Urări de Anul Nou

Vă doresc dumneavoastră, celor care urmăriți acest blog, să intrați cu bine în Noul An 2014, să aveți bucurii tot mai mari pe parcursul lui și să-l încheiem împreună, fericiți și mulțumiți de el și de noi, peste 356 de zile.

LA MULȚI ANI!

„Trecute vieți...” Ediție revăzută și completată.

În primele săptămîni ale noului an 2014 va apărea la Editura eLiteratura, director poetul Vasile Poenaru, volumul „Trecute vieți de fanți și de birlici” într-o ediție revăzută și mult completată față de cea care a apărut în 2007 la Cartea românească. Volumul va avea și versiune e-book.

Față de prima ediție, în aceasta secțiunea principală, dedicată personajelor literaturii române, a crescut de la 18 capitole la 24. În total, această secțiune dă seama despre personajele create de peste 80 de autori, majoritatea canonici, în mai mult de 100 de opere literare de genuri diferite. 

A doua secțiune, de eseuri și tablete diverse a sporit și ea cu aproape 100%. Cea de-a treia secțiune a volumului este complet nouă și cuprinde studii literare dedicate operelor a trei autori români (Rebreanu, C. Chiriță, C. Hogaș) și doi englezi (J Galsworthy și W. Shakespeare), inițial prefețe la opere ale acestora apărute în răstimpul 2010-2013. Am găsit că este potrivit să le adun în acest volum, fiind rezultatul unor documentări destul de aplicate și aducînd și unele noutăți în studiul respectivelor opere. 

Mulțumesc în mod deosebit editurii eLiteratura și directorului ei pentru sprijinul exemplar acordat în editarea volumului. 

P.S. În sigla editurii recunosc cu nostalgie, sper că și dvs., linia stabilopozilor digului de la Neptun, așa cum se vede ea chiar din fața Casei Scriitorilor.

Post P.S.: Vedeți aici comentariul lui Dan C. Mihăilescu „Omul care aduce cartea” despre prima ediție a volumlui (ProTV, 2008).

Tolstoi, Stanca și Justiția

“Publicistul George Stanca a fost condamnat la un an de inchisoare cu suspendare, fiind declarat vinovat pentru faptul că a plagiat "Jurnalul" lui Lev Tolstoi (sic!).  In noiembrie, Curtea de Apel Bucuresti a confirmat sentința dată de magistrații Tribunalului București, dar Stanca mai are o cale de atac la Curtea Supremă”,  anunță un sit de știri.

În realitate G. S. nu a plagiat „jurnalul lui Tolstoi”, cum aberant e formulată știrea, abia asta era o lovitură! Ci a semnat o traducere care nu era a lui, fusese realizată de Jeanina și Ion Ianoși. E foarte probabil că G.S. nici nu știe (bine) limba rusă.

Din folclorul urban și din relatările inculpatului știu următoarea poveste (dacă e inexactă, nu e vina mea):

Editorul al doilea al volumului a încercat să achiziționeze de la primul editor drepturile, dar tîrziu, și se pare că primul editor, deținătorul drepturilor, a cerut un preț exorbitant. Atunci i s-a pus în vedere lui G.S. să semneze o traducere ușor modificată, în caz contrar urmînd să-și piardă postul. După o dezbatere de conștiință, G.S. a cedat și și-a asumat un risc. De altfel minim, comentez eu, pentru că nu prea era de așteptat să ia o condamnare grea și de fapt a primit o pedeapsă minimă. Cînd s-a pus problema unei sancțiuni din partea Uniunii Scriitorilor, s-a argumentat că sentința nu e definitivă și că, oricum, se poartă tratative cu deținătorii drepturilor ca să se stingă conflictul. Se pare însă că, din nou, prețul cerut de primul editor a fost prea mare.

Revin la comentariul meu. Dincolo de persoana justițiatului, pe care îl înțeleg pînă la un punct, mă bucur pentru acest rezultat pentru că un autor dar mai ales un traducător sînt foarte expuși unor asemenea practici. Traduci o piesă, cu trudă (cunosc cazuri) și ea se joacă apoi, cu cîteva replici și didascalii schimbate, și numele altuia pe afiș, fără niciun ban pentru traducătorul „de fapt”. Un exemplu trebuia dat, vor urma sper și altele.

