miercuri, 30 decembrie 2009
LA MULŢI ANI 2010!
Peste cîteva minute va începe ultima zi a lui 2009, un an care mi-a adus, printre alte bucurii, acest blog. Mulțumesc celor care l-au vizitat și au citit ce am scris, celor care au comentat. Îmi doresc o legătură puternică și utilă cu toți prietenii și cititorii mei în anul care va începe. Vă aștept pe același blog să ne bucurăm de viață și de literatură. Iar tot ce-mi doresc mie, vă doresc și vouă. LA MULȚI ANI!
luni, 28 decembrie 2009
Cărți noi! Boris Marian Mehr – Bazar oriental, Editura Nouă
Se vede treaba că Boris Marian a ajuns la concluzia că, dacă se vorbeşte de disoluţia şi confuzia genurilor, e cazul să o practice deliberat, pe scară mare, fără nicio preocupare de ce-ar putea crede cititorul sau de sistematizare proprie. În veritabilul bazar se amestecă la liber toate mărfurile, într-o ordine pe deplin aleatorie: proză, poeme, amintiri, cugetări, scurte eseuri – de altfel toate textele sînt scurte, autorul e preocupat să treacă la textul următor. Fiecare text începe abrupt cu un citat din Eminescu sau cu un comentariu sever la Freud, cu un aforism sau cu un vers propriu, cînd nu cu o propoziţie banală. Indiferent. Important e că începe şi, la un moment dat, cu sau fără o concluzie se termnină ca să lase loc pentru începerea altui text al cărui gen nu este predictibil. În aceste condiţii, e de la sine înţeles că nu se poate exprima o judecată globală despre volum, însăşi valoarea produselor fiind foarte diferită. Avem şi obiecte de preţ, avem şi suveniruri de doi bani, turtă dulce şi condimente iuţi, unele peste altele. Poftiţi şi cumpăraţi!
Cărți noi! Attila F. Balázs Missa bestialis, Ed. Limes
Mulţi dintre cei mai valoroşi poeţi maghiari din România sînt relativ puţin cunoscuţi de cei care nu pricep limba lui Ady Endre. Traducerile din opera lor sînt rare şi au o circulaţie restrînsă, încît volumul editat acum de Mircea Petean este, din start, o excepţie şi o bucurie. În traducerea în limba română de Adela Iancu şi cu o prefaţă foarte serioasă de Ştefan Borbély, versurile lui Attila F. Balázs (semnat acum ca la noi, cu prenumele înainte) sună foarte bine exceptînd o folosire obstinată a epitetului antepus şi a unor inversiuni topice. Nu ştiu care e regula în maghiară. Poate e la fel ca în engleză şi în acest caz calchierea procedeului nu se justifică şi dă o notă de preţiozitate unor poeme altfel fruste. Este însă doar un amănunt care nu întunecă percepţia unui cititor atent, ce va găsi în versuri un discurs alert şi profund, “demonic” cu metodă şi destructurant cu ştiinţă. Aşa cum prefaţatorul remarcă, Attila F. Balázs este un revoltat care se vrea chiar iconoclast, dar este şi un abil orchestrator de efecte. Subtilitatea poetului se arată într-un text precum “oraşul surpat”, un strigăt puternic dar şi ironic pe tema “ubi sunt?” dintr-un “luxor lipsit de strălucire” ca şi în poemele lungi, atent construite cu aparenţa dezordinii.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Cărţi noi! Mircea M. Ionescu - Filozofia băşcăliei, Editura Play
Multe îmi plac la Mircea M. Ionescu începînd, fireşte, cu teatrul său. Atitudinea sa elegantă, bărbătească, dominată de fair-play în condiţiile în care, în sport şi în viaţa literară, noţiunea e pe cale de dispariţie, impune admiraţie. Am scris de multe ori despre Mircea M. Ionescu, subiectiv poate, influenţat de prietenia pe care o inspiră şi o atrage magnetic. M-am bucurat de aceea că doi prefaţatori de priceperea în teatru a lui Gelu Negrea şi Ion Parhon mi-au confirmat cu argumente, în primele pagini ale volumului de faţă, că piesele lui Mircea M. Ionescu trebuie admirate. În mod special cele două care compun cartea şi anume Filozofia băşcăliei (la titlul căreia nu ader însă) şi Născuţi să emigrăm. Sînt printre cele mai bune ale lui Mircea M. Ionescu. Dacă în ele întîlnim temele predilecte ale autorului: degradarea umanităţii sub presiunea “civilizaţiei” contemporane şi condiţia emigrantului (o obsesie firească a unui emigrant care a simţit pe viu toate durerile acestei condiţii), modul lor de expunere este superior altor texte. În plus, acete texte sînt mai “scenice” decît altele în care se mai întîmpla să primeze expunerea ideilor şi nu realizarea lor teatrală. După 13 cărţi, un autor poate să intre în rutină. Spre lauda lui, Mircea M. Ionescu tocmai se scutură viguros de ea izbutind, pe motivele predilecte ale teatrului său, să producă surprize şi performanţe.
Cărţi noi! Olga Delia Mateescu - Mierea şi canapeaua
Literatura dramatică semnată de Olga Delia Mateescu este vădit şi riscant experimentală. Ea nu se va lăsa în voia comodităţii pe care, în virtutea unei vaste panoplii de exerciţii actoriceşti, şi-o poate amenaja fără nicio dificultate. Dimpotrivă, acesta este sensul provocărilor continue pe care teatrul său le propune, va căuta „imposibilul” dincolo de orice schematism. Putem înţelege: ducînd la limite superioare interpretarea, nu mai rămîne interesant, ofertant pentru sinele creatoarei, în cealaltă ipostază, cea de creaţie textuală, decît să inoveze şi să încerce muchiile de cuţit ale unor zone neexplorate prin mijloacele actoriceşti.
Cartea de-acum conţine trei texte scurte, de facturi diferite, centrul de greutate fiind plasat la final (comedia suculentă „Canapeaua” distinsă la concursul de comedie românească FestCo 2009). Celelalte două piese sînt monodrama ingenioasă “Aniversarea” - cu 14 personaje din care apare efectiv unul singur - şi farsa într-un act “Nemuritorii”.
În opinia mea, în raportul operei sale cu critica, Olga Delia Mateescu a depăşit momentul unor simple descrieri tematice sau stilistice, meritînd, de acum, o desluşire mai profundă a resorturilor eului creator. Nu aceste rînduri succinte o vor face, dar sper că vor contribui la începerea unui asemenea demers.
Cartea de-acum conţine trei texte scurte, de facturi diferite, centrul de greutate fiind plasat la final (comedia suculentă „Canapeaua” distinsă la concursul de comedie românească FestCo 2009). Celelalte două piese sînt monodrama ingenioasă “Aniversarea” - cu 14 personaje din care apare efectiv unul singur - şi farsa într-un act “Nemuritorii”.
În opinia mea, în raportul operei sale cu critica, Olga Delia Mateescu a depăşit momentul unor simple descrieri tematice sau stilistice, meritînd, de acum, o desluşire mai profundă a resorturilor eului creator. Nu aceste rînduri succinte o vor face, dar sper că vor contribui la începerea unui asemenea demers.
joi, 24 decembrie 2009
Sarbatori Fericite!
Tuturor celor care urmaresc acest blog sau ajung doar accidental la el le urez Sarbatori Fericite si Anul Nou cu bucurie! LA MULTI ANI!
marți, 22 decembrie 2009
Singurul meu premiu din 2009
Multumesc juriului, regizorului Dan Tudor şi interpreţilor. Decernarea a avut loc pe 21 decembrie, zi mare, la Clubul dramaturgilor după lectura unei piese de Paşcu Balaci despre Revoluţia de acum 20 de ani. A fost singurul meu premiu pe 2009. Dar, ca în cunoscuta anecdotă, neavînd nicio carte apărută, n-am dat norocului nicio speranţă. Îmi doresc şi vă doresc un 2010 bogat editorial, eu cred că voi tipări patru cărţi proprii şi două antologii. Evident, sînt propuneri, iar Cel de Sus va dispune.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Cărţi noi! Daniel Bănulescu – “Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea”
Puţini autori români au talentul lui Daniel Bănulescu. Zicerea în proză a lui Daniel Bănulescu zboară firesc, ca un hulub pe lîngă nişte bombardiere cu sute de piese care le ţin artificial în aer, pe lîngă volumele celor mai preţioşi romancieri contemporani. Faţă de frăgezimea frazei lui, cele ale unor Agopian sau Vosganian par nişte baclavale uitate în frigider. Daniel Bănulescu e bun cînd reuşeşte şi sublim cînd ratează! Ratările lui intră automat în seria match-ball-urilor irosite de Ilie Năstase la Wimbledon, a penalty-urilor cu care naţionala de fotbal putea urca în semifinalele modiale. Cînd citeşti un roman de Daniel Bănulescu îţi vine să-l pipăi şi să urli ca Zorba Grecul: “Aţi mai pomenit o prăbuşire ca asta?!”
Primul lui roman, “Te pup în fund, conducător iubit”, anunţa cu marile lui calităţi şi defecte, modul de a şuta peste poarta goală după ce i-a driblat pe toţi. În loc să-l lase în colecţia debuturilor de aur mînjite cu magiun, Daniel Bănulescu s-a apucat să-l mai scrie încă o dată, să-l înghesuie într-un ciclu artificial din care a scris volumele unu şi trei. Pe lîngă a fi neuzitată, ideea de a rescrie un roman, bun sau rău, este păguboasă. Mai ales faţă de mobilitatea şi fantezia autorului, acest procedeu e perdant. La nivelul acţiunii şi naraţiunii, Daniel Bănulescu îşi propune probabil să le ridice complexitatea şi, de fapt, le încîlceşte.
Ceea ce rămîne, este formidabilul stil al prozatorului, modul strălucit de a găsi nişte sintagme care uluiesc publicul, acesta ajungînd să facă abstracţie de miza “meciului” a cărui desfăşurare este de altfel greu de urmărit din cauza păcatelor de construcţie. Daniel Bănulescu refuză o minimală construcţie romanelor sale, deşi mimează tocmai o elaborare complexă, piramidală etc. În fapt, el nu sesizează uriaşa lor prolixitate. Probă irefutabilă: titlul însuşi.
Primul lui roman, “Te pup în fund, conducător iubit”, anunţa cu marile lui calităţi şi defecte, modul de a şuta peste poarta goală după ce i-a driblat pe toţi. În loc să-l lase în colecţia debuturilor de aur mînjite cu magiun, Daniel Bănulescu s-a apucat să-l mai scrie încă o dată, să-l înghesuie într-un ciclu artificial din care a scris volumele unu şi trei. Pe lîngă a fi neuzitată, ideea de a rescrie un roman, bun sau rău, este păguboasă. Mai ales faţă de mobilitatea şi fantezia autorului, acest procedeu e perdant. La nivelul acţiunii şi naraţiunii, Daniel Bănulescu îşi propune probabil să le ridice complexitatea şi, de fapt, le încîlceşte.
Ceea ce rămîne, este formidabilul stil al prozatorului, modul strălucit de a găsi nişte sintagme care uluiesc publicul, acesta ajungînd să facă abstracţie de miza “meciului” a cărui desfăşurare este de altfel greu de urmărit din cauza păcatelor de construcţie. Daniel Bănulescu refuză o minimală construcţie romanelor sale, deşi mimează tocmai o elaborare complexă, piramidală etc. În fapt, el nu sesizează uriaşa lor prolixitate. Probă irefutabilă: titlul însuşi.
Cărţi noi! Theodor Vârgolici Mărturii literare (Ed. MNLR)
Mărturisirile istoricului literar, criticului Theodor Vârgolici vin tîrziu, cînd autorul a intrat în al nouălea deceniu al vieţii, şi sînt extrem de succinte, zgîrcite chiar cu cititorul. Cauza este modestia memorialistului care se teme tot timpul - o spune mereu – că va fi judecat ca un orgolios care evocă mari figuri ca să se pună într-o lumină avantajoasă. Acest scrupul extrem reduce numărul de pagini şi e păcat, căci sînt pline de savoare şi informaţii interesante. Nici aşa nu e rău, deşi darul de portretist al lui Theodor Vârgolici l-ar îndreptăţi să îşi spună mai des cuvîntul. Într-adevăr, istoricul alege pentru amitirile lui forma unor portrete bine conturate ale personalităţilor care i-au jalonat existenţa şi astfel, implicit, prin descrierea relaţiei cu autorul, aflăm aproape totul despre acest excesiv de modest truditor, la propriu, în vastele biblioteci. Zece figuri, dintre care opt români şi doi italieni, sînt vrednici să dea titluri celor zece capitole ale mărturiilor literare scrise de Teodor Vârgolici. L-am cunoscut mai bine pe Theodor Vârgolici cu prilejul unui juriu din care facem parte împreună în fiecare an. L-am admirat pe istoricul literar, de o exigenţă şi conştiinciozitate fără egal, de perfectă probitate, nelipsit de o undă de umor. Nu am ştiut însă, pînă la aceste mărturii, că Theodor Vârgolici este şi un condei sprinţar şi un excelent portretist.
joi, 17 decembrie 2009
Bridge on-line. Rezultate remarcabile :)
Name Score Rank
whata-axea 34.07 IMPs 1
mkucukgenc-haydari 26.15 IMPs 2
sirsharp-finecall 22.85 IMPs 3
hepto-mini9 21.63 IMPs 4
yavuzalp-Julidere 17.85 IMPs 5
dumansiz-ghoria 16.28 IMPs 6
mludi08-gurhan73 16.26 IMPs 7
masedu-lamesange 15.03 IMPs 8
…
... din 56 de axe participante Dumansiz (TUR)- Ghoria (ROU) locul 6 pe lama lor.
whata-axea 34.07 IMPs 1
mkucukgenc-haydari 26.15 IMPs 2
sirsharp-finecall 22.85 IMPs 3
hepto-mini9 21.63 IMPs 4
yavuzalp-Julidere 17.85 IMPs 5
dumansiz-ghoria 16.28 IMPs 6
mludi08-gurhan73 16.26 IMPs 7
masedu-lamesange 15.03 IMPs 8
…
... din 56 de axe participante Dumansiz (TUR)- Ghoria (ROU) locul 6 pe lama lor.
Cărţi noi! Stelian Tăbăraş - Zile de retrăit
Un moment foarte trist al anului 2009 a fost pentru scritori despărţirea de blîndul şi stenicul lor confrate Stelian Tăbăraş. Volumul său de amintiri,Stelian Tăbăraş Zile de retrăit, Editura Paralela 45, mult timp pregătit de autor, a apărut postum. Este o carte frumoasă, scrisă cu verva obişnuită a lui Stelian Tăbăraş, cu erudiţie neostentativă şi cu umor. Din cîte a trăit, scriitorul alege şi relatează cronologic, în capitole scurte, lipsite de titluri, doar întîmplări şi întîlniri semnificative pentru el şi care pot deveni ca atare pentru un cititor. Fapte memorabile autorul a văzut destule, mai ales ca redactor la Televiziune, şi apoi în calitate de călător prin Europa. Partea ultimă a cărţii combină memoriile cu un fel de jurnal de călătorie nesistematic, dar cu atît mai savuros. Capitolul final este o meditaţie foarte interesantă pe tema cărţii şi mai ales a dispariţiei acestui obiect. În curînd, spunea cu dreptate Stelian Tăbăraş, înainte ca volumele să fie înlocuite de cărţi electronice, vor dispărea manuscrisele: reconstituirea etapelor scrierii unei cărţi devine imposibilă din cauza computerului. Din nefericire pentru autor şi din fericire pentru cititori, electronică sau pe hîrtie, o carte durează cu mult mai mult decît cel care a scris-o. Uneori, ca în cazul regretatului Stelian Tăbăraş, ea îşi începe destinul după ce scriitorul l-a încheiat pe al său.
sâmbătă, 12 decembrie 2009
Şedinţa Comitetului ASB
Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a Uniunii Scriitorilor, întrunit la 11 decembrie cu 7 membri, prezenţi, 2 membri absenţi motivat, 2 invitaţi, a luat în discuţie, în urma adresei nr. 43 adresată de conducerea USR filialei, proiectele secţiilor filialei preliminate pentru anul 2010. S-au avansat numeroase propuneri de proiecte, altele urmînd a fi adăugate în funcţie de fonduri şi apariţia unor oportunităţi de realizare.
Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a ales de asemeni, prin vot secret, juriul pentru decernarea premiilor filialei pentru cărţi apărute în 2009. Volumele vor fi depuse de autori sau editori la sediul Filalei pînă la 1 februarie 2010. Din juriu vor face parte scriitorii: Ioana Ieronim, Eugen Simion, Octavian Soviany, Tudorel Urian, Radu Voinescu.
Comitetul de conducere al Filialei Bucureşti a ales de asemeni, prin vot secret, juriul pentru decernarea premiilor filialei pentru cărţi apărute în 2009. Volumele vor fi depuse de autori sau editori la sediul Filalei pînă la 1 februarie 2010. Din juriu vor face parte scriitorii: Ioana Ieronim, Eugen Simion, Octavian Soviany, Tudorel Urian, Radu Voinescu.
Etichete:
ASB,
Eugen Simion,
Ioana Ieronim,
Octavian Soviany,
Radu Voinescu,
Tudorel Urian
Concurs de volume pentru tinerii autori la Uniunea Scriitorilor
Uniunea Scriitorilor anunţă lansarea Concursului de volume deschis tinerilor autori, sub 35 de ani, ediţia 2010. Manuscrisele vor fi depuse la Secretariatul Uniunii pînă la data de 15 ianuarie 2010. Un juriu al USR va premia cîte un volum de poezie, proză şi eseu. Volumele cîştigătoare vor fi publicate la Editura Cartea Românească.
joi, 10 decembrie 2009
Cărţi noi. Valeriu Stancu Miroirs du sommeil, Ed. L’arbre à paroles,
Poezia lui Valeriu Stancu sună bine şi în franceză. Dacă aş vrea să fiu maliţios, aş spune că sună chiar mai bine în franceză. Dar ar fi inexact, chiar dacă ar fi amuzant. Realitatea este că volumul, tipărit în Belgia în 600 de exemplare, după cum ne informează un colofon, prezintă un poet senin şi stăpîn pe lumea sa. Faţă de alte culegeri anterioare, elementele ludice şi bizare de care uza poetul au dispărut. El frazează sobru, concis, căutînd să cîştige densitate prin economia de cuvinte, repetînd ritual unele versuri de-a lungul poemului. E firesc pentru poet să-şi caute publicul şi să se plieze lui. Norocul lui Valeriu Stancu de a fi bilingv în poezie îi conferă un indiscutabil avantaj. Textul curge pur, elevat: “Personne ne saura l’effondrement/ Des mes pensées, des tes pensées,/ Des mes paroles, des tes paroles,/ Des mes pas, des tes pas,/ Des mes paumes, des tes paumes…// Les gens se taisent et parfois s’en vont./ Le temps s’arrête, l’espace s’envole,/
Mais une ancienne toile/ Me tente toujours/ Avec ses nouvelles évocations.” Patria lui Valeriu Stancu e limba valonă!
Mais une ancienne toile/ Me tente toujours/ Avec ses nouvelles évocations.” Patria lui Valeriu Stancu e limba valonă!
luni, 7 decembrie 2009
Ziua lui Huppy
Acum trei ani, mai exact 3 ani fără vreo 12 ore, pe 8 decembrie 2006, la ora 12.25, s-a născut Huppy. Era o zi mohorîtă, fără ploaie sau zăpadă. Eu l-am văzut pe la 13.30, înaintea Ruxandrei, epuizată de operaţie şi emoţii. Aveam 44 de ani, 3 luni şi 28 de zile. Pentru prima dată m-am simţit nemuritor şi indestructibil. Trei ani reprezintă un prag - pot cumpăra fără emoţii jucăriile pe care scrie: nerecomandat copiilor sub 3 ani! (deşi am făcut-o cu mult înainte, acum e oficial). Pe scurt, dacă nu ne întîlnim să îl dau eu, găsiţi singuri şi beţi un pahar pentru Huppy (Tudor-Alexandru-Nicolae). Şi pentru noi, dacă vă lasă inima.
Cum am cîştigat o bere!?
Simplu! Înainte de turul I am pariat cu colegul meu de birou, de la facultate, pe Băsescu contra Geoană, fără speranţă de altfel! După vreo 3 săptămîni, în care berea părea tot mai departe, atacurile presei (90% anti-Băse) şi prestaţia lui Urechilă de la meciul final (cînd a tras Vântu) mi-au adus berea fără niciun efort. Între timp, Steaua a cîştigat şi ea al doilea meci consecutiv în minutul 93. Goluri marcate de un ungur, sigur UDMR-ist! Cum să pleci din România, cum zic unii?! Aici viaţa e atît de frumoasă şi palpitantă!
Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor = Cartea anului (după România literară)
Varujan Vosganian este cronologic un autor nouăzecist: cam de-o vîrstă cu Ioan Es. Pop şi Cristian Popescu, a frecventat cenaclurile “cumplitului deceniu” al nouălea al secolului trecut, avînd o certă notorietate printre practicanţii literaturii. Romanul Cartea şoaptelor, primul semnat de Varujan Vosganian, e încîntător dar şi foarte derutant. E foarte dens, fiecare pasaj e un sîmbure de posibil roman, ceea ce face lectura oarecum dificilă, dar şi foarte "nuclear" în sensul că poate fi citit de oriunde. Mai curios şi foarte original este textul din punct de vedere naratologic: vocea naratorului adună, sintetizează şi grupează numeroase alte voci care devin creditabile prin asumarea lor de către narator. Foarte reductiv povestind, e vorba de istoria unei familii, adunate din “şoapte” de un descendent contemporan. Familia e armenească, fapt ce apare mai exotic decît s-ar crede. Eroul principal Garabet şi cel ce-i scrie istoria - nepotul lui - sintetizează un mod de existenţă care este, într-un fel, chiar arta de a şopti, adică de a povesti, de a transmite, oral, tradiţia. Scris cu un condei înmuiat în miere şi plin de apoftegmatice “învăţături ale lui Garabet către nepotul său Varujan”, acest roman ne apare ca un examen de maturitate literară. O carte care are greutatea istoriei dar şi uşurinţa spiritului desprins de corp.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
USR a pierdut trei membri în aceeaşi zi
Anunţ cu regret dispariţia, vineri 4 decembrie, a poetei Elena Zarescu, a dramaturgului Valeriu Sârbu şi a profesorului Marin Mincu, critic, poet şi prozator. Amănunte pe Blogul Scriitorilor din Bucureşti (scriitoridinbucuresti.blogspot.com)
joi, 3 decembrie 2009
Cărţi noi. Augustin Buzura - A trăi, a scrie
Volumul lui Augustin Buzura a apărut la numai o zi distanţă de cel al lui Nicolae Manolescu (Ed. Limes) şi are un titlu foarte asemănător. Doctorul Buzura preferă verbele (a trăi, a scrie) ceea ce e semn de dinamism, iar Nicolae Manolescu alege rezultatele prin substantivele de consecinţă (viaţă şi cărţi). Partea iniţială şi cea mai atractivă a volumului lui Augustin Buzura este un lung interviu, aproape 100 de pagini, realizat de Crisula Ştefănescu în anul 1989, chiar în decembrie, la Munchen. Acest interviu care a mai apărut într-o carte în 2004 este revelator pentru viaţa şi opera autorului. În 2004, Augustin Buzura l-a completat cu observaţii ale momentului punînd în evidenţă actualitatea celor spuse atunci.
În a treia parte a volumului, încă şi mai întinsă, Augustin Buzura îşi mai adună “cîteva”, scrie el, nu chiar puţine, remarc eu, interviuri date între 1988 şi 2009 mai multor interlocutori între care Alex Ştefănescu, Angela Martin, Daniel Cristea-Enache, Eugen Simion şi Valeriu Cristea. La mijloc, romancierul pune sub titlul “Tentaţia risipirii” cam 150 de pagini de “precizări incomode” tot despre sine şi despre opera sa. Acestor pagini, sciitorul le acordă un “vechi şi chinuitor sentiment de zădărnicie”, un statut de predici în pustiu, un pseudojurnal dezamăgit.
În a treia parte a volumului, încă şi mai întinsă, Augustin Buzura îşi mai adună “cîteva”, scrie el, nu chiar puţine, remarc eu, interviuri date între 1988 şi 2009 mai multor interlocutori între care Alex Ştefănescu, Angela Martin, Daniel Cristea-Enache, Eugen Simion şi Valeriu Cristea. La mijloc, romancierul pune sub titlul “Tentaţia risipirii” cam 150 de pagini de “precizări incomode” tot despre sine şi despre opera sa. Acestor pagini, sciitorul le acordă un “vechi şi chinuitor sentiment de zădărnicie”, un statut de predici în pustiu, un pseudojurnal dezamăgit.
Cărţi noi. Nicolae Manolescu - Viaţă şi cărţi
Cea mai clară trăsătură a “amintirilor” lui Nicolae Manolescu (Viaţă şi cărţi – amitirile unui cititor de cursă lungă, Editura Paralela 45) este varietatea, chiar dacă în prima parte accentul este pus pe lecturi, iar în a doua pe existenţa autorului: ascendenţi, biografie, aventura politică, lupta operei proprii cu cenzura. Interesul deosebit pe care îl trezesc aceste pagini vine din faptele inedite descrise, de la portretele bine realizate ale unor scriitori mai mult sau mai puţin notorii, (Z. Stancu, Al. Ivasiuc, N. Breban) unor politicieni (Corneliu Coposu mai ales, dar şi alţii), dar şi ale unor oameni orecare întîlniţi de-a lungul vieţii şi de la opiniile originale, dar nu excentrice, în diferite probleme care au împărţit grupuri de oameni: revizuirea valorilor în literatura noastră, crearea unui partid dintr-o organizaţie civică, consecinţele compromisului marilor scriitori cu puterea şi aşa mai departe.
Scrisul lui Nicolae Manolescu are fluenţă şi este relaxat, lipsesc pledoariile în favoarea unei expuneri mai degrabă neutre, impresia de obiectivitate domină capitolele. Aceste capitole sînt puse într-o oarecare dezordine care le face simpatice pentru că lasă o senzaţie de conversaţie liberă într-un spaţiu confortabil. În relatarea unor fapte tensionate precum participarea criticului la zilele revoluţiei sau la propriul său “roman de spionaj”, în lunile supravegherii sale strînse de securitate, se vede talentul de prozator al autorului.
Scrisul lui Nicolae Manolescu are fluenţă şi este relaxat, lipsesc pledoariile în favoarea unei expuneri mai degrabă neutre, impresia de obiectivitate domină capitolele. Aceste capitole sînt puse într-o oarecare dezordine care le face simpatice pentru că lasă o senzaţie de conversaţie liberă într-un spaţiu confortabil. În relatarea unor fapte tensionate precum participarea criticului la zilele revoluţiei sau la propriul său “roman de spionaj”, în lunile supravegherii sale strînse de securitate, se vede talentul de prozator al autorului.
Etichete:
Al. Ivasiuc,
N. Breban,
Nicolae Manolescu,
Z. Stancu
marți, 1 decembrie 2009
"Misterul Pianinei" la Club Calderon
La Clubul Dramaturgilor a avut loc o şedinţă atipică într-un spaţiu nou: centrul cultural Calderon (str. J.L. Calderon nr. 39), amenajat şi administraz de Primăria sectorului 2. Amfitrioni au fost directoarea Centrului, dna Mihaela Popescu şi dl. Mircea Ghiţulescu fondatorul şi animatorul Clubului Dramaturgilor. După ce au fost lansate două volume de teatru de MIrcea M. IOnescu şi respectiv Nicolae Havriliuc, şase actori printre care Mircea Albulescu, Monica Davidescu şi Carmen Ionescu au citit, în cordonarea regizorului Dan Tudor comedia "Miesterul Pianinei" de Horia Gârbea. Asistenţa a fost numeroasă şi, în locul oricăror comentarii formale, cei prezenţi au preferat un recital muzical de pianină şi un cocktail în deplină armonie. (Foto: Dan Mircea Cipariu)
Aniversare prin cărţi
În ziua de 27 noiembrie 2009, criticul Nicolae Manolescu, proaspăt reales preşedinte al Uniunii Scriitorilor a împlinit 70 de ani. Numeroşi scriitori şi nescriitori i-au urat La Mulţi Ani! Cu acest prilej, la Tîrgul Gaudeamus s-au lansat 3 volume dintre care unul omagial, culegere de texte despre sărbătorit, şi unul de memorii, acesta semnat de Nicolae Manolescu. Pentru că e vorba de o viaţă dedicată cărţilor, ilustrez postarea nu cu poza autorului, ci cu cea a volumului care este incitant şi savuros. Îi urez şi eu, încă o dată viaţă lungă şi cărţi multe!
Comitet director al USR
Luni 30 noiembrie a avut loc o şedinta a Comitetului Director al USR care a rezolvat probleme curente care nu suportau amînare şi a stabilit agenda pentru viitorul comitet şi consiliu din ianuarie 2010. Au fost prezenţi membrii bucureşteni al Comitetului legătura cu ceilalţi fiind asigurată telefonic. S-a decis achiziţionarea aparaturii, foarte simplă de altfel, care să permită video-teleconferinţe pentru a se realiza şedinţele CD fără deplasarea membrilor, fapt ce ar însemna economii însemnate de timp şi fonduri.
duminică, 29 noiembrie 2009
Nu uitaţi! Clubul dramaturgilor!
Nu uitaţi că luni de la ora 17, la centrul din J.L. Calderon nr. 39, aproape de intersecţiile cu Batiştei şi Maria Rosetti va avea loc Clubul Dramaturgilor. În program lectura în primă audiţie cu piesa Misterul pianinei de Horia Gârbea. În deschidere vor lansa volume de teatru Mircea M. Ionescu şi Nicolae Havriliuc. Spectacolul durează aproximativ 60 de minute. Vor urma discuţii moderate de dl. Mircea Ghiţulescu.
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
De la Tîrg. Trăiască genurile "mici"
Azi, sîmbătă 28 noiembrie, am fost la tîrgul Gaudeamus unde am participat şi cuvîntat la lansările unor cărţi foarte frumoase:
1. Bookatăria, povestiri şi poeme pentru copii superb ilustrate de Stela Lie şi o echipă de plasticieni, textele fiind semnate de 21 de scriitori între care Florica Bud, Mircea Cărtărescu, T.O. Bobe, Grete Tartler, Elena Vlădăreanu. Coordonatori - Florin Bican şi Stela Lie. Volumul a apărut graţie sponsorizării generoase a unei singure persoane, un om de afaceri iubitor de literatură. Cinste lui!
2. La vînătoarea de rîşi, povestri umoristice de Ion Bogdan Martin, debut în literatură al unui talentat scenarist TV, la editura Coresi. La aproape 50 de ani, I.B. Martin a debutat cu succes în faţa unui public numeros şi cald.
Am mai participat, fără a rosti cuvinte dar cu plăcere, la lansarea unei antologii de proză SF pe care am recomandat-o călduros juriului AFCN şi care, din fericire, a obţinut finanţarea meritată. Cartea a fost oferită GRATUIT celor prezenţi. Între autori, nume grele ale genului precum Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Dănuţ Ungureanu, editor fiind Societatea Română de SF şi Fantasy. Cartea s-a lansat împreună cu volumul excelent al lui Florin Manolescu "Mentaliştii" şi a beneficiat de un strălucit eseu oral despre SF al lui Angelo Mitchievici.
Mi s-a consolidat convingerea că genuri precum literatura pentru copii, umorul şi SF-ul nu trebuie ignorate de cititori şi de critici, cu atît mai puţin de organismele de finanţare.
1. Bookatăria, povestiri şi poeme pentru copii superb ilustrate de Stela Lie şi o echipă de plasticieni, textele fiind semnate de 21 de scriitori între care Florica Bud, Mircea Cărtărescu, T.O. Bobe, Grete Tartler, Elena Vlădăreanu. Coordonatori - Florin Bican şi Stela Lie. Volumul a apărut graţie sponsorizării generoase a unei singure persoane, un om de afaceri iubitor de literatură. Cinste lui!
2. La vînătoarea de rîşi, povestri umoristice de Ion Bogdan Martin, debut în literatură al unui talentat scenarist TV, la editura Coresi. La aproape 50 de ani, I.B. Martin a debutat cu succes în faţa unui public numeros şi cald.
Am mai participat, fără a rosti cuvinte dar cu plăcere, la lansarea unei antologii de proză SF pe care am recomandat-o călduros juriului AFCN şi care, din fericire, a obţinut finanţarea meritată. Cartea a fost oferită GRATUIT celor prezenţi. Între autori, nume grele ale genului precum Sebastian A. Corn, Liviu Radu, Dănuţ Ungureanu, editor fiind Societatea Română de SF şi Fantasy. Cartea s-a lansat împreună cu volumul excelent al lui Florin Manolescu "Mentaliştii" şi a beneficiat de un strălucit eseu oral despre SF al lui Angelo Mitchievici.
Mi s-a consolidat convingerea că genuri precum literatura pentru copii, umorul şi SF-ul nu trebuie ignorate de cititori şi de critici, cu atît mai puţin de organismele de finanţare.
joi, 26 noiembrie 2009
Iată, vine un-sol de pace!
O explicaţie necesară
Cu ocazia Conferinţei Naţionale a Uniunii Scriitorilor şi a şedinţei Consiliului Naţional al USR din care facem parte, m-am întîlnit cu dl. Dan Cristea, redactor şef al revistei Luceafărul de dimineaţă şi m-am convins de faptul că articolele publicate de revista pe care o conduce nu au avut scopul de a mă prejudicia voit în raport cu un alt candidat în alegerile pentru postul de preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti şi nu au constituit o campanie electorală mascată în defavoarea mea. Am acceptat scuzele prezentate de dl. Dan Cristea pentru publicitatea excesivă făcută unui alt candidat în revista pe care o conduce şi la existenţa căreia am contribuit esenţial, contribuţie recunoscută de dl. Dan Cristea. La rîndul meu, am prezentat domnului Dan Cristea scuze pentru termenii în care l-am acuzat de parţialitate şi ingratitudine. În aceste condiţii, am convenit să considerăm închisă şi depăşită orice ostilitate reciprocă şi să ne recunoaştem unul altuia dorinţa sinceră de a colabora în continuare ca membri ai aceleiaşi Asociaţii (Luceafărul de dimineaţă). Domnul Dan Cristea a convenit să analizăm cît mai curînd, împreună cu ceilalţi membri ai Asociaţiei, activitatea culturală şi situaţia financiară ale acestei asociaţii şi ale revistei omonime cu bună credinţă şi transparenţă deplină. Ca urmare, renunţ deocamdată la orice acţiune juridică în legătură cu Asociaţia Luceafărul de dimineaţă şi aştept cu încredere o întîlnire a membrilor în care să analizăm situaţia revistei şi măsurile necesare pentru existenţa ei şi pentru atingerea scopurilor pe care ni le-am propus împreună. (Horia Gârbea)
Juriile premiilor Uniunii Scriitorilor ediţia 2009
Consiliul USR întrunit în şedinţa din 24 noiembrie 2004 a ales prin vot secret Juriile USR pentru anul în curs, premii ce vor fi decernate în anul 2010.
JURIUL PENTRU NOMINALIZĂRI
Paul Aretzu
Dan Cristea
Horia Gârbea
Mircea Ghiţulescu
Vasile Spiridon
JURIUL PENTRU DECERNAREA PREMIILOR
Al. Cistelecan
Cornel Ungureanu
Mircea A. Diaconu
Adrian Popescu
Nicolae Oprea
JURIUL PENTRU NOMINALIZĂRI
Paul Aretzu
Dan Cristea
Horia Gârbea
Mircea Ghiţulescu
Vasile Spiridon
JURIUL PENTRU DECERNAREA PREMIILOR
Al. Cistelecan
Cornel Ungureanu
Mircea A. Diaconu
Adrian Popescu
Nicolae Oprea
marți, 24 noiembrie 2009
Cărţi noi. Anghel Gâdea - Teroare şi tăcere
Anghel Gâdea Teroare şi tăcere, Editura Tipoalex, puţin notorie din păcate. Autorul, născut în 1935, a trăit pe viu dramele cooperativizării şi teroarea complementară, dar a şi reconstituit din documente tragedia ţăranilor terorizaţi atunci în Câmpia Română, mulţi ucişi fără ezitare pentru că au refuzat absurda colectivizare. Alte articole culese în volum cuprind secvenţe memorialistice despre lumea literară a anilor 1970-1980, momente descrise cu umor negru de provincialul care încerca să intre în literatură, frînat -fără a şti de ce- de cenzură sau doar de “jocurile” confraţilor, în straniul balet al acestora între curaj şi laşitate, interese de grup şi trădări individuale.
Consiliul USR din 24 noiembrie 2009
Marţi 24 noiembrie, Consiliul Uniunii Scriitorilor din România s-a întrunit la sediul Uniunii sub conducerea preşedintelui său, domnul Nicolae Manolescu, reales cu o zi înainte. Au fost prezenţi 56 de membri dintre cei 68 aleşi de filiale. Membrii Consiliului au ales prim-vicepreşedintele şi pe cei doi vicepreşedinţi ai USR şi Comitetul Director al Uniunii. Au mai fost aleşi componenţii juriului de nominalizări pentru premiile USR şi ai juriului pentru decernarea acestor premii, membrii comisiei sociale a Uniunii. Consiliul a ales cu majoritate largă, la propunerea preşedintelui, prim-vicepreşedintele în persoana domnului Varujan Vosganian şi vicepreşedinţii pentru administraţie internă – Gabriel Chifu şi pentru relaţii externe – Irina Horea. Aceştia fac parte de drept din Comitetul Director ca şi preşedintele Uniunii. În Comitetul Director au mai fost aleşi: Horia Gârbea, Nicolae Prelipceanu, Doina Cetea, Cassian Maria Spiridon, Mircea Mihăieş, Dumitru Chioaru, Nicolae Oprea, Leo Butnaru, Alexandru Dobrescu, Szilágyi István (reprezentant al comisiei pentru minorităţi). Comitetul Director se va întruni în prima şedinţă de lucru în luna ianuarie a anului 2010. Tot atunci va avea loc următoarea şedinţă a Consiliului care va alege celelalte comisii ale Uniunii (de validare, de cenzori, de relaţii externe etc.) - În imagine Szilágyi István şi Nicolae Manolescu, Mangalia 2009
10 poeti de marcă pe blogul poeţilor bucureşteni
Citiţi pe blogul poeţilor bucureşteni: poezieasb.blogspot.com zece poeme/grupaje ale unor autori consacraţi. Unul şi unul! Trimiteţi şi dvs. la adresa mea e-mail, horiagarbea@gmail.com, textele cele mai frumoase. Intenţia mea este de a alcătui o antologia on-line de profesionişti care să fie şi o replică la siturile de "poezie" şi un exemplu pentru ce poate fi lirica în secolul XXI. Nu depăşiţi însă 1500 de semne!
luni, 23 noiembrie 2009
Nicolae Manolescu reales preşedinte USR
Azi 23 noiembrie 2009, după o şedinţă de 5 ore, Conferinţa Naţională a Uniunii Scriitorilor din România l-a ales prin votul a 344 de delegaţi pe criticul Nicolae Manolescu preşedinte al Uniunii pentru încă un mandat de 4 ani. Scorul final a fost Nicolae Manolescu 174 voturi, Nicolae Breban - 76, Dan Mircea Cipariu - 38, Constantin Stan - 36, Ştefan Agopian - 17, voturi nule - 3. Deşi unii dintre cei prezenţi au criticat vehement conducerea lui Nicolae Manolescu din mandatul 2005-2009 şi gestionarea fondurilor Uniunii, la vot el a avut cîştig de cauză fără să promită nimic spectaculos peste programele curente derulate în precedentul mandat. Mîine 24 noiembrie, va avea loc şedinţa Consiliului USR care va alege vicepreşedinţii, Comitetul Director şi comisiile de lucru ca şi Juriile USR.
duminică, 22 noiembrie 2009
Cărţi noi. Flavius Lucăcel Ceai de fluturi – Butterfly Tea, teatru
Flavius Lucăcel Ceai de fluturi – Butterfly Tea (versiunea în engleză de Mădălina Cadariu), Editura Limes. O piesă în două acte, atipică şi greu reprezentabilă care arată mai degrabă disponibilitatea drmaturgului din Cluj pentru scenarii onirice decît calităţile de dramaturg. Pe-alocuri textul poate aminti de piesele lui Gellu Naum dar fără neliniştea de pictură metafizică din acestea. Oricum, o încercare insolită de la care un regizor ar putea porni pentru a realiza practic orice ar dori (un pamflet antirăzboinic, o comedie feerică etc.). Replicile nu sînt strălucit de absurde şi în general aerul de normalitate - pe care autorul îl impune adesea unui text care are altă miză decît rigoarea - trag spre pămînt “zborul de fluturi” fantezist care se ghiceşte că ar fi fost planul iniţial. De reflectat, oricum.
Cărţi noi. Nicolae Havriliuc - Măştile reglabile, teatru
Nicolae Havriliuc - Măştile reglabile, Editura Tracus Arte. Volumul profesorului “perfect”, cum îl denumeşte în prefaţă Mircea Ghiţulescu, cuprinde patru texte scurte ale unor farse care schiţează pe-alocuri şi elemente de teoria textului teatral, autorul fiind un cronicar dramatic şi istoric al teatrului. Deunăzi, Nicolae Havriliuc se arătase cititorilor şi în ipostaza de poet. El are o mare dorinţă de a se exprima şi îşi speculează intens mobilitatea şi cunoştinţele. Obsedat de propriul discurs, dramaturgul nu vrea să-şi seducă ipocritul cititor, ci eventual să-l convingă prin enunţuri de la catedră.
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Horia Gârbea în dialog cu Varujan Vosganian:
Un fragment semnificativ dintr-un interviu lung care va apărea în următorul număr al revistei „Ramuri”
Horia Gârbea: Sînteţi, presupun, un om foarte bogat, iar foarte tînăr nu mai sînteţi. De ce nu renunţaţi la politică în favoarea literaturii sau a simplei contemplări al lumii de pe puntea unui iaht? Vă place puterea? Vă place mai mult literatura?
Varujan Vosganian: Printre scriitori pot fi socotit un om bogat, pentru că nu scriu ca să-mi câştig pâinea, ci ca să-mi câştig linistea. Printre oamenii politici, mă pierd pe la mijlocul clasamentului. Îmi place puterea pentru că nu-mi plac nici plictiseala, nici neputinţa şi nici umilinţa. Dacă privesc înapoi spre viaţa mea, cred că sentimentul e reciproc, şi puterea m-a plăcut pe mine. De la grădiniţă şi până azi am fost mereu şef. Chiar şi în armată ori la puşcărie unde, datorita muşchilor mei, am fost desemnat şef peste ceilalţi patruzeci de arestaţi cu care împărţeam celula de la Jilava. Cred, însă, că puterea prin scris e mai statornică decât puterea obţinută prin vot. În artă, alegerile au loc cel mai devreme odată la mileniu. Se mai fac uneori, e drept, şi anticipate dar asta numai când arta se contaminează prea mult de manierisme şi oportunisme. Prefer puterea pe care o dă literatura. Arta e singura îndeletnicire umană care învinge făra să lase în urmă învinşi şi cucereşte fără să umilească. Un om cucerit prin artă devine aproapele şi nu duşmanul tău. E o putere care nu trebuie să lupte ca să biruie, ci dimpotrivă. Arta e pavăza învinşilor, nu a biruitorilor.
