duminică, 31 ianuarie 2010

O apariție în SUA

La linkul de mai jos veti găsi în revista de literatură ”Words Whithout Borders” povestirea mea ”Întoarcerea tatei din război” într-o remarcabilă versiune engleză realizată de doamna profesoară Mihaela Mudure, care a și propus-o acestei reviste. Enjoy!

http://wordswithoutborders.org/article/fathers-return-from-war-topics/

Din pacate nu am reusit sa creez link-ul ca link, dați vă rog cu copy-paste în browser.
Mulțumesc

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Colocviul de literatură SF şi Fantasy. 30.01.2010

Sîmbătă 30 ianuarie 2010 a avut loc la Centrul Cultural J. L. Calderon al Primăriei Sectorului 2 din București Colocviul de literatură SF şi Fantasy - Alte Ţărmuri, aceeaşi lume.
Organizatori au fost Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, filială a Uniunii Scriitorilor din România, și Societatea Română de Literatură SF şi Fantasy cu sprijinul esențial al Primăriei Sectorului 2 Bucureşti
Întîlnirea a debutat cu alocuțiuni introductive rostite de:
- Prof. Mihaela Popescu, directorul Centrului,
- Președintele ASB, Horia Gârbea,
- Președintele SRSFF, Dănuţ Ungureanu.
Horia Gârbea, președintele ASB, a prezentat asistenței mesajele transmise colocviului de domnii Neculai Onțanu, primarul sectorului 2, Nicolae Manolescu, președintele USR, și Ion Hobana, președintele secției de literatură pentru copii și tineret a ASB.
A urmat o sesiune densă de comunicari și referate care a cuprins următoarele lucrări:
- Horia Gârbea – Literatura SF si Fantasy- o șansă pentru literatura română
- Marian Truţă - Literatura şi noile medii - o provocare asumată
- Angelo Mitchievici –SF-ul românesc între utopie și dictatură
- Cristian Tamaş - Anglomania salvează România? Este SF-ul românesc din ultimii douăzeci de ani tributar modelor şi conceptelor anglo-saxone?
- Liviu Radu - Literatura SF între apocalipsă şi utopie
După o pauză necesară socializării și comunicării, au urmat prezentarea antologiei SRSF din anul 2009, intitulate „Alte Ţărmuri”, și discuții pe marginea referatelor și a conținutului antologiei.
După încheierea lucrărilor colocviului, participanții au continuat să dezbată, într-un cadru informal, problemele legate destinul și viitorul literaturii SF și Fanatsy în România

Cărți noi! Monica Patriche - Memoria fluviului, Editura Brumar

Un volum dens, unitar, o poezie plăcută ochiului, cu imagistică bogată. Partea de spiritualitate creștină, remarcată elogios în prefața lui Paul Aretzu, e numai o dimensiune a textelor din carte. Preferabile sînt notațiile neutre care se încarcă singure de lirism ca printr-un efect de capilaritate: “Fragedele făpturi ale străzilor! Nicio stradă nu mai este a voastră. Și voi, îndrăgostiților! Nicio alee nu mai aveți. Cine a izgonit orașul cu totul?” Monica Patriche elaborează încet falsul epos al poemelor sale, înaintează lent nu din prudență, ci pentru a scana pe îndelete un ”peisagiu retrospectiv”. Pare foarte curios la prima vedere, dar și a doua privire confirmă: poeta practică un limpede, limpezit, eminescianism, lucru foarte rar în poezia de azi. Bunul gust o ferește de exagerări pe această linie, dar ea se întrevede mai mereu, de pildă în personificări somptuoase: “Tu știi taina valurilor lui (fluviului n.m.) , știi cînd saltă/ de bucurie și cînd se coboară cu negură/ în adînc”. Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă, prin care trece albă (cu negru) poezia. Din fericire, vie!

Cărți noi! Constantin Kapitza - Viavgor, Editura Granada (?)