Îmi pare rău  însă că s-a început cu George Stanca. El nu a pus cu bună știință numele lui pe ceva ce nu-i aparținea ca să vîndă acel obiect drept al său, ci a fost obligat să și-l pună. Măcar pedeapsa lui pentru slăbiciune va folosi altora. 

UPDATE: În urma comentariului unui cititor neatent revin și întăresc precizarea din prima frază: GS nu l-a plagiat PE TOLSTOI (cum rezultă din știre). ci pe TRADUCĂTORII LUI. Era culmea să-și atribuie jurnalul lui Tolstoi cu scrierea romanului „Război și pace” cu tot. 

Despre lucrul prost

Cu cît avansăm în timp observăm că lucrul prost făcut face parte din viața noastră pînă la a ne obișnui definitiv cu el. De la jucării la aparatura electronică sau automobile totul e făcut prost sau incomplet, din materiale perisabile, mizerabile. Un balansoar de lemn cu doi căluți, o sanie din lemn cu tălpi metalice au ținut cîte 3 generații în familia mea și ar fi ținut și la a patra. O instalație de pom din 1930 o am și acum, dar e pentru rețea de 110 V. Pentru fiul meu, a transmite altei generații vreo jucărie de-a lui e un fapt imposibil.

                Deunăzi am achiziționat o bicicletă de copil, dar de Crăciun foarte potrivit, după principiul de a lua vara sanie și iarna velociped. Obiectul, realizat pasabil, a venit fără nicio cheie și cu ghidonul și pedalele desfăcute pentru a fi ușor de ambalat. Cu pedalele m-am descurcat, dar piulița care prinde ghidonul e una atipică. Ce au crezut furnizorii? Că am atelier de biciclete? De fapt nu s-au gîndit la nimic decît să vîndă marfa.

                Aproape simultan, a mai venit o bicicletă, cîștigată la un concurs. Evident: nu avea set de chei pentru desfăcutele pedale și ghidon, dar nici cric (proptea), încît e imposibil de menținut vertical cît nu ești călare pe ea. Nici pompă nu are. Nici o gentuță pentru scule ca Pegasul copilăriei. Noroc că are pe roți cîte un „ochi de pisică”! Aferim! Firma de transport nu are legătură cu fabricantul așa că, în loc să  încaleci voios pe ea, trebuie s-o iei de coarne și să faci primul drum pe lîngă ea, spre Service.

                Să mai spun că am luat un mouse wireless care s-a dovedit că nu merge și, revenind la magazin am probat tot stocul (vreo patru bucăți) și niciunul nu funcționa? La 59 de lei nu te aștepți de la un mouse să mănînce brînză și să fugă de pisică, dar orișicît… 

                Să ne obișnuim cu lucrul prost și, de cîte ori blestemăm fabricanții, să ne întrebăm dacă lucrurile pe care le facem (materiale, dar și spirituale) au calitatea pe care o așteptăm de la alții.

Shakespeare, Eminescu, Sonetul XXVII

Tot cercetînd sonetele lui Shakespeare, am găsit unul despre care am aflat, criticul Mircea Coloșenco avînd cîndva, printre alții, o contribuție în acest sens, că a inspirat un sonet geamăn al lui Mihai Eminescu: „Sătul de lucru”. Sînt cîteva diferențe și de prozodie și de substanță dar este tot o meditație, ușor glumeață pe tema trupului și gîndului puse la încercare de persoana iubită, la Eminescu numită explicit „bălaia mea soție”. Modelul, Sonetul XXVII al lui Shakespeare, nu precizează genul „adresantului” dar e desigur „tînărul blond” al grupului de început. La Eminescu, forma sonetului e cu două catrene două terține și rimă îmbrățișată la catrene. La Shakespeare e modul cunoscut de dispunere în 12+2 versuri, cu trei catrene cu rimă încrucișată și distih final.

