor, sfidează cu limbaj grosloan vorbirea „spălată” a adversarilor care, recent înnobilați, fac caz de etichetă, își batjocorește propria mamă mimînd perfect respectul. Toate aceste infinite nuanțe ale personajului titular, dar care există la toate personajele, chiar la cele mărunte, sînt tot atîtea pietre de încercare pentru traducător. (va urma)


Imaginea: Henric al VII-lea.

Henric Tudor s-a născut în anul 1457 ca fiu al lui Edmund Tudor și al Margaretei de Beaufort. Mama lui era  stră-stră-nepoată a lui John de Gaunt, al treilea fiu al lui Eduard al Treilea, deci avea sînge regal. Victoria sa pe cîmpia de la Bosworth la 22 august 1485 asupra lui Richard al III-lea a dus la încheierea războiului celor două roze. Primul său fiu, Arthur, a murit  tînăr dar alt fiu, Henric, a domnit ca Henric al VIII-lea, după moartea tatăului său, în 1509, la 52 de ani. După 55 de ani de la moartea sa, avea să se nască William Shakespeare.

vineri, 4 aprilie 2014

Andrei Bodiu (1965-2014). O veste dureroasă cu totul neașteptată. A mai murit un poet...

Am primit acum cîteva minute vestea incredibilă și foarte tristă a încetării din viață a unui important poet, coleg al meu de generație: universitarul brașovean Andrei Bodiu. La nici 50 de ani, Andrei Bodiu era o personalitate a învățămîntului filologic, un distins poet și eseist. Ca scriitor, a făcut parte din Filala Arad a USR.

Andrei Bodiu a făcut parte, alături de Simona Popescu, Caius Dobrescu, Marius Oprea, Sorin Matei din „grupul de la Brașov”, nouăzeciști avîndu-i ca mentori pe alți doi mari dispăruți: Al. Mușina și Gh. Crăciun. Ei au fost de timpuriu remarcați în Cenaclul de Luni și apoi au fost membri de bază ai Cenaclului Universitas. Prezența lui Andrei a fost mai rară, el făcînd studiile universitare la Timișoara.

Avînd șansa de a absolvi facultatea chiar la Revoluție, Andrei Bodiu a început timpuriu o carieră strălucită devenind, foarte tînăr, profesor și decan al Facultății de Litere din Brașov. În paralel a scris poezie și proză. Între colegi, Andrei era reputat pentru inteligența lui și capacitatea de organizare. A avut numeroși discipoli fiind un profesor cu vocație.

L-am întîlnit adesea la diferite manifestări literare, ultima dată am fost mai mult timp împreună la Turnirul Poetic de la Efes unde a participat ca poet în echipa Aradului care a și cîștigat acel Turnir. În fotografie, Andrei Bodiu citind la Festivalul de la Neptun în 2011 (foto: H.G.)

Am numeroase amintiri despre el și l-am simpatizat foarte mult. Dispariția lui fulgerătoare și prematură lasă un gol imens în literatură și în învățămînt.

Odihnească-se în pace! Condoleanțe îndureratei sale familii.

Remember. 70 de ani de la primul bombardament de la București. 4 aprilie 1944 - 4 aprilie 2014

Azi 4 aprilie 2014, se împlinesc 70 de ani de la primul și marele bombardament american asupra Bucureștiului în care au murit, după atestări, 2 942 de oameni, mult mai mulți decît la cutremurele din 1977 sau 1940 ori la Revoluția din 1989. Alți peste 2000 au fost răniți.

Dezastrul a fost și mai mare raportat la populația de atunci a Bucureștiului (puțin sub 1 milion de locuitori).

Fiind primul bombardament asupra Bucureștiului unii cetățeni nu au luat în serios alarma, crezînd că e un obișnuit exercițiu.

Se pare că s-a produs și o eroare de hărți și bombele au fost aruncate mult mai aproape de centrul orașului față de modul în care fusese prevăzut atacul: erau vizate triajul și Gara de Nord. Așa s-ar explica bombele căzute pînă pe Calea Victoriei (Teatrul Național a ars cu acel prilej). E discutabil totuși acest punct de vedere bombardamentul avînd loc ziua și pe vreme favorabilă, cu vizibilitate perfectă. 

În literatură momentul apare în povestiri de Marin Preda și Radu Albala ca și în jurnalul lui Mihail Sebastian. Un bombardament asupra Bucureștiului (data neprecizată) este evocat și în povestirea „Douăsprezece mii de capete de vite” de Mircea Eliade. 

Bombardarea Bucureștiului între 4 aprilie și 10 august 1944 a făcut în total peste 5000 de victime și nu pare justificată militar. Majoritatea celor uciși erau civili iar clădirile avariate nu erau de interes strategic, exceptînd gările.


Cărți noi! Adriana Ungureanu „Femeia la 40 de ani. Pe Facebook”, roman, Editura eLiteratura * *



            Romanul e scurt și scris alert, fără mari preocupări pentru stil, în chip de jurnal, este debutul, la 40 de ani, al autoarei. Cartea are vădite note autobiografice și conține, cu o frază a limbii de lemn, „concepția despre lume și viață” a unei femei (Alma) care caută succesul și dragostea pînă a nu fi prea tîrziu. Relația protagonistei, ce narează la persoana I, cu un bărbat străin, cunoscut pe facebook și care se dă „arab” este în centrul acțiunii.