Antologia de autor a lui Constantin Kapitza cuprinde texte scrise între anii 1969 și 2004. O viață de om! Ce înseamnă titlul ei puteți să ghiciți din trei încercări, iar de nu vi-l explic eu: ROGVAIV scris invers. Deși bănuiesc o selecție severă, poetul fiind un prolific, textele alese produc perplexitate: Mie/ niciodată/ n-o să/ mi cadă părul/ ca vouă/ în cuvinte! Pentru că eu/ însumi/ vă scriu/ și voi/ înțelegeți/ aceste instincte! (Poemul Aceste instincte). Rezum: dacă înțelegi instinctele poetului, îți cade părul. Dar la urma urmei care instincte? Cele basice? La începuturi, poetul credea că scrie cu rimă: Vrăjite spirite adună/ o noapte degradată, mică/ de sunet și alcool nebună/ o lume sparge frică. Strofa e, sintactic, o frază. Una incoerentă. Dacă ar fi ruptă în două după versul al doliea ar fi compusă din două fraze, tot incoerente, dar măcar posibile. Lăsîndu-mi volumele lui, Constantin Kapitza mi-a provocat o criză de furie și eram decis ca, la cunoașterea autorului, să-i dau cu ele-n cap. Surpriză însă: cel care scrie e un om normal, politicos, responsabil, pe deplin coerent cînd discută. Acestea sînt aventurile creației: cumsecadele Dr. Jekyll, cînd ia pixul, devine un abominabil Mr. Hyde. Cînd bietul Constantin Kapitza a fost călcat în picioare de Alex Ștefănescu - și nu-i ușor să treci prin asta! – deși puternicul critic spunea ce-aș fi vrut să-i spun și eu, aproape am lăcrimat.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Rețete din Azerbaijan. Chebab Lula în lavaș ca la Baku

Pentru două-trei porții: 330 g carne de miel, 20 g grăsime de miel sau oaie, o ceapă uscată, 3 cepe verzi, pătrunjel și busuioc, 45 g făină de grîu, piper roșu, sare, piper negru după gust, apă pentru coca de lavaș, ulei vegetal pentru prăjit lavașele.
Se amestecă împreună carnea, grăsimea, ceapa uscată tocată, păturunjelul tocat și frunze de busuioc, piper și sare după gust. Amestecul se lasă la răcit cam 20 de minute în frigider. Între timp se prepară lavaș din făină cu apă și puțină sare, adică o cocă subțire ca o clătită, prăjită într-o tigaie largă, în ulei vegetal.
Din amestecul de carne se formează cilindri ca niște mititei și se înșiră pe o frigare. Se frig preferabil la foc de mangal sau jar, dar e posibil și la un rotisor de aragaz. Dacă ne temem că vor cădea de pe frigare, se pot frige și pe gratar, ca micii. Bucățile de chebab bine fripte se scot din frigare și se învelesc în fîșii de lavaș tăiate la dimensiunea potrivită, se pun pe un platou cald și se ornează cu ceapă crudă tăiată inele și eventual cu roșii coapte (fripte) pe grătar. Regret ca nu am o poză (deocamdată)

marți, 26 ianuarie 2010

Mica Unire: 24 Ianuarie 2004


La data de 24 ianuarie, în afară de Principatele Române, dar în 2004, s-au mai unit Horia și Ruxandra. Au trecut, acum o zi, șase ani de la eveniment. Poza îi reprezintă pe cei doi, mult mai tineri decît azi, la 29 mai 2005 la Castelul Peleș.

luni, 25 ianuarie 2010

Manifestări clturale sub egida USR și ASB


Clubul de proză ASB se inaugurează la Muzeul Literaturii! Marți 26 ianuarie, fostă zi mare, are loc ședința inaugurală a Clubului de proză al secției de specialitate a ASB, realizat în colaborare cu MNLR, în rotonda Muzeului. Moderator Costi Stan, organizator Ștefania Coșovei. Detalii în afiș. O inițiativă binevenită care are nevoie mai ales de participarea scriitorilor și publicului.

Conferințele USR încep joi la Sala Oglinzilor. Joi 28 ianuarie ora 16 la sediul USR din Calea Victoriei 115 va fi inaugurat ciclul de conferințe lunare organizate de USR. Prima manifestare a ciclului o va avea ca protagonistă pe poeta Marta Petreu care va conferenția despre Nae Ionescu și Mihail Sebastian. Intrarea este liberă. Partenerii media ai manifestarii sînt: Revistele Romania literară și Obsevator cultural, Radio România Cultural și Editura Polirom.