Sonetul a fost tradus în română în integralele realizate de Gh. Tomozei, Ioan Frunzetti (foarte fidel în acest sonet), de Petru Rezuș și, desigur, de Violeta Popa. Mi-am zis că încă o traducere nu strică. Iată versiunea mea, de care sînt mulțumit, mai ales de soluțiile din versurile 5-8:

William Shakespeare

Sonetul XXVII

În grabă, obosit mă-ndrept spre pat,

Sălaș de mădulare ostenite,

Dar mintea la plimbare a plecat

Cît muncile din trup îmi sînt oprite.

Și gîndurile, de-unde-or fi, în stol,

Merg, pelerini stăruitori, spre tine,

Îmi țin deschise pleoapele în gol

De am, ca orbii, beznă pe retine.

Doar ochiul sufletului meu ivește

Umbra ta, iar pe noaptea-ntunecoasă

Bijuteria ei, ce strălucește,

Din rea o face blîndă și frumoasă.

          Așa că ziua corp și noaptea gînd

          Ne fac să nu ne odihnim nicînd.

*

În final, e bine să ne reamintim și sonetul pandant al lui Eminescu:

Mihai Eminescu

Sătul de lucru 

Sătul de lucru caut noaptea patul,
Dar al meu suflet un drumet se face
Si, pe cînd trupul doarme-ntins în pace,
Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

E noapte neagră-n ochii-mi, totul tace,
Dar mintea-mi vede genele holbate,
Ca si un orb mă simt în întuneric
Si totusi înainte-mi zi se face.

E chipul tău, lumină necrezută
De frumuseti, de taină, curătie,
Ce noptii reci lucire-i împrumută.

Din cauza ta, bălaia mea sotie,
Cît ziulica trupu-odihnă n-are,
Iar noaptea sufletul în cale pleacă.

Crăciun cu Shakespeare. Sonetul CX

                Mi-am petrecut Crăciunul (și) cu Shakespeare, mai exact între lupta mea cu Richard al III-lea și, în răgazuri, sonetele lui, în traducerea fidelă și îndrăzneață a Violetei Popa din primul volum al seriei de Opere coordonată de George Volceanov, ce mi-a făcut și mie onoarea de a mă selecționa printre traducători.

            Preocupat de piese, n-am făcut niciodată pînă deunăzi experiența de a compara originalul Sonetelor  cu traducerile lor. Aceste poeme, importante totuși în opera lui Shakespeare, le-am cunoscut doar în traducere. Mi-era familiară varianta extrem de liberă, ca să nu zic altfel, a lui G. Tomozei, un bun versificator de altfel, dar care îl dezambiguizează și îl simplifică pe Shakespeare. Multe ar fi de spus…

            Traducerea mult mai recentă și fidelă a Violetei Popa mi-a stîrnit pofta de a cunoaște originalul și cît mai mult din exegeza asupra lui. Pasul următor nu putea fi decît să-mi încerc și eu măiestria și astfel am tradus primul meu sonet. L-am ales pe unul frumos și misterios (dar toate sînt așa!) și am scos-o la capăt, cred, nu mai rău decît predecesorii. Asta ca să fiu modest. De-aș avea timp, aș traduce mai multe (toate?), dar nu mă lasă domnul duce de Gloucester.

            Citiți la lumina bradului acest sonet, atît de potrivit cu spiritul Crăciunului!

           

William Shakespeare

       Sonetul CX

Vai, adevăru-i  c-am vagabondat

Și-am îmbrăcat veșmînt de arlechin,

Ce mi-a fost drag prea ieftin am schimbat:

Noua iubire în străvechi declin.

Așa e, calea dreaptă am privit

Cu îndoială și ciudat, dar, zău,

Sufletul meu, astfel, a-ntinerit -

Iubire bună a crescut din rău.

Ce-a fost s-a dus, am azi nemărginirea

Iar poftele în mine n-or mai crește.

N-am să mai pun la încercări iubirea

Acelui zeul ce nu mă amăgește.

            Al doilea rai mi-e sufletul iubit,

            Primește-mă în el cu bun-venit.

Magul și steaua

Mergeți după rază. Crăciun fericit!