Horia Gârbea: Sînteţi, presupun, un om foarte bogat, iar foarte tînăr nu mai sînteţi. De ce nu renunţaţi la politică în favoarea literaturii sau a simplei contemplări al lumii de pe puntea unui iaht? Vă place puterea? Vă place mai mult literatura?
Varujan Vosganian: Printre scriitori pot fi socotit un om bogat, pentru că nu scriu ca să-mi câştig pâinea, ci ca să-mi câştig linistea. Printre oamenii politici, mă pierd pe la mijlocul clasamentului. Îmi place puterea pentru că nu-mi plac nici plictiseala, nici neputinţa şi nici umilinţa. Dacă privesc înapoi spre viaţa mea, cred că sentimentul e reciproc, şi puterea m-a plăcut pe mine. De la grădiniţă şi până azi am fost mereu şef. Chiar şi în armată ori la puşcărie unde, datorita muşchilor mei, am fost desemnat şef peste ceilalţi patruzeci de arestaţi cu care împărţeam celula de la Jilava. Cred, însă, că puterea prin scris e mai statornică decât puterea obţinută prin vot. În artă, alegerile au loc cel mai devreme odată la mileniu. Se mai fac uneori, e drept, şi anticipate dar asta numai când arta se contaminează prea mult de manierisme şi oportunisme. Prefer puterea pe care o dă literatura. Arta e singura îndeletnicire umană care învinge făra să lase în urmă învinşi şi cucereşte fără să umilească. Un om cucerit prin artă devine aproapele şi nu duşmanul tău. E o putere care nu trebuie să lupte ca să biruie, ci dimpotrivă. Arta e pavăza învinşilor, nu a biruitorilor.
joi, 19 noiembrie 2009
23 XI 2009 - Conferinţa Naţională a USR
Nu uitaţi că luni, pe 23 noiembrie, de la ora 9, va avea loc la Teatrul Naţional Bucureşti, în sala Amfiteatru Conferinţa Uniunii Scriitorilor din România. Cei peste 300 de delegaţi vor asculta raportul preşedintelui USR şi programele candidaţilor pentru această funcţie, apoi îl vor alege pe preşedintele USR al următorilor 4 ani!
miercuri, 18 noiembrie 2009
Covorul de o mie de dolari şi pisica din Ohio (o povestire)
La Istanbul, gazdele amabile ale schimbului nostru de experienţă ne-au rezervat în program cîteva ore de bazar. Bazarul mare într-o zi şi a doua zi cel egiptean. Ce să iei din Turcia? Neapărat un covor! Sub influenţa unei povestiri de Jeffrey Archer, dar şi cu de la mine putere, eram decis să-l iau şi să mă tocmesc. Ştiam desigur că nu mai e loc în casă pentru niciun covor, dar asta nu conta.
Timp nu aveam prea mult, deci am găsit repede un magazin mic dar arătos, o boxă de bazar de fapt, şi am cerut covoare aşa, cam la 60 pe 90 de centimetri, valiza fiind oricum plină. Îndată mi s-au arătat specimene dintre care unul superb. Avea cam 70 de centimetri pe 120, mătăsos să-l mîngîi, magnific lucrat şi reprezentînd “arborele vieţii”, tema turcă de predilecţie. După mîrîieli admirative şi inevitabilul:
-Where are you from?
-From Romania.
-Aha, Romania! “Ce face? Bine?”
Am trecut la negocieri. Cît costă?
-O mie de dolari!
-O mie? Imposibil. Nici dacă zboară.
-Ştiu că România are dificultăţi economice. Îl las pentru dumneata la 800.
-Exclus, iartă-mă. Eu vreau unul de cel mult 80 de dolari.
-Asta nu avem. Trebuie să te conduc la prietenul meu Selim.
A luat-o înainte, ne-am răsucit pe la cîteva cotituri ale bazarului uriaş şi am ajuns la prăvălia lui Selim. Acesta avea cafeaua făcută şi m-a poftit, ceea ce în Turcia nu se refuză, deşi eu de felul meu nu beau cafea.
Domnul Ilham a plecat la standul lui cu covoare de o mie de dolari, iar Selim mi-a arătat colecţia lui de covoare de optzeci. Unul mi-a plăcut în mod special. Avea cam 70 de centimetri pe 120, mătăsos să-l mîngîi, magnific lucrat şi reprezentînd “arborele vieţii”. Era mai frumos decît al lui Ilham.
-E de mătase? zic.
-Mătase curată!
-E lucrat de mînă?
-Aş, zice. E un covor de 80 de dolari. Vezi aici? E “arborele vieţii”.
-Văd, zic eu. Dar noi în România trecem printr-o criză. Aşa că nu pot să-ţi dau decît 50 de dolari.
-E mare criza la voi!
-Da, uriaşă. Voi o duceţi mai bine.
-Bine, spuse Selim. Atunci dă 60 şi ia-l.
Mi l-a împachetat frumos, l-a pus într-o sacoşă pe măsură şi ne-am urat să ne revedem cu bine.
Nu i-am spus soţiei mele nimic de covor. Să fie o surpriză.
I-am spus doar că i-am luat un superb colier cu pietre mari şi aproape preţioase. Povestea colierului o s-o spun altă dată.
Cînd am ajuns, am despachetat cu gesturi rituale covorul.
-Uite covorul! Cum să vii din Turcia fără un covor? Ai fi crezut că m-am dus de fapt la Amsterdam să mă destrăbălez, nu la Istanbul.
-Drăguţ, zice ea. O să aibă Dosia pe ce să stea.
-Niciodată! Cum să stea mîţa pe covor de mătase, cu arborele vieţii, de o mie de dolari?
-O mie? Ai dat o mie de dolari pe chestia asta?
-Tu ce crezi?
-Sper că glumeşti! De fapt nici nu aveai la tine atîţia bani.
-Sigur că glumesc. I-am spus că în România e criză şi mi l-a lăsat cu zece dolari. Dacă ţii seama că pe un tricou de copil am dat cinci dolari, nu e rău. Dar asta nu înseamnă că o să stea Dosia pe el. Ştii că data trecută, din altă ţară, am adus un covoraş de lînă de 40 pe 40? Pe care nici nu l-am despachetat? Pe el o să stea Dosia.
Am pus covoraşul de lînă sub o vitrină şi mîţa, care adoră lucrurile noi ca toate pisicile, s-a şi urcat pe el. După două minute dormea ca pe un covor de mătase şi zburător pe deasupra.
De fiecare dată cînd mă uit la covorul lui Selim, mătăsos ca şi cum ar fi din mătase, ceea ce mă îndoiesc, cu “arborele vieţii”, ceea ce e sigur, îmi place şi mai mult. Mă gîndesc îndată ce american bogat o fi cumpărat acelaşi covor de la Ilham cu o mie de dolari şi ce pisică din Ohio o dormi pe el în faţa şemineului.
Timp nu aveam prea mult, deci am găsit repede un magazin mic dar arătos, o boxă de bazar de fapt, şi am cerut covoare aşa, cam la 60 pe 90 de centimetri, valiza fiind oricum plină. Îndată mi s-au arătat specimene dintre care unul superb. Avea cam 70 de centimetri pe 120, mătăsos să-l mîngîi, magnific lucrat şi reprezentînd “arborele vieţii”, tema turcă de predilecţie. După mîrîieli admirative şi inevitabilul:
-Where are you from?
-From Romania.
-Aha, Romania! “Ce face? Bine?”
Am trecut la negocieri. Cît costă?
-O mie de dolari!
-O mie? Imposibil. Nici dacă zboară.
-Ştiu că România are dificultăţi economice. Îl las pentru dumneata la 800.
-Exclus, iartă-mă. Eu vreau unul de cel mult 80 de dolari.
-Asta nu avem. Trebuie să te conduc la prietenul meu Selim.
A luat-o înainte, ne-am răsucit pe la cîteva cotituri ale bazarului uriaş şi am ajuns la prăvălia lui Selim. Acesta avea cafeaua făcută şi m-a poftit, ceea ce în Turcia nu se refuză, deşi eu de felul meu nu beau cafea.
Domnul Ilham a plecat la standul lui cu covoare de o mie de dolari, iar Selim mi-a arătat colecţia lui de covoare de optzeci. Unul mi-a plăcut în mod special. Avea cam 70 de centimetri pe 120, mătăsos să-l mîngîi, magnific lucrat şi reprezentînd “arborele vieţii”. Era mai frumos decît al lui Ilham.
-E de mătase? zic.
-Mătase curată!
-E lucrat de mînă?
-Aş, zice. E un covor de 80 de dolari. Vezi aici? E “arborele vieţii”.
-Văd, zic eu. Dar noi în România trecem printr-o criză. Aşa că nu pot să-ţi dau decît 50 de dolari.
-E mare criza la voi!
-Da, uriaşă. Voi o duceţi mai bine.
-Bine, spuse Selim. Atunci dă 60 şi ia-l.
Mi l-a împachetat frumos, l-a pus într-o sacoşă pe măsură şi ne-am urat să ne revedem cu bine.
Nu i-am spus soţiei mele nimic de covor. Să fie o surpriză.
I-am spus doar că i-am luat un superb colier cu pietre mari şi aproape preţioase. Povestea colierului o s-o spun altă dată.
Cînd am ajuns, am despachetat cu gesturi rituale covorul.
-Uite covorul! Cum să vii din Turcia fără un covor? Ai fi crezut că m-am dus de fapt la Amsterdam să mă destrăbălez, nu la Istanbul.
-Drăguţ, zice ea. O să aibă Dosia pe ce să stea.
-Niciodată! Cum să stea mîţa pe covor de mătase, cu arborele vieţii, de o mie de dolari?
-O mie? Ai dat o mie de dolari pe chestia asta?
-Tu ce crezi?
-Sper că glumeşti! De fapt nici nu aveai la tine atîţia bani.
-Sigur că glumesc. I-am spus că în România e criză şi mi l-a lăsat cu zece dolari. Dacă ţii seama că pe un tricou de copil am dat cinci dolari, nu e rău. Dar asta nu înseamnă că o să stea Dosia pe el. Ştii că data trecută, din altă ţară, am adus un covoraş de lînă de 40 pe 40? Pe care nici nu l-am despachetat? Pe el o să stea Dosia.
Am pus covoraşul de lînă sub o vitrină şi mîţa, care adoră lucrurile noi ca toate pisicile, s-a şi urcat pe el. După două minute dormea ca pe un covor de mătase şi zburător pe deasupra.
De fiecare dată cînd mă uit la covorul lui Selim, mătăsos ca şi cum ar fi din mătase, ceea ce mă îndoiesc, cu “arborele vieţii”, ceea ce e sigur, îmi place şi mai mult. Mă gîndesc îndată ce american bogat o fi cumpărat acelaşi covor de la Ilham cu o mie de dolari şi ce pisică din Ohio o dormi pe el în faţa şemineului.
Gînduri închinate Metrorexului
Dacă nu se potolesc cu greva pînă pe 23, Conferinţa USR va fi în suferinţă de cvorum! Vă reamintesc ca trebuie sa avem 2/3 prezenţă. Totuşi trag speranţa că în vederea (sau în cinstea) zilei de 22 totul se va aranja. Să circulaţi bine şi să trăiţi cum puteţi.
marți, 17 noiembrie 2009
Ziua cea mai lungă a Uniunii Scriitorilor…
… Nu va fi cea de luni 23 noiembrie, cînd se va alege Preşedintele! Ci, ca şi în cazul zilei Z din 1944, a doua zi, 24 noiembrie, cînd se vor alege Vicepreşedinţii, Comitetul Director, Juriile, Comisiile… Pare simplu. Dar, după o interpretare a statutului, aplicată la nivelul secţiilor ASB şi filialelor, cei aleşi trebuie să aibă jumătate plus unul din voturile exprimate! Va dura ceva!
Dacă prevederea nu s-ar aplica, mergîndu-se în ordinea descrescătoare a voturilor, ca acum patru ani, s-ar pune sub semnul întrebării interpretarea aplicată la filiale. Deci toţi cei aleşi de Consiliu în CD şi comisii trebuie să aibă jumătate plus unul din voturile exprimate. Altfel, vor fi mai ilegitimi decît… ei înşişi, care au fost aleşi cu ½ plus unu de filialele lor.
Pentru cunoscători, e clar cît va fi de greu ca toţi cei 9 din comitet (alţi patru fiind preşedintele şi vicepreşedinţii), nu mai zic de comisii, să întrunească asemenea număr din cei vreo 50 de electori. O negociere prealabilă e absolut necesară ca şedinţa să nu dureze 48 de ore sau trei zile, ca nunţile din basme. De notat că la precedenta alegere de Comitet Director (iunie 2005) NICIUNUL dintre cei aleşi nu a avut “jumătate plus unu” din voturile Consiliului, în capul listei fiind Varujan Vosganian, subsemnatul (HG) şi Szilagy Isztvan, toţi cu cîteva voturi sub jumătate dintre cele exprimate.
Dacă prevederea nu s-ar aplica, mergîndu-se în ordinea descrescătoare a voturilor, ca acum patru ani, s-ar pune sub semnul întrebării interpretarea aplicată la filiale. Deci toţi cei aleşi de Consiliu în CD şi comisii trebuie să aibă jumătate plus unul din voturile exprimate. Altfel, vor fi mai ilegitimi decît… ei înşişi, care au fost aleşi cu ½ plus unu de filialele lor.
Pentru cunoscători, e clar cît va fi de greu ca toţi cei 9 din comitet (alţi patru fiind preşedintele şi vicepreşedinţii), nu mai zic de comisii, să întrunească asemenea număr din cei vreo 50 de electori. O negociere prealabilă e absolut necesară ca şedinţa să nu dureze 48 de ore sau trei zile, ca nunţile din basme. De notat că la precedenta alegere de Comitet Director (iunie 2005) NICIUNUL dintre cei aleşi nu a avut “jumătate plus unu” din voturile Consiliului, în capul listei fiind Varujan Vosganian, subsemnatul (HG) şi Szilagy Isztvan, toţi cu cîteva voturi sub jumătate dintre cele exprimate.
luni, 16 noiembrie 2009
"Cafeaua domnului ministru" - un ecou din Botoşani
"Politica e arta posibilului", spun personajele lui Horia Garbea, in spectacolul montat la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani de tanarul regizor Alexandru Avadanei, cu Eduard Sandu, Irina Mititelu, Floriţa Ţugui. Oricat de pamfletar, tangential cu realitatea sau aluziv s-ar dovedi textul lui Horia Garbea, incarcatura politica, sociala, psihica oferita de lupta electorala a acestor zile ofera spectatorului o mai buna perceptie a cuvintelor, perceptie pe care, de altfel, a si mizat din plin regizorul. Chiar daca textul lui Horia Garbea este, din nefericire pentru noi, absolut valabil in oricare moment de dupa 1989, Alexandru Avadanei a "adus la zi" piesa, fara sa prejudicieze in vreun fel viziunea dramaturgului, dimpotriva. "Cafeaua domnului ministru", un spectacol montat in nenumarate teatre din tara, cu sute de reprezentatii, parea ca nu mai poate oferi nicio surpriza publicului. Urmarind spectacolul Teatrului botosanean, putem spune ca textul, regizorul si actorii s-au intalnit la momentul potrivit, in locul potrivit.
(cf ştiri.botoşani.ro)
duminică, 15 noiembrie 2009
Cărţi noi. Angelo Mitchievici - viziuni deloc angelice
Remarc cu plăcere povestirile lui Angelo Mitchievici din volumul Cinema, Editura Polirom. Universitarul constănţean, redutabil comentator de filme artistice, realizează un lucru neuzitat în literatura noastră: privirea existenţei prin opere cinematografice, cărora le dă o subtilă replică. Totuşi acesta este numai pretextul pentru nişte naraţiuni, mai degrabă amare, chiar prea sumbre faţă de seninătatea şi umorul autorului, care se suţin prin ele însele, dincolo de aluziile la reperele din istoria filmului.
Cărţi noi. Ion Hobana ca prozator SF
În recentul volum găsim o selecţie foarte severă din proza scurtă a lui Ion Hobana, (Timp pentru dragoste, Editura Bastion). Autorul îşi concentează opera de ficţiune în trei cicluri: unul pe teme marine, altul pe tema timpului şi călătoriei temporale, al treilea pe cea - inevitabilă în SF - a călătoriei cosmice. Fiecare treime cuprinde doar cîte patru texte, aduse la zi cu meşteşug şi prin referinţe clare, uneori amuzante, la realitatea contemporană. Ca în orice ficţiune ştiinţifică, thriller, povestire insolită, fantasticul şi anticipaţia ştiinţifică se sprijină pe o puternică “ancoră” în realitate, în investigarea psihologiei umane, astfel încît intruziunea elementelor bizare şi a “descoperirilor” uimitoare devin perfect plauzibile.
Ion Hobana cunoaşte perfect lecţia “maeştrilor anticipaţiei clasice” şi are, simultan, cunoştinţe solide în domenii ştiinţifice, astfel încît trecerea spre fantezie nu este un delir, ci un pas oricînd posibil al umanităţii, mic, în fapt, imens în efigie. O calitate indiscutabilă a povestirilor lui Ion Hobana este, ca în cazul tuturor clasicilor SF, realizarea personajelor. Avem de-a face, precum la marile modele de tipul Wells, Lem, Asimov, King, cu oameni obişnuiţi, slabi şi sceptici, departe de tipul “superman”, pe care confruntarea cu neobişnuitul îi tulbură şi îi şochează. Dincolo de toate, povestirile lui Ion Hobana sînt excelent scrise, antrenante, pline de suspans dar şi de o reconfortantă căldură umană. Şi în SF, după subtitlul autorului, stilul calsic e unul “dulce”!
Carti noi. Alexandru George vs. globalizarea lingvistică
Volumul Povestea unor vorbe de Alexandru George este editat de merituoasa dar mai puţin vizibila Editură a Muzeului Literaturii Române. În el, Alexandru George adună texte ale sale mai vechi sau mai noi care conturează o poveste fascinantă. Aceea a reformării şi deformării limbii române vorbite ca şi a celei culte în ultimii 50-60 de ani de ani, autorul numărînd aproape 8 decenii de viaţă! În care a fost martor atent, susceptibil şi neconcesiv unei transformări a limbii române sub presiunea grea a ocupanţilor sau prin strecurarea insidioasă a împrumuturilor din limba oficială a imperiului vecin, apoi la siluirea limbajului, la împietrirea lui (termenul “limbă de lemn” fiind prea moale), în fine la anglicizarea idiomului nostru latin. Azi limba franceză pe care pînă şi un mic burghez o vorbea natural în urmă cu 5-6 decenii, nu mai zic de cele alte 4-5 precedente, a devenit – cum vrem s-o luăm- ori o cenuşăreasă, ori o prinţesă inaccesibilă, oricum nefrecventabilă. Concluzia lui Alexandru George, la capătul unei cărţi spumoase, amuzante, detaşate, accesibile oricui, fără pedanterie este fermă: “oare răspîndirea limbii engleze să devină neapărat un factor de unificare, aşa cum n-a izbutit să fie limba latină? Răspunsul se întrevede, el este categoric negativ”.
vineri, 13 noiembrie 2009
A început! Blogul poeţilor bucureşteni
Am înfiinţat blogul poeţilor bucureşteni, membri ai Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti, filială a Uniunii Scriitorilor din România! Adresa: poezieasb.blogspot.com Deviza lui: Cele mai frumoase poezii! Vor fi postate:
1. Poezii ale membrilor ASB aflaţi în viaţă,
2. Poezii ale unor membri USR din alte filiale
3. Poezii ale unor debutanţi de mare talent sau nemembri USR remarcabili
4. Poezii ale unor membri ASB, USR dispăruţi, mai puţin cunoscute, comunicate de persoane de încredere.
5. Anunţuri privind evenimente legate de poeţi şi poezie.
Postările sînt supuse moderării mele ca proprietar de blog, la fel comentariile.
Propunerile de postări se trimit EXCLUSIV pe adresa mea horiagarbea@gmail.com. Postările vor fi publicate în ordinea priorităţilor de mai sus, nu mai des de un text pe lună şi nu mai mult de 5 texte pe an. Textele (publicate sau nu anterior) vor avea sub 1500 semne şi vor fi semnate cu numele complet sau cu pseudonimul folosit de regulă. NU SE PLĂTESC COLABORĂRI. NU SE PUBLICĂ NICI CLASICI, NICI TRADUCERI.
1. Poezii ale membrilor ASB aflaţi în viaţă,
2. Poezii ale unor membri USR din alte filiale
3. Poezii ale unor debutanţi de mare talent sau nemembri USR remarcabili
4. Poezii ale unor membri ASB, USR dispăruţi, mai puţin cunoscute, comunicate de persoane de încredere.
5. Anunţuri privind evenimente legate de poeţi şi poezie.
Postările sînt supuse moderării mele ca proprietar de blog, la fel comentariile.
Propunerile de postări se trimit EXCLUSIV pe adresa mea horiagarbea@gmail.com. Postările vor fi publicate în ordinea priorităţilor de mai sus, nu mai des de un text pe lună şi nu mai mult de 5 texte pe an. Textele (publicate sau nu anterior) vor avea sub 1500 semne şi vor fi semnate cu numele complet sau cu pseudonimul folosit de regulă. NU SE PLĂTESC COLABORĂRI. NU SE PUBLICĂ NICI CLASICI, NICI TRADUCERI.
Clubul dramaturgilor, şedinţă în deplasare. 30 XI 2009
Luni 30 noiembrie, probabil la orele 17 va avea loc la Clubul Primariei sector 2 din strada J.L: Calderon nr. 39, o şedinţa specială a Clubului Dramaturgilor al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti.