Vineri 29 ianuarie ora 13 va avea loc la sediul USR o conferință de presă în care vor fi prezentate proiectele și inițiativele Uniunii Scriitorilor pentru viitorul apropiat.

Vineri 29 ianuarie la orele 14, la Sediul Uniunii Scriitorilor din România va avea loc prima conferință din programul Mitologii urbane - orașul și literatura. Andreea Răsuceanu va conferenția despre Cele două Mântulese, subiectul unei cărți recente publicate de domnia-sa.Intrarea liberă.

duminică, 24 ianuarie 2010

Cărți noi. Simona-Grazia Dima „La ora fulgerului”, Editura Limes

Poezia Simonei-Grazia Dima se constituie cu precizie. Este o elaborare în care finețea obiectului a fost realizată cu o perfectă utilizare a mijloacelor, asemeni unei gravuri cu laser. Poeta nu își permite să rateze nimic, nu se lasă în voia alunecării cuvintelor. Dintre numeroasele referințe critice adunate în a doua secțiune a cărții, cea a lui Bogdan Alexandru Stănescu este foarte exactă în caracterizarea acestei lirici: (o poezie) incantatorie, misterioasă, violentă pe alocuri. Sensul se ascunde uneori într-o metaforă luxuriantă: “Și toată cartea de învățătură se-nchide/ pe cerul roșiatic, mii de pagini mustoase/ recad inimă pe inimă,/ sorbite-n vîrtejul de păsări și fluturi -/ și se amînă cu încă o zi versiunea finală”. Poezia este în acest volum recursivă, temele se reiau neîncetat cu detalii schimbate caleidoscopic. Așezarea cuvintelor este în sine o retorică plină de fast, o mecanică precisă protocolară sau chiar rituală, care dă mister prin codificarea înaltă. Iată cum se descrie, ca un menuet, un ceremonial falic sau - ce mai calea-valea! – un orgasm: “Pe-aproape oameni sar în hăuri, fericiți, /fulgere schimbă drumuri începute, popoare-ngenunchează-n lumini,/ cîmpul de luptă-i inundat de raze (vezi bine! n.m.)/ vorbe străvechi apar/ în supersonice deviate de ciripitul unui pițigoi, / iar în pădure așteaptă singură, învolburată,/ fîntîna (sic!) cu sabia (sic)” lîngă ea. Simona-Grazia Dima știe să fie savantă, aluzivă și în cea mai crudă senzualitate.

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Cărți noi. Florea Miu Cerul din lacrimă, Editura Ramuri

Noapte de noapte și zi după zi/ trece căruța cu melancolii – scrie Florea Miu. O poezie delicată, melancolică, poate excesiv de interiorizată. O poezie care respinge biografismul mărunt și combină un jurnal de idei cu o desfășurare metaforică a viziunilor sentimentale în parabole elaborate. Unele dintre acestea amintesc de poezia lui Marin Sorescu: Viața asta este ca o haină peticită / mereu o cîrpesc și ea se rupe întruna.

Noile legitimații ale membrilor USR


In imagine aveți noua siglă a USR, clădirea din calea Victoriei 115 desenată de Mihaela Șchiopu. O puteți admira și pe noile legitimații de membru, mult mai elegante, care se emit începînd cu 2010. Condiția dobîndirii legitimației de către membrii validați este achitarea cotizației de 100 de lei pe an! Membrii cu venituri sub 700 lei/lună vor achita jumătate din sumă. Vă așteptăm de luni pînă vineri între orele 9 și 14 la sediul ASB. Cu acest prilej vă rugăm să actualizați datele de contact, mai ales adresa de email.