Nașterea Mîntuitorului

„Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.  Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Sf. Ev. Luca)

Sărbători Fericite! Bucurie și pace tuturor!

Trei ani cu Shakespeare. Un calendar

Calculatorul păstrează în memorie și timpul. Am reconstituit din curiozitate modul în care s-au înșiruit (după datele salvărilor) traducerile din Shakespeare la care am lucrat în ultimii aproape trei ani. Poate va fi relevant pentru vreo istorie sau pentru statistici. 

Evident, în aceste intervale, am făcut multe alte lucruri. Vorba lui Topârceanu: „slujba, facultatea, birtul și chiria” m-au mai ținut din traducere și redactarea de note și prefețe, documentare, lecturi de variante. Dar, să nu fi avut nimic altceva de făcut, tot nu puteam traduce mult mai repede pentru că, lucrînd în grabă sau înghesuit, te secătuiești de idei, cuvinte, rime. Ritmul potrivit e de 50-60 de versuri pe zi, cu revizia părților anterioare. Dar, după o zi bună, cu 100-120 de versuri, intervin pauze de 3-4 zile de sterilitate. La astea se adaugă întreruperile fortuite (evenimente, călătorii, obligații de altă natură). Un record de 350 de versuri în 72 de ore rămîne o excepție și s-a suprapus cu un interval de mare inspirație.

Iată calendarul:

Vis de-o noapte-n miezul verii: 3 februarie – 10 noiembrie 2011 (9 luni)

Negustorul din Veneția: 6 noiembrie 2011 – 16 iunie 2012 (7 luni)

Henric al VI-lea, partea a treia: 20 iunie – 26 noiembrie 2012 (5 luni)

Antoniu și Cleopatra (în colaborare):  13 martie 2013 – 15 octombrie 2013 (7 luni)

Richard al III-lea: 6 aprilie 2013 – (estimare, martie 2014)

Decembrie. 21-22 noaptea cea lungă.

    

            Au trecut 24 de ani de la revolta din decembrie 1989, urmată de lovitura de stat care a modificat considerabil destinul României. Dar chiar s-a schimbat ceva? Unii cred că nu, ceea ce e complet absurd, pentru că s-a schimbat de fapt totul. Nicio altă modificare de regim dintre 1947 și 2013 nu a fost atît de radicală precum cea din 1989. Alții, mulți dintre ei nevîrstnici, deci în necunoștință de cauză, regretă regimul lui Ceaușescu. Mi se pare aberant și mă gîndeam la asta prins în viermuiala de cărucioare dintr-un supermarket azi, 21 decembrie, la 24 de ani după ce am urmat convoaiele de oameni, absolut inocenți în ceea ce privește eventuala „lovitură de stat” care se îndreptau spre centru pe bulevardul Pache, atunci Republicii, strigînd „Veniți cu noi”.

                Că societatea românească e rău întocmită și merge prost, cel puțin în unele părți ale ei, destule, aceasta e vina chiar a acestei societăți care nu și-a păstrat decît cîteva zile, eventual cîteva luni, radicalismul din decembrie, preferînd „adaptarea din mers”, toleranța față de șmecherie. Nostalgicii comunismului vorbesc de „siguranța locului de muncă” de atunci uitînd că în România de azi șomajul e nesemnificativ și că, dacă ar exista un management exigent peste tot, ar trebui aruncați afară 60 la sută dintre angajați, de o incompetență scandaloasă.

La poștă, în magazine, în administrații, în transporturi, pînă și în presă ori sistemul editorial domnesc brambureala, incompetența, favoritismul, delăsarea. De ce ar fi incriminata „clasă politică” altfel? Sau sportul? Sau cultura? O! Nimeni n-ar vota o forță care chiar ar vrea să „facă ordine” pedepsindu-i drastic pe hoți, executîndu-i după judecăți sumare pe traficanți și ucigași, lăsîndu-le cadavrele în drum, așa cum cer cu ipocrizie atîția.

De cîte ori mestecătorii de vorbe cer „măsuri draconice” împotriva infractorilor și trîntorilor mă gîndesc, mai ales dacă-i și cunosc, că primul glonț ar trebui trimis între ochii lor.