Programul şedinţei care este deschisă publicului, cu intrare liberă, va cuprinde:
o lansare de carte: “Filozofia başcăliei”, teatru, Editura Play. Autor Mircea M. Ionescu şi o lectură publică cu actori a piesei “Misterul pianinei” de Horia Gârbea, regia Dan Tudor. Participă actori ai Teatrului Naţional Bucureşti şi ai Teatrului de Comedie. Voi reveni cu amănunte.
Programul şedinţei care este deschisă publicului, cu intrare liberă, va cuprinde:
o lansare de carte: “Filozofia başcăliei”, teatru, Editura Play. Autor Mircea M. Ionescu şi o lectură publică cu actori a piesei “Misterul pianinei” de Horia Gârbea, regia Dan Tudor. Participă actori ai Teatrului Naţional Bucureşti şi ai Teatrului de Comedie. Voi reveni cu amănunte.
joi, 12 noiembrie 2009
O scrisoare importantă!
Vă redau mai jos un relevant schimb de emailuri cu un reputat scriitor român, mult apreciat de mine şi cotat sus de tot pe scara mea de valori, rezident în SUA, schimb care chiar ar putea naşte o dezbatere…
Dragă Horia,Şi mai e o ciudăţenie: cele trei romane (din sondajul meu de pe blog n.n.) nu prea circulă azi pe plan internaţional. Mai mult încă, ele se referă la lumi incomprehensibile cititorului american de azi, să zicem. Îţi spun asta ca să măsurăm perimetrul unde se situează valorile noastre, măsura modelelor noastre de excelenţă...
Cu prietenie,
B…
Dragă B…,Pui o problemă esenţială!
Aşa pare sa fie. Realităţile chineze sau vietnameze sînt sigur, scrise sau nu, de neînţeles pentru un european sau american. Înseamna însă ca ele nu există? Depinde cum sînt scrise. Înseamnă să limităm literatura la o fîşie îngustă de ceea ce e “inteligibil” şi pe plan internaţional ca şi cum bucătaria s-ar limita la Mac Donald că ăsta are gust (mijlociu) în toata lumea. Ar fi să nu se mai gătească nici cîine în Coreea şi Vietnam, nici sushi, nici sarmale, nici tandoori etc., ci numai hamburger de vită (porcul e prohibit în 1/3 din lume) în chiflă pufoasă... obligatoriu pufoasă.
Şi totuşi ai dreptate... Da, mă tem că se va ajunge la asta. Sigur, vor dispărea expresii precum "pară-n coadă", "opt şi cu-a brînzei nouă", "fa, dosădito, tu-ţi adineaurea mă-tii" sau îndemnul cinic, de un comic sec inegalabil, al lui Moromete către nevastă după ce Duţulache a mîncat brînza: "dă-i apă!", Ele sînt de pe acum ininteligibile nu numai pentru american, ci şi pentru bucureşteanul de ultimă oră. De Mateiu Caragiale ce să mai spun? 90 la sută dintre studenţii mei nu ştiu ce înseamna "fanţi" şi "birlici". Am aflat că, în Bulgaria, limba folosită în mod curent în poezia cultă este ininteligibilă pentru oamenii de rînd. CTP dădu deunăzi un interviu în calitate de "cel mai" ziarist de după 1989 şi spuse că, faţă de 1989, vocabularul oamenilor de presă s-a înjumătăţit.
Am văzut o comedie antiutopică americană cu unii criogenaţi care se trezesc peste 500 de ani într-o SUA ce vorbeste în onomatopee. Ce va face scriitorul? Va alege să-şi reducă vocabularul pîna la al Hertei Muller ca să ia Nobelul? Va recurge - eu am şi făcut-o în ultimul roman - la glosare şi note de subsol? Nici cea mai simplă aluzie mitologică nu va mai fi înţeleasă, că doar n-o să ceri bietului cititor, împovărat de ale vieţii, să ştie cine a fost Paris - personajul, nu oraşul - şi ce legătura are el cu mărul, alta decît Newton. O editură de la noi mă pistonează să accept un contract prin care să fac niste "digest" după Cervantes, Balzac şi Proust, eliminînd floricelele de stil, descrierile lungi şi mai ales termenii “ininteligibili”. Nu ştiu cum va supravieţui literatura, poate nu va supravieţui şi pace. În fond Divina Comedie este o splendidă vulgarizare în folosul celor ce nu ştiau latina şi anunţa o Renaştere... La fel dramele lui Hugo faţă de tragediile lui Corneille. Pierdem sau cîştigăm...? Cine ştie?
Cu drag,
Horia
Dragă Horia,Şi mai e o ciudăţenie: cele trei romane (din sondajul meu de pe blog n.n.) nu prea circulă azi pe plan internaţional. Mai mult încă, ele se referă la lumi incomprehensibile cititorului american de azi, să zicem. Îţi spun asta ca să măsurăm perimetrul unde se situează valorile noastre, măsura modelelor noastre de excelenţă...
Cu prietenie,
B…
Dragă B…,Pui o problemă esenţială!
Aşa pare sa fie. Realităţile chineze sau vietnameze sînt sigur, scrise sau nu, de neînţeles pentru un european sau american. Înseamna însă ca ele nu există? Depinde cum sînt scrise. Înseamnă să limităm literatura la o fîşie îngustă de ceea ce e “inteligibil” şi pe plan internaţional ca şi cum bucătaria s-ar limita la Mac Donald că ăsta are gust (mijlociu) în toata lumea. Ar fi să nu se mai gătească nici cîine în Coreea şi Vietnam, nici sushi, nici sarmale, nici tandoori etc., ci numai hamburger de vită (porcul e prohibit în 1/3 din lume) în chiflă pufoasă... obligatoriu pufoasă.
Şi totuşi ai dreptate... Da, mă tem că se va ajunge la asta. Sigur, vor dispărea expresii precum "pară-n coadă", "opt şi cu-a brînzei nouă", "fa, dosădito, tu-ţi adineaurea mă-tii" sau îndemnul cinic, de un comic sec inegalabil, al lui Moromete către nevastă după ce Duţulache a mîncat brînza: "dă-i apă!", Ele sînt de pe acum ininteligibile nu numai pentru american, ci şi pentru bucureşteanul de ultimă oră. De Mateiu Caragiale ce să mai spun? 90 la sută dintre studenţii mei nu ştiu ce înseamna "fanţi" şi "birlici". Am aflat că, în Bulgaria, limba folosită în mod curent în poezia cultă este ininteligibilă pentru oamenii de rînd. CTP dădu deunăzi un interviu în calitate de "cel mai" ziarist de după 1989 şi spuse că, faţă de 1989, vocabularul oamenilor de presă s-a înjumătăţit.
Am văzut o comedie antiutopică americană cu unii criogenaţi care se trezesc peste 500 de ani într-o SUA ce vorbeste în onomatopee. Ce va face scriitorul? Va alege să-şi reducă vocabularul pîna la al Hertei Muller ca să ia Nobelul? Va recurge - eu am şi făcut-o în ultimul roman - la glosare şi note de subsol? Nici cea mai simplă aluzie mitologică nu va mai fi înţeleasă, că doar n-o să ceri bietului cititor, împovărat de ale vieţii, să ştie cine a fost Paris - personajul, nu oraşul - şi ce legătura are el cu mărul, alta decît Newton. O editură de la noi mă pistonează să accept un contract prin care să fac niste "digest" după Cervantes, Balzac şi Proust, eliminînd floricelele de stil, descrierile lungi şi mai ales termenii “ininteligibili”. Nu ştiu cum va supravieţui literatura, poate nu va supravieţui şi pace. În fond Divina Comedie este o splendidă vulgarizare în folosul celor ce nu ştiau latina şi anunţa o Renaştere... La fel dramele lui Hugo faţă de tragediile lui Corneille. Pierdem sau cîştigăm...? Cine ştie?
Cu drag,
Horia
miercuri, 11 noiembrie 2009
Un sondaj despre mari romane!
În deceniul 6 al secolului XX au fost publicate trei romane importante ale literaturii române, referitoare (mai ales) la România din perioada interbelică : Groapa de Eugen Barbu (n.1924), Cronică de familie de Petru Dumitriu (n.1924) , Moromeţii (vol.I) de Marin Preda (n.1922) . Cronică de familie acoperă o perioadă mai extinsă (1862-1955). Autorii aveau cam aceeaşi vîrstă. În opinia mea, niciunul dintre aceste romane nu a fost egalat încă în cei 50 de ani care le-au urmat. Pe care dintre ele îl preferaţi? Votaţi în sondajul alăturat!
marți, 10 noiembrie 2009
Conferinţa USR. Luni 23 ora 9 la TNB
Conferinţa Uniunii Scriitorilor va avea loc luni 23 noiembrie 2009, începînd cu ora 9.00 la Teatrul Naţional Bucureşti, Sala Amfiteatru. la ea vor participa delegaţii aleşi la adunările de filiale şi secţii, în normă de reprezentare de 1 la 6. Ei vor alege preşedintele Uniunii pe următorii patru ani.
vineri, 6 noiembrie 2009
Şedinţa Comitetului Director al ASB, prima după alegeri
Vineri 6 noiembrie 2009, la Centrul Cultural Calderon al Primăriei Sectorului 2, a avut loc prima şedinţă a Comitetului Director ASB, filială a USR, de după alegerile din 2 noiembrie, prezidată de preşedintele ales al ASB. Comitetul a dezbătut problemele curente, a stabilit principiile de alcătuire pentru Juriul ASB pentru cărţi apărute în anul 2009, a analizat situaţia finaciară a asociaţiei. Comitetul director, la propunerea preşedintelui, a ales-o în unanimitate ca vicepreşedinte al ASB pe doamna Lucia Verona. Cei prezenţi, împreună cu gazda, doamna Mihaela Popescu, director al Centrului Calderon, au toastat cu un pahar de şampanie pentru succesul noului Comitet Director, pentru colaborarea dintre ASB şi Primăria sectorului 2 Bucureşti, pentru scriitorii care poartă numele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril ca şi cele derivate din aceste nume. Cei prezenţi au adresat urări speciale colegilor Gabriel Chifu, pentru apropiata sa onomastică, şi Olga Delia Mateescu pentru aniversarea zilei sale de naştere.
"Cafeaua domnului ministru" băută la Botoşani
Ieri, 5 noiembrie, a avut loc la teatrul din Botoşani premiera piesei "Cafeaua domnului ministru" de Horia Gârbea. Este a nu ştiu cîta montare a comediei care s-a mai pus la Bucureşti (în vreo 3 variante), Ploieşti, Satu Mare şi la radio. Cea mai fericită realizare a fost cea ploieşteană, regia Lucian Sabados, care s-a jucat la Bucureşti (Hanul cu Tei) şi la sediul din Ploieşti, ca şi în turnee, de peste 120 de ori între 2001 şi 2006. Piesa a fost tradusă şi publicată şi în engleză, franceză, italiană, sîrbă. Din păcate, nu cunosc numele regizorului din Botoşani, un debutant, care a ales piesa. Ma consolez cu gîndul ca nici Shakespeare nu a cunoscut toţi regizorii pieselor sale. Dacă treceţi prin Botoşani, vărsaţi o lacrimă de Ziua Europei (cînd se petrece acţiunea piesei, de un macabru umor) pentru succesul montării!
Dinu Grigorescu e membru al comitetului secţiei de dramaturgie
Domnul Dinu Grigorescu, cunoscut autor de comedii, e membru al comitetului secţiei de dramaturgie! A fost ales în această calitate de Adunarea Generală a secţiei din 17 septembrie 2009. Dintr-o regretabilă eroare, numele său a fost omis din lista publicată în "Luceafărul de dimineaţă". Vă rog să luaţi act de realitatea stabilită prin vot.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Olga Delia Mateescu la aniversare
Peste doar cîteva zile, colega noastră marea actriţă şi distinsa scriitoare Olga Delia Mateescu va împlini un număr semnificativ de ani care nu înseamnă decît atestarea unei tinereţi permanente. Îi urez din toată inima La Multi Ani Fericiţi!
Primul interviu de reales
Va semnalez interviul luat de Larisa Ionescu in Evenimentul Zilei. De citit la
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/874493/Manolescu-Breban-si-Agopian-se-lupta-pentru-sefia-scriitorilor-/
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/874493/Manolescu-Breban-si-Agopian-se-lupta-pentru-sefia-scriitorilor-/
Herta Muller - ipostaza decepţionantă
În Convorbiri literare nr.10/2009 (octombrie) apar trei foarte scurte schiţe de Herta Muller. Foarte proaste, dar şi vădit prost traduse de cineva care şi-a lăsat doar iniţialele H.F. Dacă apăreau semnate nu de o laureală Nobel, ci de un debutant din Tecuci, tot n-ar fi scăpat cu calificativul "pasabil". Mare e grădina lui Alfred Nobel!
Înapoi la unelte. Doamnele scrisului
A trecut febra alegerilor la ASB. Revin la scris-citit. Semnalez în grabă cîteva cărţi: Elena Vulcănescu “Mitul de sub casă” Ed. Convorbiri literare – poezii inedite, foarte originale, prefaţă subsemnatul. Un vers memorabil: “De la Goya, bunicul păstrase jobenul, asumîndu-şi toată aventura onirică”. Florica Bud “Reparăm onoare şi clondire” Ed. Limes, cu o postfaţă de Gh. Grigurcu. Tablete de scriitor incisive, jucăuşe, proze scurte ironice, despre politichie şi amor. Un titlu : ”Motanul şi literatura”. Lucia Ovezea “Patru femei” , Editura Vox, postfaţă de Aura Christi – roman de dragoste tipic, cumsecade. Maria-Ana Tupan “Modernismul şi psihologia – Încercare de epistemologie literară”, Ed. Academiei. Carte pretenţioasă, dificilă, doctă, captivantă totuşi în felul ei, compusă din eseuri relativ independente. De reţinut mai multe dar, mai ales, cel intitulat “Dracula: dublul hipnotic”. Deci… patru doamne şi toate patru pe drumul bun al literaturii în modalităţi foarte diferite între ele.
Multumiri
Multumesc şi de aici tuturor celor care m-au felicitat pentru realegerea de la ASB!
O sa caut să nu dezamăgesc pe nimeni, oricît de greu ar fi.
Azi dimineaţă la ASB am inceput să scriu un scurt email la 9.30. L-am putut expedia abia la ora 13.30. In restul timpului... treabă.
O sa caut să nu dezamăgesc pe nimeni, oricît de greu ar fi.
Azi dimineaţă la ASB am inceput să scriu un scurt email la 9.30. L-am putut expedia abia la ora 13.30. In restul timpului... treabă.
luni, 2 noiembrie 2009
Alegeri ASB
Azi 2 noiembrie a avut loc prima Adunare Generala ASB de dupa 1990.Dupa prezentarea raportului de activitate pe ultimii patru ani, cei prezenţi au votat pentru alegerea Preşedintelui ASB (anterior ales de comitetul asociaţiei). Rezultatul votului a fost: Horia Gârbea - 194 voturi, Constantin Stan - 66 voturi, Gelu Vlaşin - 19 voturi , Boris Marian - 5 voturi. Mulţumesc celor care m-au ales şi sper să fiu un bun preşedinte şi pentru ceilalţi. Mulţumesc colegilor care au numărat voturi, au coordonat adunarea, au fost, în general acolo. Regret că mulţi colegi au lipsit de la adunare. Mulţumesc colegilor care m-au ajutat cu sfaturile lor. O să caut să colaborez strîns cu toţi membrii comitetului ASB, cu comitetele de la secţii, cu cei aleşi în consiliul USR şi comisiile acesteia. Activitatea curentă a ASB e acaparantă. Sper să mă pot sustrage ei pentru a realiza proiecte culturale importante. Dar nu voi uita că, pentru un preşedinte al ASB, treburile rutiniere şi banale de fiecare zi reprezintă de fapt munca importantă şi creatoare de mici dar însemnate şi permanante satisfacţii. Ştiu că voi fi sunat duminica, noaptea, în vacanţe. Mi-am asumat de bunăvoie acest statut. Voi fi la dispoziţia dumneavoastră
vineri, 30 octombrie 2009
ASB - “Amintiri despre viitor”
Într-un moment de bilanţ îmi face plăcere să vă readuc în memorie momentele cele mai frumoase ale acţiunilor ASB din ultimii 6 ani. Cele şase festivităţi de decernare ale Premiilor ASB pe anii 2003-2008, lecturile publice de la lansarea programului “Să ne cunoaştem scriitorii”, apoi cele de la Primăria Sectorului 2 şi Muzeul Literaturii, Festivalurile Dramaturgiei Româneşti de la Sinaia-Buşteni, decernarea, tot decătre Primăria Sectorului 2, la propunerea ASB a Medaliilor de Aur omagiale la Schitul Darvari, Biserica Sf. Silvestru şi în alte lăcaşuri sfinte, şedinţele lărgite ale Comitetului ASB de la fiecare final de an, numeroasele lansări de carte de la sediul USR patronate de ASB, cele cîteva zeci de şedinţe ale Clubului Dramaturgilor, continuate cu discuţii formale şi informale, contradictorii adesea, dar totdeauna plăcute, călătoria cu Trenul Regal şi popasurile minunate de la Alba, Aţel, Mediaş etc, momentul emoţionat al proiectării în premieră a filmului “27. Poezie de Bucureşti” la Primăria Sectorului 2, urmat de destuparea celor 27 de sticle de şampanie cu numele protagoniştilor. Participarea membrilor ASB la dezvelirea plăcilor memoriale şi busturilor unor scriitori bucureşteni, între care la loc de cinste celor ale lui Mircea Eliade. (Nu uitaţi duminică 1.11 ora 11 de Mircea Vulcănescu!)
Toate aceste evenimente se pot repeta şi amplifica în următorii patru ani! Continuitatea depinde de votul dumneavoastră la 2 noiembrie 2009, la Teatrul Nottara!
marți, 27 octombrie 2009
Program privind coordonarea ASB în perioada 2009-2013
Un fragment sintetic din Programul privind coordonarea
Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti în următori patru ani (2009-2013).
Îl voi prezenta extins la Teatrul Nottara luni 2 noiembrie 2009.
Îmi propun ca în perioada 2009-2013 să coordonez în continuare, în calitate de preşedinte, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. Fac lucrul acesta pentru că situaţia ASB şi USR este complicată şi necesită la conducere o persoană experimentată. Am în vedere şi continuitatea unor acţiuni începute şi stabilizate în ultimii 6 ani de cînd conduc Asociaţia. Abia acum ele pot funcţiona bine şi lasă loc extinderii în alte proiecte.
Pornesc de la situaţia de fapt, reală, a ASB pe care o cunosc mai bine decît oricine. Ne aflăm într-o criză economică generală, globală care nu ne poate ocoli. Membrii ASB sînt în general persoane în vîrstă, media fiind de peste 70 de ani. Primirile ce vor urma, din cauza prevederii în noul statut a unui stagiu de 3 ani, vor întîrzia scăderea acestei medii, dimpotrivă, ea va creşte. ASB este o filială a USR şi depinde de Uniune, aceasta trecînd şi ea, inerent, prin recesiune: slabă colectare a timbrului literar şi oricum scăderea pieţei de carte, bugete tot mai mici la cultură, la MCC, AFCN, ARCUB şi alte instituţii.
Voi manifesta grijă şi prudenţă în administrarea Asociaţiei, voi căuta să atrag parteneriate solide şi pe termen lung şi să le consolidez pe cele existente. Voi căuta să nu fac modificări spectaculoase cu rezultate impredictibile. Consider că USR, implicit ASB ca filială, trebuie să apere în primul rînd ce a cîştigat cu greu în ultimii ani.
Nu voi neglija creaţia, dar voi avea în vedere mai ales creatorii ca persoane.
Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti în următori patru ani (2009-2013).
Îl voi prezenta extins la Teatrul Nottara luni 2 noiembrie 2009.
Îmi propun ca în perioada 2009-2013 să coordonez în continuare, în calitate de preşedinte, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. Fac lucrul acesta pentru că situaţia ASB şi USR este complicată şi necesită la conducere o persoană experimentată. Am în vedere şi continuitatea unor acţiuni începute şi stabilizate în ultimii 6 ani de cînd conduc Asociaţia. Abia acum ele pot funcţiona bine şi lasă loc extinderii în alte proiecte.
Pornesc de la situaţia de fapt, reală, a ASB pe care o cunosc mai bine decît oricine. Ne aflăm într-o criză economică generală, globală care nu ne poate ocoli. Membrii ASB sînt în general persoane în vîrstă, media fiind de peste 70 de ani. Primirile ce vor urma, din cauza prevederii în noul statut a unui stagiu de 3 ani, vor întîrzia scăderea acestei medii, dimpotrivă, ea va creşte. ASB este o filială a USR şi depinde de Uniune, aceasta trecînd şi ea, inerent, prin recesiune: slabă colectare a timbrului literar şi oricum scăderea pieţei de carte, bugete tot mai mici la cultură, la MCC, AFCN, ARCUB şi alte instituţii.
Voi manifesta grijă şi prudenţă în administrarea Asociaţiei, voi căuta să atrag parteneriate solide şi pe termen lung şi să le consolidez pe cele existente. Voi căuta să nu fac modificări spectaculoase cu rezultate impredictibile. Consider că USR, implicit ASB ca filială, trebuie să apere în primul rînd ce a cîştigat cu greu în ultimii ani.