Cultura din Azerbaijan și gustul ei minunat


Cultura azeră este străveche, religiile antechristice de pe teritoriul actual și părțile cedate sau căzute în stăpînirea altora fiind tengrinismul (de la zeitatea Tengri), și zoroastrismul, strîns legat de cultul focului, inevitabil într-un loc în care focul iese din pămînt de la sine, mai precis gazul natural care se aprinde. Se pare că, în ceea ce privește cultul focului și implicit al soarelui, caucazienii de sud l-au exportat în Egiptul antic și însuși numele orașului Baku apare în Cartea morților egipteană. A urmat creștinismul, Azerbaijan fiind prima țară care l-a adoptat ca religie de stat după ce însă propăvăduitorul ei, Sf. Apostol Bartolomeu, a fost martirizat chiar acolo unde oficia, într-un loc pe care l-am văzut, la doi pași de Turnul Fecioarei, în anul 71 al Erei Christice. Dar influența și ocupația triburilor turcice, începînd cu secolul VIII, atestată și de moscheele milenare vizibile și azi din Ișari Șeher (Orașul Vechi, literal Orașul Interior), au impus islamismul și limba, rămasă și azi o limbă turcică, foarte interesantă, cu alfabet latin în prezent, aglutinantă, fără genuri și fără plural cînd numeralul îi ține locul, asemeni limbii turce contemporane.
Cultura azeră ce se oferă călătorului cu ospitalitate orientală – cinstirea musafirilor fiind o regulă imuabilă în Azerbaijan - trece și prin papilele gustative. Bucătăria azeră conține, ca un relicvariu, rețete vechi de secole dintre care 90 numai pentru plov (pilaf) și cîteva zeci pentru dolma (sarma, umplutură), aceasta devenind chiar un brand disputat, pe care hrăpăreții vecini de la Vest ar vrea să-l treacă pe numele lor. Li se adaugă dulcețurile de tot felul precum cele de vinete, roșii sau dude, merele pădurețe și prunele verzi murate, zecile de kebaburi, supele tradiționale între care crema de linte e la mare preț și cu dreptate, berbecul copt în cocă și puiul copt la puț, variantă originală de țest vertical, cu focul jos și pasărea atîrnată deasupra, în miezul unui ev aprins (lut încins) pînă la topirea oaselor, dar răcită ulterior cu vin roșu. Vinul azer, în special cel roșu e remarcabil. Despre sturioni și icrele lor ar fi și mai multe de spus. Despre coniacul local Sultan Ismail, un sultan care a fost și poet, dimpotrivă, cuvintele sînt prea puține. Rețete în curînd și fără copyright ca să dau ocazia prietenei noastre Lucia Verona să le preia în cartea ei.

Vizitați expoziția virtuală a scriitoarei pictorițe Iolanda Malamen


O surpriză plăcută: Iolanda Malamen, cunoscuta scriitoare, autoarea romanului Antoniu și Kawabata, este și pictoriță și a revenit la pensule și culori după mulți ani. Expoziția sa virtuală de pe blogspot e încîntătoare prin vioiciunea cromatică, prin tușele sigure și totuși atît de feminine. Nu ezitați să vizitați și să cumpărați (prețurile sînt modice), dar vedeți că numărul 3 e rezervat de mine :).

De găsit la

http://iolanda-malamen-pictura.blogspot.com

joi, 21 ianuarie 2010

Situl filalei Iași a USR

La adresa

www.usriasi.ro

veți putea găsi un nou sit frumos și funcțional al filalei Iași a Uniunii Scriitorilor.

Amintiri cu Augustin Frățilă (1953-2010)

Am numeroase amintiri plăcute legate de vechiul meu amic Augustin Frățilă, dispărut nedrept de repede. Primele sînt legate de Cenaclul de Luni unde venea și el la începutul anilor 80, odata cu Nichita Stănescu chiar, apoi de Cenaclul din Tei, ținut la ștrandul studențesc. Acolo a și cîntat parcă odată pe versurile lui, tot acolo am jucat fotbal, el stătea în poartă. L-am regăsit ulterior la editura Allfa, ca director al acesteia și am publicat cu ajutorul lui și al lui Dan-Silviu Boerescu, de care era foarte apropiat fiind colegi de pescuit, două volume: romanul Căderea Bastiliei și un volum de teatru care a și luat Premiul Uniunii Scriitorilor în 1999. În acei ani i-a apărut volumul El-Roi despre care am scris. Tot împreună cu Dan-Silviu Boerescu am fost cu Augustin la un pescuit nocturn pe balta Strachina de lîngă Țăndărei. Era cu noi și Dorin Măran, ulterior a devenit prozator și s-a lăsat de pescuit. Augustin era foarte abil ca și Dorin, mult superiori lui Dan sau mie, și totuși am capturat, noi și ei, numai plevușcă așa că ei trei s-au încăpățănat să dea la pește pînă în zori. Eu am adormit, cînd m-am trezit mi-au comunicat că scoseseră totuși un crap sau doi. Augustin era o prezență discretă, tonică, vorbea puțin și avea umor. L-am ascultat de multe ori la Festivalul de la Neptun unde oferea recitaluri plăcute. La Neptun l-am și întîlnit ultima oară, la festivalul din 2009, am schimbat doar cîteva vorbe și regret că au fost atît de puține. Augustin Frățilă a fost un om prietenos, vivace, un poet înăscut și un muzician talentat.