            Naratoarea e măritată ca a doua soție (a doua succesiv, nu simultan!) cu un bărbat care are o fată din prima căsnicie. Ea face sex virtual cu „falsul arab”, însurat și el cu copii. Apoi își construiește (cu ajutorul NLP!) divorțul de Robert, tatăl fiului ei. Toată această aiureală, un fel de amestec de Hervé Bazin și Sandra Brown, are totuși avantajul că nu cade nici în ridicol, nici în patetic, nici în studiu sociologic. Chiar dacă autoarea mai trîntește cîte un poncif, naturalețea ei îi poate aduce iertarea. Personajul „Facebook” e oricum unul simpatic. 

       Pledoaria pentru NLP e trasă de păr și uneori se constată că „vocea care spune eu” nu a înțeles că subiectul prozei e proza însăși și nu „faptele” relatate. Dar, al urma urmei, vocea pe care o auzim este a „Almei” care, la rigoare, e altcineva decît Adriana și poate avea naivitățile și stîngăciile ei. Probabil că nu e așa, iar Adriana nu a înțeles încă diferența dintre autor și narator. Totuși candoarea ultimului salvează tot ce se poate salva. Nu știu cum ar putea arăta o a doua carte (chiar de ficțiune) a Adrianei Ungureanu și chiar cred că s-ar putea ca ea să nu mai apară vreodată. Așa că se ne bucurăm de asta. 

P.S. Între timp autoarea m-a asigurat (pe FB) că va mai scrie. Aștept cu interes.


Cărți noi! A.C. Pahomi „Filosof de ocazie”, roman, Editura Cartea Românească. * * *


Autoarea a debutat cu literatură pentru copii trecînd de cîțiva ani la romanul destinat cititorilor maturi. Filosof de ocazie este cea mai complexă carte a sa de pînă acum. Volumul are ambiții de roman total, cam în genul lui N. Breban, atacînd atît o problematică a vieții curente, dezvoltînd o tramă polițistă sau thriller, cît și dezbateri de idei în care se prind personajele. 

Perspectiva naratorială este a unui „filosof”, tipul intelectualului sceptic și timid, neadaptat care își relatează aventurile la persoana I, în primul rînd relația cu mai versatul său vecin și prieten, sculptorul Baltazar, un Don Juan, fără scrupule și un artist boem. În cartierul liniștit apare o misterioasă femeie al cărei nume banal, Cristina, nu îi înlătură farmecul tainic. Elegentă, studiată, exalînd erotism, Cristina este poate un mesager thanatic. În jurul ei oamenii încep să moară, Cristina îi seduce pe rînd pe Baltazar și pe filosof ducîndu-l pe ultimul în centrul unui big-bang. Rezolvarea e neclară și nu putea exista una prea explicită după acumulările care preced deznodămîntul. Filosoful se trezește ca dintr-un vis și se poate întreba dacă „a fost sau n-a fost”. 

Cititorul rămîne cam însetat după finalul în coadă de pește și se poate consola cu paginile rafinate și cu dialogurile elegante, uneori greu de urmărit, dintre personaje. Cele două planuri: al misterului Cristinei și al discuțiilor filosofice nu se întrepătrund organic. Este totuși un roman scris cu mînă sigură și cu cîteva personaje bine construite, cel mai reușit nefiind însă fantomatica de Cristina ci artistul prin excelență cu nume de mag - Baltazar.


joi, 3 aprilie 2014

Luna Shakespeare cu noi traduceri

Luna în care Shakespeare împlinește 450 de ani a început pentru traducătorii lui cu lansarea volumelor VI și VII din ediția de opere complete îngrijită de prof. George Volceanov la Universitatea Hyperion. Studenții și masteranzii de la actorie ne-au prezentat și niște lecturi foarte reușite ca interpretare din piesele volumul VII.
Discuțiile au fost vii, din echipă fiind prezenți George Volceanov, Lucia Verona, Ioana Diaconescu și cu mine plus editorul Ioan Cristescu, care a reprezentat și corpul didactic al gazdelor alături de profesorii Vlad Leu și Tache Florescu.

În „România literară”, nr. 15 a apărut o pagină cu sonete de-ale marelui (și) poet în traducerea mea iar Luceafărul de dimineață îl va sărbători la nr. 4 cu noi traduceri din Măsură pentru măsură și Richard III.


marți, 1 aprilie 2014

Nu-i păcăleală! E Shakespeare. Sonetul 141

William Shakespeare

Sonetul CXLI

                                                                    Traducere de Horia Gârbea 

Nu ochii mei te îndrăgesc, e drept:
O mie de cusururi îți găsesc.
Nu ei, ci numai inima din piept -
Negînd vederea – mi cere să iubesc.

Pentru urechi, nu-i glasul tău pe plac,
Nici să te pipăi nu mă bucur foarte,
Nici gustul și mirosul nu mă fac
Să fiu atras de tine-n chip aparte.  

Cinci daruri și cinci simțuri omenești
Se-mpotrivesc ca inima să-mbie
Umbra - e om sau numai bănuiești ? -
Inimii tale mîndre sclav să-i fie.

Atît folos: mă înfundă în păcate
Cine mă pedepsește, dintre toate.


_______________________
P.S. Variantă abandonată după două strofe


Nu te iubesc cu ochii, 'ntr-adevăr,
Ei văd în tine-o mie de greșeli.
Ci inima iubește-n ciuda lor,
Născînd dorinți unde ei văd sminteli.

Nici glasul tău auzul nu-mi desfată,
Nici nu mă-ncîntă mîngîierea ta,
Iar gustul sau mirosul niciodată
Nu m-au stîrnit să te doresc cumva.

Postări populare

Arhivă blog