Nu voi neglija creaţia, dar voi avea în vedere mai ales creatorii ca persoane.
luni, 26 octombrie 2009
Iarmarocul literar. O idee interesantă
Sîmbătă 23 octombrie, la Bolintin Vale, a fost comemorat Dimitrie Bolintineanu şi s-au acordat premii la concursul de creaţie omonim, deschis autorilor nedebutaţi. Am fost în juriu, am parcurs 50 de grupaje bunicele, cîteva, bune, fiind premiate. Surpriza: la Bolintin s-au strîns zeci de scriitori, membri ai USR, aspiranţi la USR sau debutanţi, din vreo 5 judeţe, amatori de şuetă, schimburi de volume etc. Organizarea foarte bună – Primăria Bolintin Vale şi Fundaţia D.B. care editează şi revista Sud, animator C. Carbarău. Oamenii nu mai au unde să se întîlnească! Presa literară, cartea nu se mai difuzează. E nevoie efectiv de un astfel de iarmaroc literar (în paralel se desfăşura efectiv în apropiere tîrgul de Sf. Dumitru). Iată o idee de aplicat! Nu un tîrg cu standuri scumpe – un loc unde scriitorul, individual, să vină cu cărţile sau chiar fără ele, pentru a se întîlni cu confraţii.
joi, 22 octombrie 2009
Proiectul domnului Nicolae Breban, candidat la funcţia de Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România la alegerile din 23 noiembrie 2009
P R O G R A M
• pentru re-organizarea U. Scriitorilor în perioada 2oo9 - 2o13, în vederea întăririi vizibilităţii Uniunii în câmpul mass-media şi al instituţiilor centrale naţionale; o mai decisă prezenţă a cărţii beletristice româneşti pe piaţa cărţii şi în acest sens, re-cucerirea şi re-organizarea librăriilor şi a punctelor de desfacere ce au fost în proprietatea Uniunii ca şi contracte efective şi urgente cu principalii difuzori naţionali de carte.
• Contacte permanente ale factorilor de decizie a Uniunii, din capitală dar şi ale Filialelor noastre cu instituţiile executivului pe plan naţional şi local, pentru obţinerea de fonduri şi sprijin administrativ, punându-se şi în acest fel un mai puternic accent pe viaţa literară a marii provincii culturale a ţării, vitregită în lungile decenii comuniste dar şi în anii post-revoluţionari.
• Optimizarea supra-structurii administrative a Uniunii şi sprijinirea mai decisă a unei autonomii financiare a Filialelor din toată ţara, înfiinţarea de cluburi, organizarea de conferinţe pe teme specifice dar şi mai generale, cu dezbateri publice, care, odată cu prezenţa în librării şi în mass-media a cărţii literare clasice dar şi contemporane să permită scriitorului de azi, activ, să-şi redobândească importanţa şi prestigiul pierdut în ultimele decenii.
• Presiune asupra factorilor de decizie din administraţia politică dar şi asupra editorilor de a trata în alt mod soarta cărţii ca şi a persoanei autorului, încercarea de a convinge statul dar şi guvernanţii, de nu importă ce culoare politică de a-şi modifica structural viziunea asupra cărţii româneşti, clasice sau contemporane, ca şi asupra literaturii şi artei româneşti care au participat efectiv, se ştie, la constituirea României într-un stat modern, european dar au forjat şi pilonii identităţii şi conştiinţei de neam; principiul liberal, aplicat brutal şi negradat în sfera supra-structurii, a artei şi ştiinţei, într-o ţară care iese cu greu din ceea ce se numeşte criză dar e de fapt un efort penibil de a ieşi în sfârşit, din hiper-centralizarea ce a caracterizat comunismul ca şi eforturile laborioase de a crea o clasă de mijloc, structurată şi aptă de a participa efectiv la susţinerea valorilor naţionale.
• Re-abilitarea imaginii scriitorului ca şi a întregii literaturi moderne şi contemporane în ochii publicului românesc, recâştigarea lectorului nostru, din varii straturi sociale, iubitor de literă şi artă românească ca şi susţinerea financiară a autorului viu, supus azi, la două decenii de la Revoluţie, la nu puţine vexaţiuni, confuzii umilitoare, voite sau nu, ca şi reluarea legăturii active cu lumea şcolii, contacte cu vecinii şi colegii noştri europeni, susţinerea membrilor Uniunii în faţa administraţiei de stat sau susţinerea celor aflaţi în deficienţe de orice natură, sanitare, morale sau de carieră.
Iată câteva din dezideratele noastre pe care suntem decişi să le urmărim şi să le realizăm. Spre binele comunităţii autorului şi autorilor vii, spre cinstirea efectivă a maeştrilor noştri din clasicitatea şi modernitatea literară dar şi spre o altă imagine pe care omul contemporan, de la noi sau din Europa, va trebui să şi-o facă despre geniul creator românesc.
Nicolae BREBAN
Bucureşti, 21 Oct. 2009
Detalii tehnice privind programul nostru vor fi prezentate la Conferinţa Naţională a Scriitorilor din România (23 noiembrie 2009, Teatrul Naţional).
• pentru re-organizarea U. Scriitorilor în perioada 2oo9 - 2o13, în vederea întăririi vizibilităţii Uniunii în câmpul mass-media şi al instituţiilor centrale naţionale; o mai decisă prezenţă a cărţii beletristice româneşti pe piaţa cărţii şi în acest sens, re-cucerirea şi re-organizarea librăriilor şi a punctelor de desfacere ce au fost în proprietatea Uniunii ca şi contracte efective şi urgente cu principalii difuzori naţionali de carte.
• Contacte permanente ale factorilor de decizie a Uniunii, din capitală dar şi ale Filialelor noastre cu instituţiile executivului pe plan naţional şi local, pentru obţinerea de fonduri şi sprijin administrativ, punându-se şi în acest fel un mai puternic accent pe viaţa literară a marii provincii culturale a ţării, vitregită în lungile decenii comuniste dar şi în anii post-revoluţionari.
• Optimizarea supra-structurii administrative a Uniunii şi sprijinirea mai decisă a unei autonomii financiare a Filialelor din toată ţara, înfiinţarea de cluburi, organizarea de conferinţe pe teme specifice dar şi mai generale, cu dezbateri publice, care, odată cu prezenţa în librării şi în mass-media a cărţii literare clasice dar şi contemporane să permită scriitorului de azi, activ, să-şi redobândească importanţa şi prestigiul pierdut în ultimele decenii.
• Presiune asupra factorilor de decizie din administraţia politică dar şi asupra editorilor de a trata în alt mod soarta cărţii ca şi a persoanei autorului, încercarea de a convinge statul dar şi guvernanţii, de nu importă ce culoare politică de a-şi modifica structural viziunea asupra cărţii româneşti, clasice sau contemporane, ca şi asupra literaturii şi artei româneşti care au participat efectiv, se ştie, la constituirea României într-un stat modern, european dar au forjat şi pilonii identităţii şi conştiinţei de neam; principiul liberal, aplicat brutal şi negradat în sfera supra-structurii, a artei şi ştiinţei, într-o ţară care iese cu greu din ceea ce se numeşte criză dar e de fapt un efort penibil de a ieşi în sfârşit, din hiper-centralizarea ce a caracterizat comunismul ca şi eforturile laborioase de a crea o clasă de mijloc, structurată şi aptă de a participa efectiv la susţinerea valorilor naţionale.
• Re-abilitarea imaginii scriitorului ca şi a întregii literaturi moderne şi contemporane în ochii publicului românesc, recâştigarea lectorului nostru, din varii straturi sociale, iubitor de literă şi artă românească ca şi susţinerea financiară a autorului viu, supus azi, la două decenii de la Revoluţie, la nu puţine vexaţiuni, confuzii umilitoare, voite sau nu, ca şi reluarea legăturii active cu lumea şcolii, contacte cu vecinii şi colegii noştri europeni, susţinerea membrilor Uniunii în faţa administraţiei de stat sau susţinerea celor aflaţi în deficienţe de orice natură, sanitare, morale sau de carieră.
Iată câteva din dezideratele noastre pe care suntem decişi să le urmărim şi să le realizăm. Spre binele comunităţii autorului şi autorilor vii, spre cinstirea efectivă a maeştrilor noştri din clasicitatea şi modernitatea literară dar şi spre o altă imagine pe care omul contemporan, de la noi sau din Europa, va trebui să şi-o facă despre geniul creator românesc.
Nicolae BREBAN
Bucureşti, 21 Oct. 2009
Detalii tehnice privind programul nostru vor fi prezentate la Conferinţa Naţională a Scriitorilor din România (23 noiembrie 2009, Teatrul Naţional).
Proiectul domnului Constantin Stan, candidat la funcţia de Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România la alegerile din 23 noiembrie 2009
SCHIMBAREA !
Proiect de reformare a Uniunii Scriitorilor din România
O instituţie credibilă, respectată, cu o imagine pe măsura valorilor sale
- în cadrul Uniunii, se va constitui un departament de imagine şi relaţii publice cu funcţii retribuite, dar şi cu cooptarea unor membri specialişti în domeniu (care sunt dispuşi să ofere servicii de organizare şi de consultanţă) sau în parteneriat cu facultăţi de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării
- departamentul va stabili o strategie de îmbunătăţire a imaginii şi de rebranduire a Uniunii Scriitorilor care va fi supusă dezbaterii şi aprobării Consiliului USR
- lunar, se vor organiza Conferinţele de presă ale Preşedintelui Uniunii sau ale unui vicepreşedinte, în cazul în care preşedintele nu poate participa
- ori de câte ori va fi nevoie, departamentul de imagine va organiza conferinţe de presă, spre a face public punctul de vedere al Uniunii în probleme ce au atingere cu activitatea, conducerea sau membri acesteia
- se vor realiza - în limba română, franceză şi engleză - mape de prezentare a Uniunii Scriitorilor din România
- cel puţin trimestrial, departamentul de imagine va organiza un eveniment care să fie o ştire de interes pentru mass media
- departamentul de imagine va institui parteneriate media cu posturi de radio şi televiziune, precum şi cu presa scrisă
- departamentul de imagine va organiza un club al sponsorilor şi anual o întâlnire cu partenerii, sponsorii şi reprezentanţii autorităţilor care sprijină activitatea Uniunii
- anual, departamentul de imagine va organiza o întâlnire cu membrii breslei care sunt parlamentari şi cu membrii comisiilor de cultură din Parlamentul României
- Uniunea Scriitorilor a pierdut capital de imagine din cauza polemicilor degenerate în scandaluri publice, cu acuze, calomnii şi jigniri între membrii ei, între membrii ei şi Conducerea USR. Comisia de Onoare trebuie să îşi facă simţită prezenţa încercând să aplaneze conflictele, să se autosesizeze în cazul în care s-ar putea ajunge la polemici aducătoare de prejudicii de imagine Uniunii şi să expună public poziţia sa în urma cercetării şi audierii părţilor aflate în conflict.
- USR a fost deseori acuzată pentru politica sa referitoare la primirea de noi membri şi, în general, pentru calitatea literară a membrilor săi Revine în primul rând Comisiei de Validare obligaţia de a răspunde public acestor acuze, expunând criteriile şi mecanismele după care funcţionează şi după care au fost acceptate sau respinse candidaturile depuse
- Consiliul USR va invita la şedinţele sale cu subiecte de interes public şi general, sau la dezbateri privind statutul şi imaginea scriitorului român, tineri scriitori care nu sunt membri USR precum şi presa
O instituţie democratică şi transparentă
- USR este o asociere de membri egali în drepturi şi obligaţii, ea trebuie să acţioneze în sprijinul breslei pentru a-i conferi profesiei de scriitor un statut respectat din punct de vedere social şi cultural
- USR nu trebuie să funcţioneze ca istorie a literaturii, operând pe criterii estetice, subiective de multe ori, în funcţie de persoanele care sunt la conducere, cu “genii”, “scriitori de primă mână”, “scriitori de mâna a şaptea”
- este necesar să i se redea Consiliului Uniunii funcţia deliberativă şi decizională. Şedinţele de consiliu vor fi organizate în aşa fel, încât fiecare membru să poată consulta documentele în baza cărora va lua decizii, fie că este vorba de prezentarea bilanţului anual sau a raportului comisiei de cenzori, fie că este vorba de rezultatele comisiei de validare etc.
- fiecare membru al Comitetului Director va fi informat din timp, cu cel puţin o săptămână înainte, despre ordinea de zi. În acest sens, şedinţa CD va avea loc cu cel puţin o săptămână înainte de şedinţa Consiliului USR
- site-ul USR va publica punctual deciziile Comitetului Director, ale CUSR, dezbaterile din diferitele comisii ale Uniunii, pentru ca fiecare membru interesat să ştie ce se întâmplă în organizaţia din care face parte
- noua conducere a USR va urmări să coopteze nu un număr restrâns de cumularzi de funcţii şi sporuri, ci cât mai mulţi membri capabili, gata să se implice în activitatea Uniunii
- acţiunile întreprinse de conducerea Uniunii în ce priveste remuneraţia propriilor angajaţi, a şefilor de reviste etc., cheltuirea şi repartizarea fondurilor, trimiterea de delegaţii în străinătate vor beneficia de transparenţă totală pentru membrii USR
- se vor realiza programe de integrare şi participare la viaţa USR a scriitorilor din afara României
Administrativ, Uniunea trebuie să adopte o politică dinamică, racordată la cerinţele lumii contemporane, de tip managerial
- vor fi identificate toate căile de eficientizare a muncii personalului angajat al Uniunii
- se va realiza un studiu amănunţit (inventar) care va cuprinte totalitarea bunurilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale Uniunii ; se va stabili în detaliu situaţia în care se găsesc acestea şi măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea, înlocuirea, repararea şi buna lor exploatare
- vor avea loc discuţii individuale cu toţi angajaţii USR în vederea găsirii celor mai bune soluţii de valorificare a resurselor umane existente, identificarea posturilor care trebuie completate şi totodată impunerea de atribuţii specifice fiecăruia (fişa postului)
- se va proceda la o identificare şi cunoaştere în amănunt a tuturor contractelor încheiate de USR cu terţi pentru a analiza toate sursele de finanţare existente, toate obligaţiile asumate de USR faţă de aceştia precum şi stabilirea unor modele-cadru pentru diferite evenimente patronate de USR ( ex: contract de închiriere a săliilor USR pentru efectuare de filmări )
- noua conducere va cheltui responsabil banii, iar în cazul investiţiilor importante se vor face, de fiecare dată, licitaţii
- persoanele din staff-ul administrativ vor deţine atribuţiuni de manageri în domeniul pe care îl conduc, cu toate drepturile, dar şi cu toate obligaţiile care derivă din aceasta
- angajările în funcţiile de manager se vor realiza prin concurs de proiecte de scurtă, medie şi lungă durată, iar contractele de muncă vor fi reînnoite sau nu în funcţie de evaluarea îndeplinirii propriului proiect
- se va prospecta posibilitatea înfiinţ ării unui post de director de marketing –angajat pe bază de concurs – care să realizeze programe de atragere de fonduri europene şi din ţară, de la instituţii de stat sau firme private; acest post este, în acelaşi timp, garanţia modului în care se folosesc banii Uniunii, în mod transparent, dar şi a necesităţii imperioase de a împărţi povara cheltuielilor cu alţi coorganizatori ai manifestărilor culturale pe care le iniţiază USR
- se va interzice cumulul de funcţii retribuite
O instituţie solidă din punct de vedere financiar
- USR are un patrimoniu care trebuie valorificat: literatura română
- noua conducere îşi va canaliza în acest mandat întreaga energie spre a face lobby legislativ care să ducă la adoptare de legi prin care patrimoniul literar românesc să fie valorificat în favoarea scriitorului român şi a breslei scriitoriceşti
- Un vicepreşedinte al USR va avea în atribuţiuni clare în relaţia cu Parlamentul
- el va coopera cu ANUC, cu conducerile celorlalte uniuni de creaţie în vederea identificării problemelor comune creatorilor ca bază de elaborare a viitoarelor propuneri legislative
- este obligatoriu să se urgenteze adoptarea şi de către România – aşa cum cere Uniunea Europeană – a Legii Dreptului de Imprumut Public
- este necesar să se adopte, într-o altă lege sau în completarea legii privind timbrul literar, Legea privind timbrul pentru folosirea literaturii române clasice
- Legea dreptului de autor trebuie să stipuleze în mod expres interzicerea plăţii în cărţi ca drept de autor
- USR va sprijini scriitorii în relaţiile contractuale cu editurile, cu instituţiile publice şi de stat în vederea respectării Legii dreptului de proprietate intelectuală, atât pentru cărţi, cât şi pentru interviuri, participări la dezbateri radio şi TV, la alte manifestări publice lucrative
- USR va cere membrilor săi să adopte o atitudine de profesionişti ai scrisului, adică de oameni care trăiesc, trebuie să trăiască din produsul muncii lor
- Consiliul Uniunii va analiza rezultatele contractului de asociere a editurii Cartea Românească cu Polirom
- Cartea Românească trebuie să devină profitabilă pentru USR şi, în acelaşi timp, să fie o imagine a literaturii române: se vor întreprinde demersuri pentru ca editura CR să fie acreditată CNCSIS spre a pătrunde pe piaţa manualelor şcolare, să iniţieze programe şi proiecte editoriale de carte şcolară, pentru copii şi tineret, carte de dramaturgie contemporană în proiecte pentru care se vor găsi cofinanţări
- se va înfiinţa sub conducerea unui vicepreşedinte departamentul de proiecte şi progame culturale ; acest departament va funcţiona şi ca un centru de formare de directori de proiecte pentru filialele din ţară
- se vor inţia negocieri cu Ion Cucu, moştenitorii lui Vasile Blendea şi ai altor fotografi care deţin imagini ale scriitorilor români spre a se realiza arhiva şi videoteca USR, Uniunea urmând să devină proprietara dreptului de imagine a scriitorilor români
- proprietăţile Uniunii Scriitorilor sau cele aflate acum în folosinţa sa trebuie să fie administrate ca veritabile centre de cultură vii şi profitabile, atrăgătoare atât pentru membrii USR (prin evenimente culturale, burse de creaţie etc.), cât şi pentru diferite firme, instituţii, asociaţii etc.; în acest scop, managerii sau directorii de evenimente şi programe vor prezenta Consiliului USR proiecte anuale spre dezbatere şi aprobare.
Reformarea Uniunii nu se va realiza într-o zi; ea nu este o obligaţie asumată de viitorul preşedinte, ci de o întreagă echipă de conducere, în colaborare şi cu sprijinul tuturor membrilor Uniunii, pentru că este vorba de o schimbare de concept, de atitudine, de imagine a instituţiei şi de reaşezare a statutului social şi cultural al scriitorului român. Nu mai putem doar să cârpim ca până acum, este nevoie de reformare, de reconstrucţie.
Proiect de reformare a Uniunii Scriitorilor din România
O instituţie credibilă, respectată, cu o imagine pe măsura valorilor sale
- în cadrul Uniunii, se va constitui un departament de imagine şi relaţii publice cu funcţii retribuite, dar şi cu cooptarea unor membri specialişti în domeniu (care sunt dispuşi să ofere servicii de organizare şi de consultanţă) sau în parteneriat cu facultăţi de jurnalism şi ştiinţe ale comunicării
- departamentul va stabili o strategie de îmbunătăţire a imaginii şi de rebranduire a Uniunii Scriitorilor care va fi supusă dezbaterii şi aprobării Consiliului USR
- lunar, se vor organiza Conferinţele de presă ale Preşedintelui Uniunii sau ale unui vicepreşedinte, în cazul în care preşedintele nu poate participa
- ori de câte ori va fi nevoie, departamentul de imagine va organiza conferinţe de presă, spre a face public punctul de vedere al Uniunii în probleme ce au atingere cu activitatea, conducerea sau membri acesteia
- se vor realiza - în limba română, franceză şi engleză - mape de prezentare a Uniunii Scriitorilor din România
- cel puţin trimestrial, departamentul de imagine va organiza un eveniment care să fie o ştire de interes pentru mass media
- departamentul de imagine va institui parteneriate media cu posturi de radio şi televiziune, precum şi cu presa scrisă
- departamentul de imagine va organiza un club al sponsorilor şi anual o întâlnire cu partenerii, sponsorii şi reprezentanţii autorităţilor care sprijină activitatea Uniunii
- anual, departamentul de imagine va organiza o întâlnire cu membrii breslei care sunt parlamentari şi cu membrii comisiilor de cultură din Parlamentul României
- Uniunea Scriitorilor a pierdut capital de imagine din cauza polemicilor degenerate în scandaluri publice, cu acuze, calomnii şi jigniri între membrii ei, între membrii ei şi Conducerea USR. Comisia de Onoare trebuie să îşi facă simţită prezenţa încercând să aplaneze conflictele, să se autosesizeze în cazul în care s-ar putea ajunge la polemici aducătoare de prejudicii de imagine Uniunii şi să expună public poziţia sa în urma cercetării şi audierii părţilor aflate în conflict.
- USR a fost deseori acuzată pentru politica sa referitoare la primirea de noi membri şi, în general, pentru calitatea literară a membrilor săi Revine în primul rând Comisiei de Validare obligaţia de a răspunde public acestor acuze, expunând criteriile şi mecanismele după care funcţionează şi după care au fost acceptate sau respinse candidaturile depuse
- Consiliul USR va invita la şedinţele sale cu subiecte de interes public şi general, sau la dezbateri privind statutul şi imaginea scriitorului român, tineri scriitori care nu sunt membri USR precum şi presa
O instituţie democratică şi transparentă
- USR este o asociere de membri egali în drepturi şi obligaţii, ea trebuie să acţioneze în sprijinul breslei pentru a-i conferi profesiei de scriitor un statut respectat din punct de vedere social şi cultural
- USR nu trebuie să funcţioneze ca istorie a literaturii, operând pe criterii estetice, subiective de multe ori, în funcţie de persoanele care sunt la conducere, cu “genii”, “scriitori de primă mână”, “scriitori de mâna a şaptea”
- este necesar să i se redea Consiliului Uniunii funcţia deliberativă şi decizională. Şedinţele de consiliu vor fi organizate în aşa fel, încât fiecare membru să poată consulta documentele în baza cărora va lua decizii, fie că este vorba de prezentarea bilanţului anual sau a raportului comisiei de cenzori, fie că este vorba de rezultatele comisiei de validare etc.