marți, 19 ianuarie 2010

Ilustrată din Baku


Prima mea impresie la reîntîlnirea cu Baku a fost că Marea Caspică e frumoasă și iarna. A doua, că orașul se schimbă neverosimil de repede. Cartiere vechi prin care am trecut acum șase luni au dispărut, s-au ridicat noi construcții. Însăși faleza e nou-nouță, refăcută pe kilometri întregi iar alți kilometri de-a lungul mării se vor transforma curînd într-un parc. Au rămas la fel silueta subțire a turnului de televiziune și cea masivă, stranie a Turnului Fecioarei, clădire despre care niciun istoric dintre cei mulți cu care am discutat nu a putut spune exact cînd, cum și de ce a fost construită.
A rămas același, din păcate, și numărul refugiaților. Prefectul, aflat în exil, al regiunii Șușa din Karabah, cea care a dat Azerbaijanului zeci de oameni de cultură și acum a rămas în mîinile ocupanților, mi-a spus că la Baku are tot ce-i este necesar, dar că ar prefera să locuiască într-un cort, numai să fie în zona lui de baștină. Tot el mi-a povestit că membrii comunităților refugiate cărora le este dat să moară sînt înmormîntați provizoriu pentru ca, după eliberare, să fie strămutați în pământul strămoșesc.
Dincolo de această tristețe și învingînd-o cu demnitate, oamenii din Baku sînt activi și optimiști. Nu fac excepție nici scriitorii pe care i-am întîlnit la sediul organizației lor. Am am bucuria să-l revăd pe înțeleptul romancier Anar Rzayev, președintele Uniunii Scriitorilor din Azerbaijan, cu nedespărțita lui pipă, și pe dinamicul Cenghiz Abdullaev, cel tradus în 49 de limbi și în românește. Uniunea Scriitorilor din Azerbaijan a sărbătorit recent aniversarea a 75 de ani de existență.
În ceea ce privește vizita mea, am avut o documentare bogată în informații inedite și experiențe foarte interesante pe care le voi relata în curînd pe larg. Pentru toate acestea țin să mulțumesc Fundației Heydar Aliyev care m-a invitat și m-a găzduit cu o perfectă ospitalitate. Mass-media din Baku m-a onorat cu atenția ei și în general România se bucură de o bună percepție, fiind considerată o țară prietenă. Cum se știe, la înființarea satului Azerbaijan, care a venit în ciuda sîngeroasei represiuni sovietice din ianuarie 1990, România a fost a doua țară din lume care a recunoscut independența noii republici.
O corectură la o postare precedentă: Marea Caspică se numește KHAZER nu Azer. Iar AZER e o denumire mai veche pentru foc (țara se numește Țara Focurilor).

duminică, 17 ianuarie 2010

A murit Augustin Fratila!

Am aflat la Baku si cu mare durere ca poetul si cantautorul Augustin Fratila (n.1953 la Aiud) a murit azi. Voi reveni cu un articol memorial despre dragul nostru prieten.

vineri, 15 ianuarie 2010

Ilustrata din Baku

Dragi cititori si prieteni, Va salut din frumosul Baku unde sint 9 grade si unde beneficiez de o calda ospitalitate. Am avut onoarea sa fiu primit de numeroase personalitati si voi relata pe larg ce mi-au spus si ce am invatat aici, inclusiv cum se face pilaf, de ce e bine sa maninci cu mina si de ce nu se bea bere dupa vodca. Pe curind

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Uniunea Scriitorilor din România își exprimă îngrijorarea în legătură cu introducerea CAS pentru drepturile de autor

Cititi textul complet pe blogul Scriitorilor bucuresteni scriitoridinbucuresti.blogspot.com

Spre Baku!