În decembrie 1989 nu mă gîndeam că voi avea un copil. Azi aș vrea, desigur, ca el să se fi născut într-o lume mai bună, în care radicalismul revoluției să fi fost urmat și să fi rodit mai mult. N-a fost să fie. Nu toți sîntem la fel de vinovați dar, într-o oarecare măsură, sîntem vinovați cu toții de asta.

Ne-am amăgit că e o „tranziție”, că e un „complot mondial” sau unul intern. Nu e adevărat. Tot ce e bun de la noi vine, tot ce e nemernic de la propria noastră nemernicie. Și, din păcate, dacă martirii din decembrie ar fi trăit, s-ar fi comportat, în medie, ca supraviețuitorii.

Delațiunea. Varianta stradală

Arta delațiunii este străveche. Se pare că în unele orașe, în Evul Mediu, existau cutii „poștale” pentru denunțuri. 

De curînd, lîngă blocul în care locuiesc, am văzut un afiș foarte nostim prin care un autor (desigur) anonim o denunță pe o vecină care, așezată nu departe de locul expunerii actului infamant, vinde produse de producție proprie. 

Afișul, scris cu roșu (!) și lipit de un aparat de aer condiționat mi-a amintit și de cutiile cu denunțuri dar și de gestul bărbierului regelui Midas, care n-a mai putut suporta să nu comunice lumii ce văzuse.

Pentru că poza nu e prea clară, vă transcriu textul cu ortografia originală, precum a fost lăsat publicului:

„PĂCĂTOASA ASTA VĂ

VINDE

 -BORȘ DIN PIATRĂ ACRĂ DISTRUGE STOMACU

- ȚUICĂ DIN ALCOL INDUSTRIAL ATACĂ OCHI

-VIN DIN PASTILA ITALIENESTI

ATACA FICATU

NU ARE MAMĂ NU ARE TATĂ

BANI SĂ IASĂ”

Imaginea: Cutie pentru delațiuni anonime la Veneția 

Clubul Dramaturgilor. Spectacolul al IV-lea din stagiunea 2013-2014

Filiala București - Dramaturgie și Filiala București Poezie ale Uniunii Scriitorilor și Institutul Cultural Român, în colaborare cu Teatrul de Comedie și Radio România Cultural, au organizat marți 17 decembrie, la Teatrul de Comedie, Sala Mică, a patra ședință a Clubului Dramaturgilor din actuala stagiune. 

A fost prezentat spectacolul lectură cu comedia inedită Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu? de Daniel Bănulescu. Distribuția a cuprins patru tineri actori: Vali Pena, Alexandra Laura Badea, Alexandru Unguru și Bogdan Ilie cărora li s-a adăugat Horia Gârbea.

Sala, deși nu atît de „mică” precum o spune numele a fost oricum neîncăpătoare pentru publicul format din oameni de teatru, scriitori și iubitori ai artei scenice. Cei prezenți i-au aplaudat cu căldură pe autor și actori.

Spectacolul  a fost urmat de comentarii și aprecieri ale publicului moderate de Horia Gârbea, președintele Filialei București-Dramaturgie a USR. 

Piesa lui Daniel Bănulescu, cunoscut mai ales ca poet și prozator, a suscitat discuții aprinse și destule controverse. Căzînd de acord asupra calității literare ridicate a textului, participanții au avut interpretări diferite asupra sensurilor lui și a modului în care poate fi reprezentat. S–a vorbit de existența, în text a „două piese” cu mize diferite, de miza mitică a piesei sub aparența comediei. 

A fost una dintre cele mai reușite ședințe ale Clubului. În luna ianuarie, Clubul Dramaturgilor va programa un spectacol după o piesă de Marilena Dumitrescu. 