- fiecare membru al Comitetului Director va fi informat din timp, cu cel puţin o săptămână înainte, despre ordinea de zi. În acest sens, şedinţa CD va avea loc cu cel puţin o săptămână înainte de şedinţa Consiliului USR
- site-ul USR va publica punctual deciziile Comitetului Director, ale CUSR, dezbaterile din diferitele comisii ale Uniunii, pentru ca fiecare membru interesat să ştie ce se întâmplă în organizaţia din care face parte
- noua conducere a USR va urmări să coopteze nu un număr restrâns de cumularzi de funcţii şi sporuri, ci cât mai mulţi membri capabili, gata să se implice în activitatea Uniunii
- acţiunile întreprinse de conducerea Uniunii în ce priveste remuneraţia propriilor angajaţi, a şefilor de reviste etc., cheltuirea şi repartizarea fondurilor, trimiterea de delegaţii în străinătate vor beneficia de transparenţă totală pentru membrii USR
- se vor realiza programe de integrare şi participare la viaţa USR a scriitorilor din afara României
Administrativ, Uniunea trebuie să adopte o politică dinamică, racordată la cerinţele lumii contemporane, de tip managerial
- vor fi identificate toate căile de eficientizare a muncii personalului angajat al Uniunii
- se va realiza un studiu amănunţit (inventar) care va cuprinte totalitarea bunurilor patrimoniale şi nepatrimoniale ale Uniunii ; se va stabili în detaliu situaţia în care se găsesc acestea şi măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea, înlocuirea, repararea şi buna lor exploatare
- vor avea loc discuţii individuale cu toţi angajaţii USR în vederea găsirii celor mai bune soluţii de valorificare a resurselor umane existente, identificarea posturilor care trebuie completate şi totodată impunerea de atribuţii specifice fiecăruia (fişa postului)
- se va proceda la o identificare şi cunoaştere în amănunt a tuturor contractelor încheiate de USR cu terţi pentru a analiza toate sursele de finanţare existente, toate obligaţiile asumate de USR faţă de aceştia precum şi stabilirea unor modele-cadru pentru diferite evenimente patronate de USR ( ex: contract de închiriere a săliilor USR pentru efectuare de filmări )
- noua conducere va cheltui responsabil banii, iar în cazul investiţiilor importante se vor face, de fiecare dată, licitaţii
- persoanele din staff-ul administrativ vor deţine atribuţiuni de manageri în domeniul pe care îl conduc, cu toate drepturile, dar şi cu toate obligaţiile care derivă din aceasta
- angajările în funcţiile de manager se vor realiza prin concurs de proiecte de scurtă, medie şi lungă durată, iar contractele de muncă vor fi reînnoite sau nu în funcţie de evaluarea îndeplinirii propriului proiect
- se va prospecta posibilitatea înfiinţ ării unui post de director de marketing –angajat pe bază de concurs – care să realizeze programe de atragere de fonduri europene şi din ţară, de la instituţii de stat sau firme private; acest post este, în acelaşi timp, garanţia modului în care se folosesc banii Uniunii, în mod transparent, dar şi a necesităţii imperioase de a împărţi povara cheltuielilor cu alţi coorganizatori ai manifestărilor culturale pe care le iniţiază USR
- se va interzice cumulul de funcţii retribuite
O instituţie solidă din punct de vedere financiar
- USR are un patrimoniu care trebuie valorificat: literatura română
- noua conducere îşi va canaliza în acest mandat întreaga energie spre a face lobby legislativ care să ducă la adoptare de legi prin care patrimoniul literar românesc să fie valorificat în favoarea scriitorului român şi a breslei scriitoriceşti
- Un vicepreşedinte al USR va avea în atribuţiuni clare în relaţia cu Parlamentul
- el va coopera cu ANUC, cu conducerile celorlalte uniuni de creaţie în vederea identificării problemelor comune creatorilor ca bază de elaborare a viitoarelor propuneri legislative
- este obligatoriu să se urgenteze adoptarea şi de către România – aşa cum cere Uniunea Europeană – a Legii Dreptului de Imprumut Public
- este necesar să se adopte, într-o altă lege sau în completarea legii privind timbrul literar, Legea privind timbrul pentru folosirea literaturii române clasice
- Legea dreptului de autor trebuie să stipuleze în mod expres interzicerea plăţii în cărţi ca drept de autor
- USR va sprijini scriitorii în relaţiile contractuale cu editurile, cu instituţiile publice şi de stat în vederea respectării Legii dreptului de proprietate intelectuală, atât pentru cărţi, cât şi pentru interviuri, participări la dezbateri radio şi TV, la alte manifestări publice lucrative
- USR va cere membrilor săi să adopte o atitudine de profesionişti ai scrisului, adică de oameni care trăiesc, trebuie să trăiască din produsul muncii lor
- Consiliul Uniunii va analiza rezultatele contractului de asociere a editurii Cartea Românească cu Polirom
- Cartea Românească trebuie să devină profitabilă pentru USR şi, în acelaşi timp, să fie o imagine a literaturii române: se vor întreprinde demersuri pentru ca editura CR să fie acreditată CNCSIS spre a pătrunde pe piaţa manualelor şcolare, să iniţieze programe şi proiecte editoriale de carte şcolară, pentru copii şi tineret, carte de dramaturgie contemporană în proiecte pentru care se vor găsi cofinanţări
- se va înfiinţa sub conducerea unui vicepreşedinte departamentul de proiecte şi progame culturale ; acest departament va funcţiona şi ca un centru de formare de directori de proiecte pentru filialele din ţară
- se vor inţia negocieri cu Ion Cucu, moştenitorii lui Vasile Blendea şi ai altor fotografi care deţin imagini ale scriitorilor români spre a se realiza arhiva şi videoteca USR, Uniunea urmând să devină proprietara dreptului de imagine a scriitorilor români
- proprietăţile Uniunii Scriitorilor sau cele aflate acum în folosinţa sa trebuie să fie administrate ca veritabile centre de cultură vii şi profitabile, atrăgătoare atât pentru membrii USR (prin evenimente culturale, burse de creaţie etc.), cât şi pentru diferite firme, instituţii, asociaţii etc.; în acest scop, managerii sau directorii de evenimente şi programe vor prezenta Consiliului USR proiecte anuale spre dezbatere şi aprobare.
Reformarea Uniunii nu se va realiza într-o zi; ea nu este o obligaţie asumată de viitorul preşedinte, ci de o întreagă echipă de conducere, în colaborare şi cu sprijinul tuturor membrilor Uniunii, pentru că este vorba de o schimbare de concept, de atitudine, de imagine a instituţiei şi de reaşezare a statutului social şi cultural al scriitorului român. Nu mai putem doar să cârpim ca până acum, este nevoie de reformare, de reconstrucţie.
Proiectul domnului Ştefan Agopian, candidat la funcţia de Preşedintea al Uniunii Scriitorilor din România la alegerile din 23 noiembrie 2009
PROGRAM
Sîntem în plină criză economică, criză accentuată de criza politică, şi este aproape o certitudine că în 2010 criza se va accentua şi că ea nu va ocoli Uniunea Scriitorilor. De aceea cred că lansarea unor programe generoase, a unor promisiuni la fel de generoase, dar fără acoperire, este o utopie, cel puţin pentru 2010. Cine va promite marea cu sarea este fie prost, fie nebun, fie mincinos. Teoria actualului Preşedinte, pusă în practică pe durata celor patru ani a mandatului său, a fost: „Cît avem bani, cheltuim; cînd n-om mai avea, Dumnezeu cu mila!”.
Este de bănuit că Nicolae Manolescu se va folosi de noul statut (în mare parte întocmit de domnia sa), care este foarte generos la capitolul Cheltuieli, pentru a-şi continua politica. Ceea ce, conform unor previziuni făcute de Varujan Vosganian în primăvara acestui an, la o memorabilă şedinţă de Consiliu, va duce Uniunea în pragul falimentului, falimentul total (imposibilitatea de a mai efectua plăţi curente) fiind la un pas. De aceea cred că anul 2010 trebuie să fie un an sacrificat din punctul de vedere al investiţiilor. Dacă îmi veţi acorda încrederea dumneavoastră şi voi fi ales Preşedinte, voi limita toate cheltuielile la strictul necesar şi voi face economii printr-o politică flexibilă de austeritate. Astfel, voi bloca unele posturi prevăzute de noul statut, cum ar fi cel de Prim-vicepreşedinte, sau cel de Şef de Cabinet, dar şi altele. De asemenea, voi bloca Festivalul Internaţional de la Neptun în actuala formulă, care, sincer vorbind, a adus în ultimii patru ani prea puţine beneficii scriitorilor români. Festivalul va putea fi reluat, într-o formulă performantă, atunci cînd situaţia financiară a USR se va stabiliza.
În 2010, salariile actuale ale angajaţilor vor fi îngheţate, iar cele nejustificat de mari vor fi reduse. De asemenea, indemnizaţiile conducerii USR vor fi reduse în cazul cînd sînt disproporţionat de mari. Din păcate, acum, cînd scriu acest program, nimeni nu ştie precis (cu excepţia lui N. Manolescu) mărimea reală a acestor salarii şi indemnizaţii auto-atribuite, fără ştiinţa Consiliului USR, cum ar fi fost firesc. (Pentru cei care nu ştiu, trebuie spus că, în cazurile în care angajaţii USR au şi carte de muncă, impozitul plătit la stat măreşte cu aproximativ 40% cheltuielile Uniunii.)
Toate revistele subvenţionate de USR vor fi analizate, pentru a putea stabili în ce măsură cheltuielile făcute pentru susţinerea lor sînt justificate sau nu. Să ne gîndim, de exemplu, la revista „Noua literatură“ care, dintr-un capriciu al actualului Preşedinte, a primit sume indecente în comparaţie cu sumele primite de alte reviste. Astfel, în 2007-2008 revista a primit o sumă de aproximativ zece ori mai mare decît „Convorbiri literare“.
Maşinile Uniunii vor fi folosite cît mai raţional posibil, la fel şi telefoanele. Nu vor mai fi călătorii nejustificate prin ţară, cum a făcut actualul Preşedinte în lunile septembrie-octombrie a.c., cînd, sub pretextul supravegherii alegerilor de la filiale, s-a deplasat cu maşinile USR însoţit de o suită excedentară. A fost de fapt un turneu electoral mascat.
De asemenea, dacă voi fi ales, nu vor mai exista convorbiri telefonice cu Parisul, convorbiri astăzi necesare pentru ca N. Manolescu să poată conduce, din Franţa, Uniunea Scriitorilor din România.
Desigur, în funcţie de situaţia financiară a USR, pe care – din lipsa de transparenţă a deciziilor actualului Preşedinte – nu o cunoaştem decît parţial, măsurile şi politicile de redresare vor fi adaptate la, probabil, trista realitate.
Evident, politica de austeritate pentru noi toţi înseamnă economii, care conduc la beneficii reale pentru membrii Uniunii noastre. O mare parte a banilor economisiţi vor fi alocaţi ajutoarelor sociale, de care vor beneficia în primul rînd scriitorii în vîrstă cu pensii mici. Pentru a urgenta distribuirea acestor ajutoare, toate filialele vor primi sume de bani proporţionale cu numărul de membri. Conducerile locale vor hotărî (şi vor justifica prin documente) cum vor fi cheltuiţi banii.
În acelaşi timp, toate filialele USR vor primi fonduri pentru a putea demara proiecte, programe şi manifestări proprii, subvenţionate preponderent din resurse locale.
Voi urgenta primirea în USR a traducătorilor străini şi voi organiza anual la Neptun o întîlnire profesională între scriitorii români şi traducătorii lor.
Din nu ştiu ce motive, actualul Preşedinte a desfiinţat Premiul USR acordat literaturii pentru copii şi tineret, cu toate că Uniunea are o asemenea secţie. Îl voi reînfiinţa.
Voi încerca să deblochez Premiul Naţional pentru Literatură, premiu acordat de Guvernul României. Nu ştiu dacă N. Manolescu a făcut ceva în acest sens, cert este că anul acesta nu s-a acordat.
Nu promit că voi atrage bani de la Uniunea Europeană. În cei douăzeci de ani de existenţă liberă, cu un ultim Preşedinte ambasador al României la UNESCO, Uniunea n-a reuşit să facă nici un proiect european viabil. Prin urmare, dacă un scriitor realizează un proiect cu şanse reale de a fi acceptat de UE, proiectul respectiv va fi girat şi sprijinit de USR. În caz de reuşită, USR îi va acorda procente din valoarea proiectului, din fondurile proprii. În mod similar, scriitorii care vor putea atrage fonduri interne nerambursabile pentru proiecte girate de USR vor putea reţine procentul legal din suma totală.
Voi înfiinţa un Grup de lectură format din personalităţi literare, grup la care scriitorii tineri, membri sau nu ai USR, vor putea apela pentru lectura manuscriselor. Cele mai bune titluri vor fi recomandate Editurii Cartea Românească şi altor edituri de prestigiu spre a fi publicate. Fragmente din aceste manuscrise, împreună cu prezentările aplicate făcute de membrii Grupului de lectură, vor putea fi publicate în revistele USR.
În ceea ce priveşte prestigiul scriitorilor noştri, e limpede că USR nu poate crea prestigii. Fiecare scriitor şi-l construieşte pe cont propriu, prin cărţile publicate. Uniunea poate însă recomanda autori consacraţi pentru a intra în programele şi manualele şcolare sau pentru a fi studiaţi în Facultăţile de Litere. De asemenea, USR va recomanda titluri selectate de pe lista autorilor consacraţi traducătorilor din diverse ţări, care în prezent se plîng de lipsa de comunicare cu USR. La acelaşi capitol de promovare a operelor scriitorilor români, voi contura un parteneriat solid cu Institutul Cultural Român, oferindu-le girul şi expertiza specialiştilor noştri.
Vă garantez că, dacă primesc susţinerea dumneavoastră, voi fi un Preşedinte mai bun şi mai corect decît N. Manolescu, ceea ce nu e atît de greu pe cît ar putea să pară.
Mulţumiri lui Varujan Vosganian, primul care a susţinut (în van) o politică de austeritate pentru Uniunea Scriitorilor.
Ştefan Agopian
Sîntem în plină criză economică, criză accentuată de criza politică, şi este aproape o certitudine că în 2010 criza se va accentua şi că ea nu va ocoli Uniunea Scriitorilor. De aceea cred că lansarea unor programe generoase, a unor promisiuni la fel de generoase, dar fără acoperire, este o utopie, cel puţin pentru 2010. Cine va promite marea cu sarea este fie prost, fie nebun, fie mincinos. Teoria actualului Preşedinte, pusă în practică pe durata celor patru ani a mandatului său, a fost: „Cît avem bani, cheltuim; cînd n-om mai avea, Dumnezeu cu mila!”.
Este de bănuit că Nicolae Manolescu se va folosi de noul statut (în mare parte întocmit de domnia sa), care este foarte generos la capitolul Cheltuieli, pentru a-şi continua politica. Ceea ce, conform unor previziuni făcute de Varujan Vosganian în primăvara acestui an, la o memorabilă şedinţă de Consiliu, va duce Uniunea în pragul falimentului, falimentul total (imposibilitatea de a mai efectua plăţi curente) fiind la un pas. De aceea cred că anul 2010 trebuie să fie un an sacrificat din punctul de vedere al investiţiilor. Dacă îmi veţi acorda încrederea dumneavoastră şi voi fi ales Preşedinte, voi limita toate cheltuielile la strictul necesar şi voi face economii printr-o politică flexibilă de austeritate. Astfel, voi bloca unele posturi prevăzute de noul statut, cum ar fi cel de Prim-vicepreşedinte, sau cel de Şef de Cabinet, dar şi altele. De asemenea, voi bloca Festivalul Internaţional de la Neptun în actuala formulă, care, sincer vorbind, a adus în ultimii patru ani prea puţine beneficii scriitorilor români. Festivalul va putea fi reluat, într-o formulă performantă, atunci cînd situaţia financiară a USR se va stabiliza.
În 2010, salariile actuale ale angajaţilor vor fi îngheţate, iar cele nejustificat de mari vor fi reduse. De asemenea, indemnizaţiile conducerii USR vor fi reduse în cazul cînd sînt disproporţionat de mari. Din păcate, acum, cînd scriu acest program, nimeni nu ştie precis (cu excepţia lui N. Manolescu) mărimea reală a acestor salarii şi indemnizaţii auto-atribuite, fără ştiinţa Consiliului USR, cum ar fi fost firesc. (Pentru cei care nu ştiu, trebuie spus că, în cazurile în care angajaţii USR au şi carte de muncă, impozitul plătit la stat măreşte cu aproximativ 40% cheltuielile Uniunii.)
Toate revistele subvenţionate de USR vor fi analizate, pentru a putea stabili în ce măsură cheltuielile făcute pentru susţinerea lor sînt justificate sau nu. Să ne gîndim, de exemplu, la revista „Noua literatură“ care, dintr-un capriciu al actualului Preşedinte, a primit sume indecente în comparaţie cu sumele primite de alte reviste. Astfel, în 2007-2008 revista a primit o sumă de aproximativ zece ori mai mare decît „Convorbiri literare“.
Maşinile Uniunii vor fi folosite cît mai raţional posibil, la fel şi telefoanele. Nu vor mai fi călătorii nejustificate prin ţară, cum a făcut actualul Preşedinte în lunile septembrie-octombrie a.c., cînd, sub pretextul supravegherii alegerilor de la filiale, s-a deplasat cu maşinile USR însoţit de o suită excedentară. A fost de fapt un turneu electoral mascat.
De asemenea, dacă voi fi ales, nu vor mai exista convorbiri telefonice cu Parisul, convorbiri astăzi necesare pentru ca N. Manolescu să poată conduce, din Franţa, Uniunea Scriitorilor din România.
Desigur, în funcţie de situaţia financiară a USR, pe care – din lipsa de transparenţă a deciziilor actualului Preşedinte – nu o cunoaştem decît parţial, măsurile şi politicile de redresare vor fi adaptate la, probabil, trista realitate.
Evident, politica de austeritate pentru noi toţi înseamnă economii, care conduc la beneficii reale pentru membrii Uniunii noastre. O mare parte a banilor economisiţi vor fi alocaţi ajutoarelor sociale, de care vor beneficia în primul rînd scriitorii în vîrstă cu pensii mici. Pentru a urgenta distribuirea acestor ajutoare, toate filialele vor primi sume de bani proporţionale cu numărul de membri. Conducerile locale vor hotărî (şi vor justifica prin documente) cum vor fi cheltuiţi banii.
În acelaşi timp, toate filialele USR vor primi fonduri pentru a putea demara proiecte, programe şi manifestări proprii, subvenţionate preponderent din resurse locale.
Voi urgenta primirea în USR a traducătorilor străini şi voi organiza anual la Neptun o întîlnire profesională între scriitorii români şi traducătorii lor.
Din nu ştiu ce motive, actualul Preşedinte a desfiinţat Premiul USR acordat literaturii pentru copii şi tineret, cu toate că Uniunea are o asemenea secţie. Îl voi reînfiinţa.
Voi încerca să deblochez Premiul Naţional pentru Literatură, premiu acordat de Guvernul României. Nu ştiu dacă N. Manolescu a făcut ceva în acest sens, cert este că anul acesta nu s-a acordat.
Nu promit că voi atrage bani de la Uniunea Europeană. În cei douăzeci de ani de existenţă liberă, cu un ultim Preşedinte ambasador al României la UNESCO, Uniunea n-a reuşit să facă nici un proiect european viabil. Prin urmare, dacă un scriitor realizează un proiect cu şanse reale de a fi acceptat de UE, proiectul respectiv va fi girat şi sprijinit de USR. În caz de reuşită, USR îi va acorda procente din valoarea proiectului, din fondurile proprii. În mod similar, scriitorii care vor putea atrage fonduri interne nerambursabile pentru proiecte girate de USR vor putea reţine procentul legal din suma totală.
Voi înfiinţa un Grup de lectură format din personalităţi literare, grup la care scriitorii tineri, membri sau nu ai USR, vor putea apela pentru lectura manuscriselor. Cele mai bune titluri vor fi recomandate Editurii Cartea Românească şi altor edituri de prestigiu spre a fi publicate. Fragmente din aceste manuscrise, împreună cu prezentările aplicate făcute de membrii Grupului de lectură, vor putea fi publicate în revistele USR.
În ceea ce priveşte prestigiul scriitorilor noştri, e limpede că USR nu poate crea prestigii. Fiecare scriitor şi-l construieşte pe cont propriu, prin cărţile publicate. Uniunea poate însă recomanda autori consacraţi pentru a intra în programele şi manualele şcolare sau pentru a fi studiaţi în Facultăţile de Litere. De asemenea, USR va recomanda titluri selectate de pe lista autorilor consacraţi traducătorilor din diverse ţări, care în prezent se plîng de lipsa de comunicare cu USR. La acelaşi capitol de promovare a operelor scriitorilor români, voi contura un parteneriat solid cu Institutul Cultural Român, oferindu-le girul şi expertiza specialiştilor noştri.
Vă garantez că, dacă primesc susţinerea dumneavoastră, voi fi un Preşedinte mai bun şi mai corect decît N. Manolescu, ceea ce nu e atît de greu pe cît ar putea să pară.
Mulţumiri lui Varujan Vosganian, primul care a susţinut (în van) o politică de austeritate pentru Uniunea Scriitorilor.