Îmi iau rămas bun pentru că voi lipsi 9 zile pentru a mă documenta în fermecătorul Baku (în imagine Turnul Fecioarei, emblema orașului vechi) pentru o carte cu titlul provizoriu pe care îl dezvălui în premieră: Azer - Cartea celor vii. Mulțumesc Fundației Heydar Aliyev pentru această ocazie! Programul va fi dens, nu știu cît timp voi avea pentru internet. Precizez că Azer e o denumire a Mării Caspice la care Baku e port. Pe fundul ei se află petrol și sturioni. Voi regăsi cel mai bun - după mine - ceai negru din lume, dar nici vinul roșu al Asiei Centrale nu e de neglijat. Allaha ismarladîk! (Rămîneți cu bine!)

Cărți noi! George Arion - Cameleonul, rev. Flacăra și Ed. Tritonic

După cum probabil se știe, George Arion este nu doar un bun ziarist, mai ales autor de interviuri, dar și un prolific autor de romane polițiste. Se pare că genul îl distrează și îl pasionează. Căci - cum iarăși se știe – de rentat, o colaborare cu Tritonic n-are cum să renteze decît Tritonicului. Cameleonul este un roman polițist serios, bine scris, cam schematic pe-alocuri, cu o întorsătură care rezolvă finalul fără a-l rezolva. Acțiunea, ceea ce e și mai atractiv pentru cititorul român, se petrece în București prin anii 1990. George Arion reușește foarte bine fundalul mediului bucureștean postrevoluționar, personajele secundare fiind de reținut. În Capitala răvășită de tranziție și doldora de infractori apare un justițiar anonim, perfect deghizat, imposibil de prins, care dezleagă
situații imposibile de la răpiri la atacuri armate și de la ucideri de tîrfe la dejucarea unor asasinate de politicieni. Trama aduce oarecum cu cea a lui Bogdan Teodorescu din Spada. Acolo însa miza e pe mediul social-politic-gazetăresc, aici primează aventura și intriga de spionaj. Nu o să vă dau cheia misterului, de altfel aș spune că nici autorul nu o dă, eventual sugerează cîteva soluții. Voi spune doar că avem un roman de aventuri tipic, bine închegat, cu protagoniști foarte interesanți. Uneori pe George Arion îl mai trădează auzul și parfumează excesiv rostirile argotice. În rest, spre deosebire de multe ale genului, cartea e de citit dar și de păstrat spre o recitire.

Cărți noi! Adrian Frățilă - Revelion cu Zorro, Ed. Tibo

Despre Adrian Frățilă am scris des pentru că mobilitatea și viteza lui mă obligă. Revelion cu Zorro e un nou roman, unul dintre cele mai bune ale prozatorului care e și poet și alternează genurile. Este un roman de aventuri, cu un mister și cu alunecare spre fantastic, dar și spre literatura de spionaj, oarecum în siajul cărților de tipul Dan Brown. Un mister ancestral reverberează în contemporaneitate, descrisă de altfel suculent. Personaje banale se intersectează cu inițiați și conspiratori mondiali, totul foarte alert și cu mult suspans. Finalul, unul surprinzător, aduce explicația completă ca la Sir Conan Doyle. Ar fi un thriller dacă n-ar fi și un roman de moravuri, cu găselnițe derutante precum sigla Z care nu vine de la Zorro, cum se enunță ca pistă falsă la început ci de la… o să vedeți dumneavoastră. Acest roman reușit merita o redactare mai atentă. Autorul l-a scris cum se pare foarte repede, sedus probabil de ideile pe care le găsea, și a lăsat destul stîngăcii mărunte ce puteau fi eliminate de un redactor atent, greu de găsit în ziua de azi însă. De asemeni, Editura Tibo a tipărit în condiții proaste cartea, cu un corp de literă urît, cu pagini înghesuite, copertă care se exfoliază etc. O nouă ediție, periată bine și tipărită decent ar fi un dar pe care volumul și autorul îl merită.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Trecute vieți...