Premiile APLER la a 15-a decernare

Marţi, 17 decembrie 2013, începând cu ora 17, Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti a fost o gazdă primitoare pentru Gala Premiilor Asociaţiei Publicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER), ediţia a XV-a. În deschidere a vorbit Dan Mircea Cipariu, preşedintele APLER. El a prezentat juriul format din acad. Mircia Dumitrescu, profesorul universitar Silviu Angelescu, criticul de artă Pavel Şuşară. Ioan Cristescu, vicepreşedintele APLER, a adăugat un gând de bun venit, a reamintit lipsă de coerenţă şi de proiect pe termen lung a celor care au condus de-a lungul timpului cultura română şi a subliniat faptul că, dincolo de lipsa de finanţare, se pot face lucruri importante în plan cultural prin ,,unitate şi prietenie”,,prin propriile forţe”, iar lucrările de artă oferite drept premii sunt mult mai valoroase şi ,, rezistă timpului mult mai bine”.

S-au acordat 14 premii constând în diplome însoţite de opere de artă.

Premiul pentru Opera Publicistică: Augustin Buzura – ,,Nici vii, nici morţi”, Editura RAO.

Premiul pentru Opera Dramaturgică- Mihai Ispirescu:

Premiul special pentru poezie- Horia Gârbea - ,,Trecutul e o sărbătoare”, Ed. Tracus Arte

Premiul special pentru poezie: Cristian Tiberiu Popescu- ,,Muntele fericirii”:

Premiu special pentru poezie: Ioana Greceanu – ,,Fragment dintr-un viu”, Editura Tracus Arte;

Premiul pentru Revista anului 2012 a fost primit de ,,Cafeneaua literară” din Piteşti, redactor-şef Virgil Diaconu.

Editura anului 2012: Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti

Graficianul de carte al anului 2012: Mihai Zgondoiu;

Premiul pentru literatură pentru copii: Ştefan Mitroi – ,,Jocuri de nenoroc”, Editura Detectiv;

Premiul pentru Jurnalism Cultural: Victoria Anghelescu – www.cotidianul.ro;

Premiul special pentru Proiect Literar Internaţional: revista ,,Contact International”, Iaşi, director Liviu Pendefunda;

Premiul special pentru susţinerea poeziei: Răzvan Ioan Dincă;

Premiul de Excelenţă: Cristina Popescu, director general Romfilatelia, pentru contribuţia deosebită la promovarea Anului Caragiale 2012 prin excepţionale produse filatelice.

Autorul anului 2012: Nichita Danilov – ,,Tablouri fără ramă”, Editura Tracus Arte:

Redau mai jos scurtul meu cuvînt de mulțumire rostit în cadrul Galei

,,Onorată asistenţă, distinşi colegi, vă mulţumesc foarte mult! Sunt foarte emoţionat deoarece nu am mai luat un premiu pentru poezie de 17 ani, de la cel de-al doilea volum al meu care se numea ,,Proba cu martori”… Mă bucur foarte mult pentru acest premiu, chiar cred că volumul meu ,,Trecutul e o sărbătoare” merita un astfel de premiu şi profit de ocazie ca să mulţumesc editorului, Ioan Cristescu, aici de faţă  şi, în absenţă, maestrului  Vlad Ciobanu care a ilustrat acest volum…  Cartea este foarte frumoasă, a ieşit foarte bine, dacă nu aţi citit-o vă invit să o faceţi! Sînt bucuros că și premiul constă într-o lucrare a aceluisși maestru Vlad Ciobanu.  Mulţumesc juriului, un juriu care intr-adevăr onorează orice creator, îl face să se simtă mic şi să creadă că nu a făcut destul pentru artă! În ceea ce mă priveşte, voi căuta să fiu la înălţimea juriului!” 

Pont des Arts peste Neajlov. În compania lui Dracula

La Casa Comana, pe care am vizitat-o într-o frumoasă zi de 16 decembrie, dl. primar Neculai Onțanu a inaugurat un nou pod peste Neajlov. Numeroșii invitați au primit de la organizatori cîte un lacăt pe care au semnat și l-au prins de grilajul podului, punîndu-și o dorință și aruncînd cheia în apa cam înghețată a rîului. 