Ştefan Agopian
Sondaj pe blogul dramaturgilor bucuresteni
Care consideraţi că este cea mai bună piesă românească din toate timpurile? (am selectat doar autori cu opera încheiată). Aşteptăm cu interes opinia dvs. la dramaturgidinbucuresti.blogspot.com
miercuri, 21 octombrie 2009
Proiectul domnului Nicolae Manolescu, candidat la funcţia de Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România la alegerile din 23 noiembrie 2009
NICOLAE MANOLESCU
PROGRAM PENTRU UN NOU MANDAT
Două întrebări, legate între ele, sunt inevitabile ca preambul la acest Program. Cea dintâi este de natură generală: mai este nevoie de literatură astăzi? Numeroşi sunt cei, printre ei scriitori importanţi, care consideră, cum spunea recent romancierul american Philip Roth, că „era literaturii a trecut”. Cea de a doua ne priveşte direct: mai este nevoie de USR? Sunt, şi în acest caz, unii, printre ei scriitori, îndeosebi tineri, care afirmă sus şi tare că USR şi-a trăit traiul. Cât priveşte mălaiul, pe acesta şi l-ar fi mâncat în timpul regimului comunist.
Suntem convinşi că, şi dacă era literaturii a trecut, nevoia de literatură a rămas. Ne vine greu să credem că omul însuşi, ca fiinţă umană, poate supravieţui morţii literaturii sau artei în general. Chiar dacă societatea de consum, continuând a-şi proclama interesul pentru literatură şi artă, nu pare a se sinchisi de faptul că literatura şi arta nu pot trăi fără un sprijin material din partea ei. Este evident, în această ordine de idei, că supravieţuirea breslei noastre depinde de capacitatea ei de a se dota cu mijloacele materiale adecvate epocii actuale şi care nu pot fi obţinute fără o organizare de felul asociaţiilor, patronale sau sindicale, din numeroase alte domenii. Scriitorii nu se pot lipsi de o asociaţie proprie care să lupte pentru drepturile lor ca oameni şi care să le protejeze operele. Chiar dacă legea nu ne permite în cadrul USR un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, promitem să găsim alte pârghii pentru o mai eficientă protecţie a drepturilor scriitorilor.
Primul punct din Programul nostru are în vedere, ca urmare a considerentelor de mai sus, redefinirea raporturilor USR cu statul român. Tendinţa de imediat după 1989 de a crede că sprijinul statului înseamnă automat pierderea independenţei trebuie abandonată. Nu era decât o sechelă din experienţa nefastă pe care USR o făcuse în timpul regimului comunist. Statul de drept de astăzi nu trebuie exonerat de răspunderea care-i revine în materie de cultură. Dacă am modificat, cum ştiţi, Statutul, am făcut-o şi pentru a marca mai bine calitatea USR de asociaţie de utilitate publică. Nonguvernamentală şi nonprofit, USR beneficiază în această calitate de anumite prevederi legale. O parte dintre obligaţiile care-i revin prin lege, statul român şi le-a onorat şi până acum. Le vom menţiona în Raportul pe care îl vom prezenta la Conferinţa Naţională din 23 noiembrie. Intenţia noastră este, dacă ne veţi înnoi mandatul, de a pune statul în faţa tuturor responsabilităţilor sale legale şi de a modifica sau înlocui acele prevederi care îl pot, la rigoare, absolvi. Am procedat astfel şi în mandatul trecut. Este destul să dăm un exemplu: aşteptăm un răspuns la demersul nostru referitor la subvenţionarea integrală a publicaţiilor de sub egida USR, conform unui articol de lege din 1990, niciodată aplicat. Atragem atenţia că Filialele nu trebuie să se socotească degrevate de orice răspundere în această privinţă. De aceea am militat şi vom milita şi pe mai departe pentru ideea ca Filialele să fie puternice. Am înfiinţat pe durata mandatului precedent doar două Filiale. Am fost sensibili la faptul că aveau un sprijin mare pe plan local. Vom continua această politică. Veţi afla din Raport toate datele necesare. În mod normal, ele n-ar avea ce căuta într-un Program. Dar fiind vorba de solicitarea unui mandat nou, nu putem să nu facem apel la trecut. De altfel, Programul nostru stă pe două principii complementare, din care unul este chiar continuitatea. Aceasta înseamnă atât recunoaşterea a ceea ce am reuşit sau nu să realizăm noi înşine, echipa care îşi depune mandatul pe 23 noiembrie, cât şi recunoştinţă faţă de ceea ce au făcut cei dinaintea noastră, căci noi n-am luat lucrurile de la zero. Al doilea principiu este reforma, începută şi ea, dar care se cuvine urmată, dacă dorim să adaptăm USR la cerinţele unei lumi care nu seamănă, din fericire, cu cea de ieri, dar ale cărei provocări nu sunt de neglijat. Am nutrit ideea de a reboteza în noul Statut USR în SSR, ca să marcăm ruptura de comunism. A trebuit să renunţăm din cauză că riscam să pierdem drepturi legale care se refereau expressis verbis la USR. Cum se vede, refoma însăşi implică o anumită prudenţă.
Principala provocare este aceea rezultată din tendinţa de marginalizare a literaturii şi a lecturii pe plan social. Am amintit la început de ea. Dorind să implicăm până la capăt statul în viaţa USR, nu putem să ignorăm consecinţele marginalizării în scăderea interesului autorităţilor. De aceea am pus pe picioare încă din mandatul trecut câteva proiecte menite să sporească vizibilitatea scriitorului şi a operelor literare. Prezenţa USR pe scena publică reprezintă o condiţie esenţială pentru o mai bună imagine şi numai o bună imagine atrage interesul general şi implicit pe al statului. Nu e cazul să repetăm aici în ce au constat aceste iniţiative. De la lecturile publice şi plăcuţele memoriale la sărbătorirea centenarului, din fonduri guvernamentale şi cu participarea Preşedintelui şi a Primului Ministru, multe din aceste manifestări au avut succes şi au contribuit la sporirea vizibilităţii USR. Le vom continua şi amplifica. O iniţiativă pe care dorim s-o continuăm de asemenea este cointeresarea televiziunilor, a radiourilor şi a cotidianelor. Avem de gînd să mobilizăm mai temeinic în această acţiune de imagine Filialele. Unele dintre ele au făcut deja evenimente din aniversări sau premii. În fond, e vorba tocmai despre capacitatea de a transforma în evenimente cu larg ecou public acţiunile noastre. Ne propunem să generalizăm aceste lucruri. Cum se ştie, USR nu dispune de mijloace de editare proprii. În trecutul mandat, am sprijinit editura „Cartea românească”, administrată de editura „Polirom”, să publice câţi mai mulţi scriitori, nu în ultimul rând tineri şi debutanţi, mergând până la a suporta plata tipăririi unor cărţi. Din cauza crizei, o parte din proiectele noastre de acest fel au fost amânate. În noul Statut, am prevăzut posibilitatea de schimba administrarea în cazul în care administratorul nu-şi face treaba, posibilitate pe care nu am avut-o până acum, din cauza contractului pe care l-am moştenit.
Dacă în ceea ce priveşte relaţiile cu statul român, iniţiativele noastre necesită, fireşte, o anumită înţelegere şi susţinere din partea autorităţilor, situarea noastră în realitatea economiei de piaţă depinde cu precădere de noi înşine. În ultimii douăzeci de ani, cel mai adesea, scriitorii au văzut în tendinţele expansive ale pieţei libere o ameninţare, au privit-o ca pe ceva ostil, purtătoare a unor reguli şi criterii care ignorau atunci când nu dispreţuiau creaţia artistică. Scriitorii valoroşi nu trebuie să se teamă de această provocare. A venit vremea să fructificăm cu mai mult curaj şi iniţiativă oportunităţile pe care le oferă piaţa liberă. Ea permite, în primul rând, libertate de exprimare. În al doilea rând, oferă o mai bună relaţionare cu cititorul, cu editurile, mai numeroase şi ele, şi cu cererea de carte, atâta câtă este ea. Fireşte că nu trebuie să simplificăm lucrurile până într-atât încât să vedem în creaţia literară o marfă oarecare, trebuie să acceptăm, totuşi, că ea este preţuită şi în măsura în care îşi găseşte cititori iar o carte este vie atunci când cineva îi deschide coperţile. În perioada următorilor patru ani Uniunea Scriitorilor din România îşi va promova propriile mijloace de a relaţiona cu mecanismele pieţei, fie că e vorba de piaţa românească fie că e vorba, mai ales, de cea străină. E nevoie de structuri eficiente de relaţii publice şi mai ales de instituţii de promovare specifice, cum ar fi formele de impresariat şi mai ales agentul literar. Instituţia agentului literar oferă un dublu avantaj: pe de o parte dă vizibilitate creaţiei artistice şi autorului său, iar pe de alta îl sprijină pe acesta din urmă în fructificarea drepturilor sale de proprietate intelectuală.
Vizibilitatea nu e posibilă în ziua de azi fără comunicare. Sub mandatul nostru, unele Filiale şi-au creat site-uri proprii, USR însăşi creându-şi abia acum, cu mare întârziere, un site. Un punct important din Programul nostru este o politică de imagine agresivă şi coerentă. Vom profesionaliza site-ul actual. Ne vom strădui să angajăm un specialist în imagine. N-am făcut-o mai repede din lipsă de fonduri. Astfel de specialişti costă. Inclusiv unul de fund rising, care tocmai cu aducerea de fonduri s-ar ocupa. E un cerc vicios pe care vom căuta să-l spargem în viitor. O mai bună comunicare va duce şi la o mai mare transparenţă. Respingem ideea unora după care USR ar fi dat dovadă de netransparenţă în trecutul mandat. Toate hotărîrile şi acţiunile au fost comunicate, atât pe site, cât şi prin intermediul publicaţiilor de sub egida USR, pe care le-am obligat printr-o decizie a Consiliului să reflecte prompt şi corect viaţa USR. Proiectul de Statut a fost dezbătut în Filiale, văzut şi revăzut de către o comisie aleasă de Consiliu, pus pe site şi aşa mai departe. Chiar dacă nu ne îndoim că e loc pentru o comunicare şi mai eficientă, nu ne împăcăm cu protestele acelor colegi ai noştri care au făcut mare tam-tam pe tema faptului că n-ar fi cunoscut modificările care urmau să fie aduse Statutului. În măsura posibilităţilor, am ţinut seama de toate amendamentele şi observaţiile care au parvenit în timp util comisiei alese de Consiliu. În ideea că Statutul e perfectibil, am prevăzut în el posibilitatea de a-l amenda în unele paragrafe în Consiliu, şi nu într-o Conferinţă Extraordinară ca până acum.
Chiar şi dacă nu are atribuţiile şi nici fondurile ICR de promovare a literaturii române peste hotare, USR îi are în rândul membrilor ei pe aproape toţi traducătorii valoroşi din România. Secţia de traduceri a ASB este una dintre cele mai numeroase. Prin mâna colegilor noştri au trecut majoritatea cărţilor traduse în şi din română. Avem în vedere o politică mai bună în sprijinirea, şi materială, a operei de traducător. Editurile fiind private, nu le putem forţa mâna, dar există posibilitatea de a încerca să-i solidarizăm pe traducători într-o manieră aşa zicând sindicală şi de a negocia tarifele, care sunt cele mai mici din Europa. Într-un asemenea caz, USR îşi poate pune în valoare atât componenta ei sindicală, cât şi pe aceea patronală, fiind în discuţie un drept de proprietate, dreptul de autor, şi nu un drept salarial. Veţi citi în Raport şi alte date despre relaţiile USR cu asociaţii similare din străinătate, ca şi despre colaborarea ei cu organizaţii care se ocupă cu drepturile de autor sau plata achiziţiei de carte, în care USR este membră. Reprezentanţii USR au fost invitaţi de exemplu în trei rânduri la Comisia Europeană de la Bruxelles, cu ocazia unor colocvii pe tema traducerilor. Înţelegem să dezvoltăm astfel de legături. Tot aşa cum dorim să putem continua să organizăm anual Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură” de la Neptun, pe care l-am moştenit de la echipa Uricaru şi care ne-a permis să aducem în România scriitori de mare reputaţie, între care un laureat Nobel, precum şi edituri de talia lui Gallimard şi Suhrkamp.
Un punct din Program la care ţinem foarte mult se referă la tinerii scriitori. Din motive pe care le ştiţi cu toţii, tinerii nu sunt la fel de interesaţi să se înscrie în USR ca scriitorii mai puţin tineri cum sunt în acest moment cei mai mulţi dintre membrii ei. Ne-am ţinut de cuvântul dat la preluarea mandatului precedent şi am organizat, în patru Filiale care şi-au oferit sprijinul, Bucureşti, Cluj, Alba Iulia şi Iaşi, tot atâtea colocvii ale tinerilor scriitori. Dincolo de suportul financiar şi logistic, nu ne-am amestecat în desfăşurarea colocviilor, dar la sfârşit am tras concluziile care se impuneau şi am creat o revistă a tinerilor, concepută şi redactată de aceia dintre ei care au câştigat concursul supervizat de Comitetul Director. Un rezultat a fost şi creşterea numărului de tineri care au dorit să devină membri, unii aleşi ulterior în Comitetele de Filială sau în Consiliu, destui fiind delegaţi la Conferinţa Naţională. Deşi n-am avut numai reacţii bune, uneori chiar din partea tinerilor beneficiari ai programului nostru, vom continua politica de atragere a celor care vor reprezenta literatura română de mâine.
Nu în ultimul rând, trebuie să ne referim la stabilizarea financiară a USR, care a fost un pariu al echipei noastre cu patru ani în urmă, un pariu pe care îl considerăm câştigat. Dacă n-ar fi survenit criza, ne-am fi putut lăuda cu îndeplinirea sută la sută a promisiunii. Existenţa, adică, a unui depozit bancar la sfârşitul fiecărui an care să acopere în întregime cheltuielile estimate pentru anul următor. Nu înseamnă însă că n-am izbutit să stabilizăm financiar USR. Prin colectarea taxei de timbru, nesemnificativă înainte, după ce am reuşit să modificăm legea (pe care va trebui s-o amendăm din nou, după apariţia „pachetelor” ziar-carte neprevăzute în text) şi după renegocierea unor contracte, ne-am putut permite să renovăm aripa principală a Casei Scriitorilor de la Neptun (vom termina renovarea în viitor), ca şi să facem şi alte cheltuieli absolut necesare, cum ar fi creşterea salariilor funcţionarilor USR şi a scriitorilor care conduc reviste de sub egida USR ori sunt redactori ale lor, precum şi subvenţionarea parţială a multor publicaţii (USR e cel mai mare şi sărac holding de presă din România), cheltuieli la care nici nu puteam visa la preluarea mandatului. După cum nu puteam visa la bursele de creaţie ori la sprijinirea scriitorilor plecaţi în străinătate prin USR sau pe cont propriu. Stabilitatea aceasta nu e fără legătură cu viaţa scriitorilor în general. În mandatul trecut, am pus în aplicare, după cum se ştie, legea suplimentului la pensie, nu înainte de a-i aduce câteva amendamente în interesul scriitorilor. Am obţinut mai multe indemnizaţii de merit. Şi aici a fost nevoie de unele modificări ale legii. Cuantumul ajutoarelor de tot felul acordate scriitorilor în dificultate, ca şi familiilor lor, a fost mai mare decât oricând după 1989. Toate acestea vor fi continuate şi dezvoltate în viitor. Vom căuta, cum am mai spus, să angajăm un om care să facă fund rising. Atragerea de fonduri europene reprezintă şi ea o preocupare a noastră mai veche, pe care doar angajarea unui profesionist o va putea pune în practică.
Programul pe care îl aveţi în faţă nu trebuie considerat ca aparţinând unui singur om. Pluralul folosit nu este unul al majestăţii. Programul vorbeşte în numele celor care, timp de patru ani, au încercat să fie la înălţimea încrederii pe care le-aţi acordat-o. Cum este firesc, lor le revine în solidar meritul întreg pentru reuşite. Preşedintele îşi rezervă sieşi partea de nereuşită. Şi mulţumeşte echipei sale, precum şi tuturor conducătorilor de Filiale, membrilor Consiliului şi ai Comitetului Director, de a fi făcut prin colaborarea lor ca nereuşita să fie mai mică decât reuşitele. O promisiune pe care preşedintele o face acum, pe baza a tot ce a învăţat în cei patru ani de mandat, este să diminueze numărul membrilor aşa zicând asistaţi, nici măcar prevăzuţi de Statut, din USR, pe care n-a găsit mijlocul să-i antreneze în acţiunile, în proiectele şi în general în viaţa USR, care nu se reduce la Conferinţe Naţionale. USR trebuie să fie a tuturor membrilor, atât când e vorba de drepturi, cât şi când e vorba de obligaţii şi de răspunderi. Să nu ne amăgim: nu statul român, nici măcar cititorii nu ne vor reda locul şi rolul în societate, ci noi înşine, prin conştiinţa importanţei literaturii şi prin efortul conjugat şi continuu de care ne vom dovedi capabili, prin ideile noi pe care le vom produce, prin pragmatism şi, nu în ultimul rând, prin solidaritate de breaslă. Ce ar fi dacă am da şi altora exemplul nostru: iată, în breasla scriitoriilor se trăieşte şi se cooperează în mod civilizat şi responsabil, în deplin respect mutual, cu frică de Dumnezeu şi de lege.
Într-o enumerare rapidă, iată principalele puncte din programul nostru:
1. Redefinirea raporturilor dintre USR şi statul român; determinarea instituţiilor statului de a-şi asuma obligaţiile legale care le revin;
2. realizarea unei mari campanii naţionale sub genericul „Redescoperirea literaturii”, în parteneriat cu alte instituţii ale statului (guvern, preşedinţie, ICR, televiziunea publică) şi cu personalităţi de largă notorietate şi recunoaştere;
3. Promovarea în ţară şi, pe cât posibil, în străinătate a literaturii române actuale; crearea de evenimente cu larg ecou public; colaborarea cu ANUC pe probleme de interes comun; semnarea de acorduri cu organizaţii similare din alte ţări;
4. Subvenţionarea în continuare a publicaţiilor aflate sub egida USR;
5. Atragerea tinerilor scriitori în USR; continuarea subvenţionării colocviilor tinerilor şi a publicaţiei „Noua literatură”;
6. Susţinerea Filialelor şi Secţiilor în toate acţiunile lor; determinarea Filialelor să creeze evenimente culturale locale cu ecou public;
7. Stabilizarea financiară a USR; creşterea capacităţii USR de a susţine material cauza scriitorilor, inclusiv a celor aflaţi în dificultate, precum şi a familiilor lor; garantarea drepturilor scriitorilor asupra operelor lor; modificarea taxei de timbru pentru aplicarea ei eficientă în raport de schimbarea politicilor editoriale; atenţie mare acordată legii suplimentului la pensie pentru membrii uniunilor de creaţie, precum şi legii indemnizaţiilor de merit, pe care o eventuală reglementare în domeniu le-ar putea pune în dificultate; descoperirea şi activarea unor noi surse de finanţare pentru proiectele USR (de exemplu, fonduri europene), prin crearea unui departament de accesare a acestor fonduri;
8. Îmbunătăţirea comunicării şi a site-ului USR; transparenţă în raporturile din cadrul USR şi a raporturilor dintre USR şi mediul public;
9. Punerea în practică a noii organigrame prevăzute de Statut;
10. Raţionalizarea cheltuielilor USR, fără a neglija menţinerea şi aducerea în regim de funcţionare normală a imobilelor, logisticii şi a tuturor utilităţilor din posesia USR; continarea demersurilor pe lângă Primăria Generală a Capitalei în vederea renovării sediului central al USR; sprijinirea Filialelor în cumpărarea sau închirierea unor sedii adecvate; încheierea lucrărilor la Casa de la Neptun; la rigoare, renegocierea unor contracte ale USR; salarizare acceptabilă a funcţionarilor USR.
PROGRAM PENTRU UN NOU MANDAT
Două întrebări, legate între ele, sunt inevitabile ca preambul la acest Program. Cea dintâi este de natură generală: mai este nevoie de literatură astăzi? Numeroşi sunt cei, printre ei scriitori importanţi, care consideră, cum spunea recent romancierul american Philip Roth, că „era literaturii a trecut”. Cea de a doua ne priveşte direct: mai este nevoie de USR? Sunt, şi în acest caz, unii, printre ei scriitori, îndeosebi tineri, care afirmă sus şi tare că USR şi-a trăit traiul. Cât priveşte mălaiul, pe acesta şi l-ar fi mâncat în timpul regimului comunist.
Suntem convinşi că, şi dacă era literaturii a trecut, nevoia de literatură a rămas. Ne vine greu să credem că omul însuşi, ca fiinţă umană, poate supravieţui morţii literaturii sau artei în general. Chiar dacă societatea de consum, continuând a-şi proclama interesul pentru literatură şi artă, nu pare a se sinchisi de faptul că literatura şi arta nu pot trăi fără un sprijin material din partea ei. Este evident, în această ordine de idei, că supravieţuirea breslei noastre depinde de capacitatea ei de a se dota cu mijloacele materiale adecvate epocii actuale şi care nu pot fi obţinute fără o organizare de felul asociaţiilor, patronale sau sindicale, din numeroase alte domenii. Scriitorii nu se pot lipsi de o asociaţie proprie care să lupte pentru drepturile lor ca oameni şi care să le protejeze operele. Chiar dacă legea nu ne permite în cadrul USR un organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, promitem să găsim alte pârghii pentru o mai eficientă protecţie a drepturilor scriitorilor.