Am găsit în arhiva de familie o fotografie veche de peste 70 de ani. Bunicul meu Titus Gârbea și bunica mea Silvia la Karlsbad în 1939. O pun aici pentru neuitare și pentru a vedea ce aer destins aveau, razboiul nu începuse, de comunism nu mai vorbesc. El avea 46 de ani, ea avea 38.

marți, 5 ianuarie 2010

Un nou sondaj. Citiți literatură pentru copii?

Literatura pentru copii este un gen dificil și, la noi cel puțin, cam desconsiderat. Totuși, existănd un public țintă sigur, mulți scriitori profesioniști trăiesc bine din practicarea acestui gen. Dar adulții îl citesc? Vă propun să răspundeți la această întrebare.

Final de sondaj. Moromeții - romanul favorit din deceniul 6

S-a încheiat votul la sondajul de opinie privind romanul preferat dintre cele trei mari romane ale deceniului 6 al secolului XX. Au votat 81 de vizitatori, le mulțumesc. Rezultatul, oarecum previzibil a fost:
"Groapa" de Eugen Barbu 12 voturi (14%)
"Cronică de familie" de Petru Dumitriu 19 (23%)
"Moromeţii" I de Marin Preda 50 (61%)
Rămîn la părerea, contrazisă de cîțiva colegi, că pînă la sfîrșitul secolului XX aceste romane nu au fost egalate în literatura română (complexitate, autenticitate lingvistică, personaje memorabile, miza acțiunii, stilul narațiunii).
Încă o dată mulțumiri votanților și promit noi sondaje de opinie.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Cărți noi! Alte țărmuri - antologie, Societatea Română de Sience-Fiction și Fantasy

Un gen aflat la noi pe val cîndva, cu cenacluri în mai fiecare oraș, uitat o vreme și apoi, mai ales pe componenta Fantasy, revine și tinde, cum observa cu un prilej public Liviu Radu, unul dintre experimentații autori, prezenți și în acest volum, să se integreze în main-stream. Nouă autori dintre cei mai reputați ai acestui gen, membri sau nu ai SRSFF aduc în cele peste 300 de pagini apărute cu sprijinul meritoriu al Coca Cola Hellenic Romania, proză fantastică în care componenta S e destul de vagă încît, eu unul, le-aș introduce oricînd într-o antologie de proză fără specificații anume. De notat că antologia a fost împărțită gratuit la Tîrgul Gaudeamus tocmai datorită sponsorizării, un gest de popularizare pe care SF-ul nostru îl merită. Sînt ficțiuni de bună calitate datorate unor veterani care au ucenicit mult și oferă satisfacție cititorilor, fie ei amatori sau nu de SF: Cristian Tamaș (doar un scurt eseu introductiv), Silviu Genescu (un Titanic pe cinste), Liviu Radu (autor al romanului - neuitat de mine - de retro-ficțiune Constanța 1919, acum mai aproape de SF clasic, parabolic), Sebastian A. Corn, Cristian M. Teodorescu (cu ficțiunea plină de umor negru Moartea domnului Teodorescu pe care unii comentatori au luat-o de bună), George Lazăr, Balin Feri, Marian Truță, Dănuț Ungureanu (suculență argotică în plin SF despre "Hipercubul paișpe" și "fetițele cu interfața customizată"). Am simțit nevoia unei cît de mici secțiuni bio-bibliografice despre cei nouă, mai ales că aveau cu ce să se laude. Dar merge și așa. Concluzia: am parcurs cu plăcere un volum de valoare ridicată, compact din acest punct de vedere, dar divers tematic, de citit integral și de recomandat oricui.

vineri, 1 ianuarie 2010

Date de contact

La Mulți Ani tuturor! Începe un An Nou, sper că va fi mai bun pentru noi toți. Țin să vă reamintesc datele de contact pentru cei care au amabilitatea să-mi trimită cărți, reviste sau doar gîndurile și ideile lor. Adresa poștală: CP 179, OP 38 București sau a Uniunii Scriitorilor - Calea Victoriei 115 București. NU ÎN ALTĂ PARTE, NU RECOMANDATE.
Adresa email: horiagarbea@gmail.com. Blogul e deschis comentariilor!

Postări populare

Arhivă blog