A apărut astfel un început de Pont des Arts, majoritatea celor care și-au ferecat dorința în mijlocul peisajului foarte reconfortant fiind de altfel artiști cunoscuți din toate breslele: scriitori ca Augustin Buzura și Nicolae Prelipceanu, cîntăreți ca Ștefania Rareș și Gh. Turda, actori ca Ileana Stana Ionescu și Eugen Cristea, plasticieni ca Vlad Ciobanu și Mircia Dumitrescu, dansatori ca Adina Cezar și mulți mulți alții. 

A fost prezent și Vodă Țepeș împreună cu doi căpitani de-ai săi.

Pomana porcului. La Comana

Pe malul rîului Neajlov, marcat de momente istorice din vremea lui Vlad Țepeș și Mihai Viteazul, a avut loc luni, 16 decembrie, o bătălie mult mai veselă. Invitați la Pomana Porcului de dl Primar Neculai Onțanu și de patronul Casei Comana, mai mulți reprezentanți ai literelor și artelor s-au întrecut în compunere de balade, cîntat de colinde, caricaturi și spunere de bancuri.

În competiția de bancuri, am profitat de absența eternului meu rival Alex Ștefănescu și am cîștigat la pas locul întîi. În imaginea de jos (foto Ruxandra Gârbea), tocmai mulțumesc juriului format din istoricul literar Geo Șerban (cu fular) și poetul Dan Mircea Cipariu (cu pahar). În concursul de desen m-am ales cu o mențiune, suficientă pentru pretențiile mele de grafician, în fața unui juriu format din mari critici de artă: Ruxandra Garofeanu și Tudor Octavian.

În imaginea de sus, mă aflu între Ruxandra și romancierul Ștefan Dimitriu. (Foto: Vasile Poenaru)

În casa (stră)bunicilor

Decembrie 2009 - Decembrie 2013


Aceleași personaje, același vechi pian (la care au cîntat patru generații). 

Unul dintre protagoniști a crescut, celălat, firesc, a îmbătrînit.

Reflecții despre mîțe

Un moment important în istoria omului a fost domesticirea cîinelui. Un moment esențial în istoria mîțelor a fost domesticirea omului.

În situații de urgență, un cîine poate avea un rol esențial. O mîță are un rol esențial în toate celelalte situații.

Să traduci Shakespeare este foarte greu. Să traduci Shakespeare fără a avea în apropiere o mîță este imposibil.

Mîța nu știe carte. Important e că se comportă ca și cum ar ști.

Într-o republică a mîțelor, omul ar fi sclav. Din fericire, mîțele sînt prea elitiste ca să întemeieze o republică.

Inferioritatea omului față de mîță se constată cel mai bine din faptul că majoritatea oamenilor nu pricep că mîțele conduc lumea.

Prenume și renume. Care Gigel?

Spun drept că pe mine mă bucură prezența la Ministerul Culturii a unui preot pe care îl mai cheamă și Gigel.

Am avut acolo un strălucit eseist, un mare poet român, un ilustru tenor, un eminent pictor, doi dintre cei mai iubții actori ai noștri, un istoric și academician de vază, un abil compozitor, pînă și un autor de romane polițiste, plus un poet al unei alte limbi. A mers cultura mai bine în țara asta? Ei, a mers și ea cum a putut, adică de-a bușilea, în limita procentului din PIB alocat, indiferentă la străluciții maeștri ai penei, pensulei și cortinei care au făcut, nu zic vorbă mare, ce-au putut fiecare. Eu am cunoscut cîțiva dintre acești miniștri și mi s-au părut, toți, cel puțin de o mare inteligență, de talent în arta lor nu mai vorbim.  Și totuși, despre fiecare dintre ei s-au spus, de către oamenii de cultură, și vorbe grele, care începeau cu litere de după jumătatea alfabetului. Un regizor englez mi-a spus despre unul, plecat prea devreme dintre noi, poate cel mai senzațional în domeniul său „de bază”, că l-a exasperat cu opacitatea lui. Nu l-am crezut.

Culmea e că maeștrii respectivi n-au propășit, ca miniștri, nici măcar domeniile proprii deși presupun că ar fi dorit. Simt că a venit momentul să încercăm și un preot. N-are ce să ne strice. Iar faptul că poartă prenume cu diminutiv nu mă supără deloc.