Primul punct din Programul nostru are în vedere, ca urmare a considerentelor de mai sus, redefinirea raporturilor USR cu statul român. Tendinţa de imediat după 1989 de a crede că sprijinul statului înseamnă automat pierderea independenţei trebuie abandonată. Nu era decât o sechelă din experienţa nefastă pe care USR o făcuse în timpul regimului comunist. Statul de drept de astăzi nu trebuie exonerat de răspunderea care-i revine în materie de cultură. Dacă am modificat, cum ştiţi, Statutul, am făcut-o şi pentru a marca mai bine calitatea USR de asociaţie de utilitate publică. Nonguvernamentală şi nonprofit, USR beneficiază în această calitate de anumite prevederi legale. O parte dintre obligaţiile care-i revin prin lege, statul român şi le-a onorat şi până acum. Le vom menţiona în Raportul pe care îl vom prezenta la Conferinţa Naţională din 23 noiembrie. Intenţia noastră este, dacă ne veţi înnoi mandatul, de a pune statul în faţa tuturor responsabilităţilor sale legale şi de a modifica sau înlocui acele prevederi care îl pot, la rigoare, absolvi. Am procedat astfel şi în mandatul trecut. Este destul să dăm un exemplu: aşteptăm un răspuns la demersul nostru referitor la subvenţionarea integrală a publicaţiilor de sub egida USR, conform unui articol de lege din 1990, niciodată aplicat. Atragem atenţia că Filialele nu trebuie să se socotească degrevate de orice răspundere în această privinţă. De aceea am militat şi vom milita şi pe mai departe pentru ideea ca Filialele să fie puternice. Am înfiinţat pe durata mandatului precedent doar două Filiale. Am fost sensibili la faptul că aveau un sprijin mare pe plan local. Vom continua această politică. Veţi afla din Raport toate datele necesare. În mod normal, ele n-ar avea ce căuta într-un Program. Dar fiind vorba de solicitarea unui mandat nou, nu putem să nu facem apel la trecut. De altfel, Programul nostru stă pe două principii complementare, din care unul este chiar continuitatea. Aceasta înseamnă atât recunoaşterea a ceea ce am reuşit sau nu să realizăm noi înşine, echipa care îşi depune mandatul pe 23 noiembrie, cât şi recunoştinţă faţă de ceea ce au făcut cei dinaintea noastră, căci noi n-am luat lucrurile de la zero. Al doilea principiu este reforma, începută şi ea, dar care se cuvine urmată, dacă dorim să adaptăm USR la cerinţele unei lumi care nu seamănă, din fericire, cu cea de ieri, dar ale cărei provocări nu sunt de neglijat. Am nutrit ideea de a reboteza în noul Statut USR în SSR, ca să marcăm ruptura de comunism. A trebuit să renunţăm din cauză că riscam să pierdem drepturi legale care se refereau expressis verbis la USR. Cum se vede, refoma însăşi implică o anumită prudenţă.
Principala provocare este aceea rezultată din tendinţa de marginalizare a literaturii şi a lecturii pe plan social. Am amintit la început de ea. Dorind să implicăm până la capăt statul în viaţa USR, nu putem să ignorăm consecinţele marginalizării în scăderea interesului autorităţilor. De aceea am pus pe picioare încă din mandatul trecut câteva proiecte menite să sporească vizibilitatea scriitorului şi a operelor literare. Prezenţa USR pe scena publică reprezintă o condiţie esenţială pentru o mai bună imagine şi numai o bună imagine atrage interesul general şi implicit pe al statului. Nu e cazul să repetăm aici în ce au constat aceste iniţiative. De la lecturile publice şi plăcuţele memoriale la sărbătorirea centenarului, din fonduri guvernamentale şi cu participarea Preşedintelui şi a Primului Ministru, multe din aceste manifestări au avut succes şi au contribuit la sporirea vizibilităţii USR. Le vom continua şi amplifica. O iniţiativă pe care dorim s-o continuăm de asemenea este cointeresarea televiziunilor, a radiourilor şi a cotidianelor. Avem de gînd să mobilizăm mai temeinic în această acţiune de imagine Filialele. Unele dintre ele au făcut deja evenimente din aniversări sau premii. În fond, e vorba tocmai despre capacitatea de a transforma în evenimente cu larg ecou public acţiunile noastre. Ne propunem să generalizăm aceste lucruri. Cum se ştie, USR nu dispune de mijloace de editare proprii. În trecutul mandat, am sprijinit editura „Cartea românească”, administrată de editura „Polirom”, să publice câţi mai mulţi scriitori, nu în ultimul rând tineri şi debutanţi, mergând până la a suporta plata tipăririi unor cărţi. Din cauza crizei, o parte din proiectele noastre de acest fel au fost amânate. În noul Statut, am prevăzut posibilitatea de schimba administrarea în cazul în care administratorul nu-şi face treaba, posibilitate pe care nu am avut-o până acum, din cauza contractului pe care l-am moştenit.
Dacă în ceea ce priveşte relaţiile cu statul român, iniţiativele noastre necesită, fireşte, o anumită înţelegere şi susţinere din partea autorităţilor, situarea noastră în realitatea economiei de piaţă depinde cu precădere de noi înşine. În ultimii douăzeci de ani, cel mai adesea, scriitorii au văzut în tendinţele expansive ale pieţei libere o ameninţare, au privit-o ca pe ceva ostil, purtătoare a unor reguli şi criterii care ignorau atunci când nu dispreţuiau creaţia artistică. Scriitorii valoroşi nu trebuie să se teamă de această provocare. A venit vremea să fructificăm cu mai mult curaj şi iniţiativă oportunităţile pe care le oferă piaţa liberă. Ea permite, în primul rând, libertate de exprimare. În al doilea rând, oferă o mai bună relaţionare cu cititorul, cu editurile, mai numeroase şi ele, şi cu cererea de carte, atâta câtă este ea. Fireşte că nu trebuie să simplificăm lucrurile până într-atât încât să vedem în creaţia literară o marfă oarecare, trebuie să acceptăm, totuşi, că ea este preţuită şi în măsura în care îşi găseşte cititori iar o carte este vie atunci când cineva îi deschide coperţile. În perioada următorilor patru ani Uniunea Scriitorilor din România îşi va promova propriile mijloace de a relaţiona cu mecanismele pieţei, fie că e vorba de piaţa românească fie că e vorba, mai ales, de cea străină. E nevoie de structuri eficiente de relaţii publice şi mai ales de instituţii de promovare specifice, cum ar fi formele de impresariat şi mai ales agentul literar. Instituţia agentului literar oferă un dublu avantaj: pe de o parte dă vizibilitate creaţiei artistice şi autorului său, iar pe de alta îl sprijină pe acesta din urmă în fructificarea drepturilor sale de proprietate intelectuală.
Vizibilitatea nu e posibilă în ziua de azi fără comunicare. Sub mandatul nostru, unele Filiale şi-au creat site-uri proprii, USR însăşi creându-şi abia acum, cu mare întârziere, un site. Un punct important din Programul nostru este o politică de imagine agresivă şi coerentă. Vom profesionaliza site-ul actual. Ne vom strădui să angajăm un specialist în imagine. N-am făcut-o mai repede din lipsă de fonduri. Astfel de specialişti costă. Inclusiv unul de fund rising, care tocmai cu aducerea de fonduri s-ar ocupa. E un cerc vicios pe care vom căuta să-l spargem în viitor. O mai bună comunicare va duce şi la o mai mare transparenţă. Respingem ideea unora după care USR ar fi dat dovadă de netransparenţă în trecutul mandat. Toate hotărîrile şi acţiunile au fost comunicate, atât pe site, cât şi prin intermediul publicaţiilor de sub egida USR, pe care le-am obligat printr-o decizie a Consiliului să reflecte prompt şi corect viaţa USR. Proiectul de Statut a fost dezbătut în Filiale, văzut şi revăzut de către o comisie aleasă de Consiliu, pus pe site şi aşa mai departe. Chiar dacă nu ne îndoim că e loc pentru o comunicare şi mai eficientă, nu ne împăcăm cu protestele acelor colegi ai noştri care au făcut mare tam-tam pe tema faptului că n-ar fi cunoscut modificările care urmau să fie aduse Statutului. În măsura posibilităţilor, am ţinut seama de toate amendamentele şi observaţiile care au parvenit în timp util comisiei alese de Consiliu. În ideea că Statutul e perfectibil, am prevăzut în el posibilitatea de a-l amenda în unele paragrafe în Consiliu, şi nu într-o Conferinţă Extraordinară ca până acum.
Chiar şi dacă nu are atribuţiile şi nici fondurile ICR de promovare a literaturii române peste hotare, USR îi are în rândul membrilor ei pe aproape toţi traducătorii valoroşi din România. Secţia de traduceri a ASB este una dintre cele mai numeroase. Prin mâna colegilor noştri au trecut majoritatea cărţilor traduse în şi din română. Avem în vedere o politică mai bună în sprijinirea, şi materială, a operei de traducător. Editurile fiind private, nu le putem forţa mâna, dar există posibilitatea de a încerca să-i solidarizăm pe traducători într-o manieră aşa zicând sindicală şi de a negocia tarifele, care sunt cele mai mici din Europa. Într-un asemenea caz, USR îşi poate pune în valoare atât componenta ei sindicală, cât şi pe aceea patronală, fiind în discuţie un drept de proprietate, dreptul de autor, şi nu un drept salarial. Veţi citi în Raport şi alte date despre relaţiile USR cu asociaţii similare din străinătate, ca şi despre colaborarea ei cu organizaţii care se ocupă cu drepturile de autor sau plata achiziţiei de carte, în care USR este membră. Reprezentanţii USR au fost invitaţi de exemplu în trei rânduri la Comisia Europeană de la Bruxelles, cu ocazia unor colocvii pe tema traducerilor. Înţelegem să dezvoltăm astfel de legături. Tot aşa cum dorim să putem continua să organizăm anual Festivalul „Zile şi Nopţi de Literatură” de la Neptun, pe care l-am moştenit de la echipa Uricaru şi care ne-a permis să aducem în România scriitori de mare reputaţie, între care un laureat Nobel, precum şi edituri de talia lui Gallimard şi Suhrkamp.
Un punct din Program la care ţinem foarte mult se referă la tinerii scriitori. Din motive pe care le ştiţi cu toţii, tinerii nu sunt la fel de interesaţi să se înscrie în USR ca scriitorii mai puţin tineri cum sunt în acest moment cei mai mulţi dintre membrii ei. Ne-am ţinut de cuvântul dat la preluarea mandatului precedent şi am organizat, în patru Filiale care şi-au oferit sprijinul, Bucureşti, Cluj, Alba Iulia şi Iaşi, tot atâtea colocvii ale tinerilor scriitori. Dincolo de suportul financiar şi logistic, nu ne-am amestecat în desfăşurarea colocviilor, dar la sfârşit am tras concluziile care se impuneau şi am creat o revistă a tinerilor, concepută şi redactată de aceia dintre ei care au câştigat concursul supervizat de Comitetul Director. Un rezultat a fost şi creşterea numărului de tineri care au dorit să devină membri, unii aleşi ulterior în Comitetele de Filială sau în Consiliu, destui fiind delegaţi la Conferinţa Naţională. Deşi n-am avut numai reacţii bune, uneori chiar din partea tinerilor beneficiari ai programului nostru, vom continua politica de atragere a celor care vor reprezenta literatura română de mâine.
Nu în ultimul rând, trebuie să ne referim la stabilizarea financiară a USR, care a fost un pariu al echipei noastre cu patru ani în urmă, un pariu pe care îl considerăm câştigat. Dacă n-ar fi survenit criza, ne-am fi putut lăuda cu îndeplinirea sută la sută a promisiunii. Existenţa, adică, a unui depozit bancar la sfârşitul fiecărui an care să acopere în întregime cheltuielile estimate pentru anul următor. Nu înseamnă însă că n-am izbutit să stabilizăm financiar USR. Prin colectarea taxei de timbru, nesemnificativă înainte, după ce am reuşit să modificăm legea (pe care va trebui s-o amendăm din nou, după apariţia „pachetelor” ziar-carte neprevăzute în text) şi după renegocierea unor contracte, ne-am putut permite să renovăm aripa principală a Casei Scriitorilor de la Neptun (vom termina renovarea în viitor), ca şi să facem şi alte cheltuieli absolut necesare, cum ar fi creşterea salariilor funcţionarilor USR şi a scriitorilor care conduc reviste de sub egida USR ori sunt redactori ale lor, precum şi subvenţionarea parţială a multor publicaţii (USR e cel mai mare şi sărac holding de presă din România), cheltuieli la care nici nu puteam visa la preluarea mandatului. După cum nu puteam visa la bursele de creaţie ori la sprijinirea scriitorilor plecaţi în străinătate prin USR sau pe cont propriu. Stabilitatea aceasta nu e fără legătură cu viaţa scriitorilor în general. În mandatul trecut, am pus în aplicare, după cum se ştie, legea suplimentului la pensie, nu înainte de a-i aduce câteva amendamente în interesul scriitorilor. Am obţinut mai multe indemnizaţii de merit. Şi aici a fost nevoie de unele modificări ale legii. Cuantumul ajutoarelor de tot felul acordate scriitorilor în dificultate, ca şi familiilor lor, a fost mai mare decât oricând după 1989. Toate acestea vor fi continuate şi dezvoltate în viitor. Vom căuta, cum am mai spus, să angajăm un om care să facă fund rising. Atragerea de fonduri europene reprezintă şi ea o preocupare a noastră mai veche, pe care doar angajarea unui profesionist o va putea pune în practică.
Programul pe care îl aveţi în faţă nu trebuie considerat ca aparţinând unui singur om. Pluralul folosit nu este unul al majestăţii. Programul vorbeşte în numele celor care, timp de patru ani, au încercat să fie la înălţimea încrederii pe care le-aţi acordat-o. Cum este firesc, lor le revine în solidar meritul întreg pentru reuşite. Preşedintele îşi rezervă sieşi partea de nereuşită. Şi mulţumeşte echipei sale, precum şi tuturor conducătorilor de Filiale, membrilor Consiliului şi ai Comitetului Director, de a fi făcut prin colaborarea lor ca nereuşita să fie mai mică decât reuşitele. O promisiune pe care preşedintele o face acum, pe baza a tot ce a învăţat în cei patru ani de mandat, este să diminueze numărul membrilor aşa zicând asistaţi, nici măcar prevăzuţi de Statut, din USR, pe care n-a găsit mijlocul să-i antreneze în acţiunile, în proiectele şi în general în viaţa USR, care nu se reduce la Conferinţe Naţionale. USR trebuie să fie a tuturor membrilor, atât când e vorba de drepturi, cât şi când e vorba de obligaţii şi de răspunderi. Să nu ne amăgim: nu statul român, nici măcar cititorii nu ne vor reda locul şi rolul în societate, ci noi înşine, prin conştiinţa importanţei literaturii şi prin efortul conjugat şi continuu de care ne vom dovedi capabili, prin ideile noi pe care le vom produce, prin pragmatism şi, nu în ultimul rând, prin solidaritate de breaslă. Ce ar fi dacă am da şi altora exemplul nostru: iată, în breasla scriitoriilor se trăieşte şi se cooperează în mod civilizat şi responsabil, în deplin respect mutual, cu frică de Dumnezeu şi de lege.
Într-o enumerare rapidă, iată principalele puncte din programul nostru:
1. Redefinirea raporturilor dintre USR şi statul român; determinarea instituţiilor statului de a-şi asuma obligaţiile legale care le revin;
2. realizarea unei mari campanii naţionale sub genericul „Redescoperirea literaturii”, în parteneriat cu alte instituţii ale statului (guvern, preşedinţie, ICR, televiziunea publică) şi cu personalităţi de largă notorietate şi recunoaştere;
3. Promovarea în ţară şi, pe cât posibil, în străinătate a literaturii române actuale; crearea de evenimente cu larg ecou public; colaborarea cu ANUC pe probleme de interes comun; semnarea de acorduri cu organizaţii similare din alte ţări;
4. Subvenţionarea în continuare a publicaţiilor aflate sub egida USR;
5. Atragerea tinerilor scriitori în USR; continuarea subvenţionării colocviilor tinerilor şi a publicaţiei „Noua literatură”;
6. Susţinerea Filialelor şi Secţiilor în toate acţiunile lor; determinarea Filialelor să creeze evenimente culturale locale cu ecou public;
7. Stabilizarea financiară a USR; creşterea capacităţii USR de a susţine material cauza scriitorilor, inclusiv a celor aflaţi în dificultate, precum şi a familiilor lor; garantarea drepturilor scriitorilor asupra operelor lor; modificarea taxei de timbru pentru aplicarea ei eficientă în raport de schimbarea politicilor editoriale; atenţie mare acordată legii suplimentului la pensie pentru membrii uniunilor de creaţie, precum şi legii indemnizaţiilor de merit, pe care o eventuală reglementare în domeniu le-ar putea pune în dificultate; descoperirea şi activarea unor noi surse de finanţare pentru proiectele USR (de exemplu, fonduri europene), prin crearea unui departament de accesare a acestor fonduri;
8. Îmbunătăţirea comunicării şi a site-ului USR; transparenţă în raporturile din cadrul USR şi a raporturilor dintre USR şi mediul public;
9. Punerea în practică a noii organigrame prevăzute de Statut;
10. Raţionalizarea cheltuielilor USR, fără a neglija menţinerea şi aducerea în regim de funcţionare normală a imobilelor, logisticii şi a tuturor utilităţilor din posesia USR; continarea demersurilor pe lângă Primăria Generală a Capitalei în vederea renovării sediului central al USR; sprijinirea Filialelor în cumpărarea sau închirierea unor sedii adecvate; încheierea lucrărilor la Casa de la Neptun; la rigoare, renegocierea unor contracte ale USR; salarizare acceptabilă a funcţionarilor USR.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce...
-
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1...
-
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ...
-
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că...
-
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ...
-
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre...
-
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu...
-
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Arhivă blog
-
►
2015
(64)
- ► septembrie (3)
-
►
2014
(210)
- ► septembrie (14)
-
►
2013
(212)
- ► septembrie (17)
-
►
2012
(219)
- ► septembrie (19)
-
►
2011
(468)
- ► septembrie (33)
-
►
2010
(391)
- ► septembrie (35)
-
▼
2009
(71)
-
▼
decembrie
(23)
- LA MULŢI ANI 2010!
- Cărți noi! Boris Marian Mehr – Bazar oriental, Edi...
- Cărți noi! Attila F. Balázs Missa bestialis, Ed. L...
- Cărţi noi! Mircea M. Ionescu - Filozofia băşcăliei...
- Cărţi noi! Olga Delia Mateescu - Mierea şi canapeaua
- Sarbatori Fericite!
- Singurul meu premiu din 2009
- Cărţi noi! Daniel Bănulescu – “Fugi din viaţa ta, ...
- Cărţi noi! Theodor Vârgolici Mărturii literare (Ed...
- Bridge on-line. Rezultate remarcabile :)
- Cărţi noi! Stelian Tăbăraş - Zile de retrăit
- Şedinţa Comitetului ASB
- Concurs de volume pentru tinerii autori la Uniunea...
- Cărţi noi. Valeriu Stancu Miroirs du sommeil, Ed. ...
- Ziua lui Huppy
- Cum am cîştigat o bere!?
- Varujan Vosganian, Cartea şoaptelor = Cartea anulu...
- USR a pierdut trei membri în aceeaşi zi
- Cărţi noi. Augustin Buzura - A trăi, a scrie
- Cărţi noi. Nicolae Manolescu - Viaţă şi cărţi
- "Misterul Pianinei" la Club Calderon
- Aniversare prin cărţi
- Comitet director al USR
-
►
noiembrie
(33)
- Nu uitaţi! Clubul dramaturgilor!
- De la Tîrg. Trăiască genurile "mici"
- Iată, vine un-sol de pace!
- Juriile premiilor Uniunii Scriitorilor ediţia 2009
- Cărţi noi. Anghel Gâdea - Teroare şi tăcere
- Consiliul USR din 24 noiembrie 2009
- 10 poeti de marcă pe blogul poeţilor bucureşteni
- Nicolae Manolescu reales preşedinte USR
- Cărţi noi. Flavius Lucăcel Ceai de fluturi – Butte...
- Cărţi noi. Nicolae Havriliuc - Măştile reglabile, ...
- Horia Gârbea în dialog cu Varujan Vosganian:
- 23 XI 2009 - Conferinţa Naţională a USR
- Covorul de o mie de dolari şi pisica din Ohio (o p...
- Gînduri închinate Metrorexului
- Ziua cea mai lungă a Uniunii Scriitorilor…
- "Cafeaua domnului ministru" - un ecou din Botoşani
- Cărţi noi. Angelo Mitchievici - viziuni deloc ange...
- Cărţi noi. Ion Hobana ca prozator SF
- Carti noi. Alexandru George vs. globalizarea lingv...
- A început! Blogul poeţilor bucureşteni
- Clubul dramaturgilor, şedinţă în deplasare. 30 XI ...
- O scrisoare importantă!
- Un sondaj despre mari romane!
- Conferinţa USR. Luni 23 ora 9 la TNB
- Şedinţa Comitetului Director al ASB, prima după al...
- "Cafeaua domnului ministru" băută la Botoşani
- Dinu Grigorescu e membru al comitetului secţiei de...
- Olga Delia Mateescu la aniversare
- Primul interviu de reales
- Herta Muller - ipostaza decepţionantă
- Înapoi la unelte. Doamnele scrisului
- Multumiri
- Alegeri ASB
-
►
octombrie
(15)
- ASB - “Amintiri despre viitor”
- Program privind coordonarea ASB în perioada 2009-2013
- Iarmarocul literar. O idee interesantă
- Proiectul domnului Nicolae Breban, candidat la fun...
- Proiectul domnului Constantin Stan, candidat la fu...
- Proiectul domnului Ştefan Agopian, candidat la fun...
- Sondaj pe blogul dramaturgilor bucuresteni
- Proiectul domnului Nicolae Manolescu, candidat la ...
-
▼
decembrie
(23)