Unii ar spune că e indiferent cum îl cheamă pe om, că poți da cu bîta în baltă și dacă ești Gheorghe sau Vasile la fel de bine ca dacă ai ieșit din cristelniță ca Andrei, Ludovic, Mircea sau chiar Horia. Eu nu cred că e chiar așa: numele e o părticică din destin. A lupta să-ți învingi numele sau prenumele sau diminutivul (semn că ai fost totuși iubit de părinți) e un lucru care cere curaj. A-ți asuma chiar și o poreclă dezavantajoasă, de pildă Pinocchio, pe scurt Pino - ajungînd s-o transformi în renume - nu-i chiar lucru de șagă. Dacă te cheamă Ionescu și mai ești și Take sau Nae și ajungi în cartea de istorie înseamnă că e ceva de capul tău. Se poate închipui tenacitate mai mare decît ca, numindu-te ridicol Pache Protopopescu, să devii primar de capitală și, în numai doi ani ca primar, să te înscrii pentru totdeauna în istoria urbei?

Nu cred că popa va fi mai puțin bun decît actorul, poetul, pictorul sau tenorul. Dar el va avea ceva ce lor le-a lipsit. Un prenume de transformat în renume. Succes, Gigele!

Crăciunul cu Shakespeare! (vol. VII)

A apărut, cu oarecare întîrziere din cauza unor dificultăți tehnice, volumul VII din William Shakespeare - Opere, ediție completă în metru original îngrijită de prof. George Volceanov, la Editura Tracus Arte (director Ioan Cristescu). Volumul a apărut cu sprijinul AFCN.

Am intrat ieri în posesia primelor exemplare.

Volumul VII este cel mai mare de pînă acum din serie, cuprinde 500 de pagini. În el veți putea citi trei piese dintre cele mai bune ale lui Shakespeare, toate cu substanțiale studii introductive:

Antoniu și Cleopatra - traducere Ioana Diaconescu și Horia Gârbea, note de Horia Gârbea, prefață de Dana Percec.

Henric al VI-lea, partea a doua - traducere Lucia Verona, note și prefață de George Volceanov

Henric al VI-lea, partea a treia (sau Richard, Duce de York) - traducere, note și prefață de Horia Gârbea

Lansările vor începe în ianuarie 2014, tirajul care va beneficia de subvenția AFCN va avea un preț accesibil. 

Ediția îngrijită de prof. George Volceanov cuprinde pînă în prezent, în cele șapte volume apărute, 17 piese ale lui Shakespeare și sonetele în traduceri complet noi. Planul editorial prevede în anul 2014, în care se vor împlini 450 de ani de la nașterea autorului, volumele VIII și IX ale seriei. Echipa lucrează la volumul VIII care va cuprinde și a patra parte a primei tetralogii istorice:  Richard al III-lea. 

Daniel Bănulescu la Clubul Dramaturgilor. Marți, 17. XII, ora 18. Comedie, Sala Mică

Filiala București-Dramaturgie și Filiala București Poezie ale Uniunii Scriitorilor și Institutul Cultural Român, în colaborare cu Teatrul de Comedie și Radio România Cultural, prezintă marți 17 decembrie de la ora 18, la Teatrul de Comedie, Sala Mică, în cadrul celei de-a patra ședințe a Clubului Dramaturgilor din actuala stagiune, spectacolul lectură cu comedia inedită Vrei să fii prietenul lui Dumnezeu? de Daniel Bănulescu. Distribuția cuprinde patru tineri actori: Vali Pena, Alexandra Laura Badea, Alexandru Unguru și Bogdan Ilie. Intrarea este liberă.

Spectacolul  va fi urmat de comentarii și aprecieri ale publicului moderate de Horia Gârbea, președintele Filialei București-Dramaturgie a USR.

Piesa lui Daniel Bănulescu, cunoscut ca poet și prozator, este o comedie marcată de fantezia puternică a poetului și animată de simțul replicii și al construcției personajelor care aparțin romancierului. Îndrăzneala autorului este cu atît mai mare cu cît el nu vine din lumea teatrului și totul i se pare posibil. Actorii din distribuție au adoptat cu entuziasm dezinhibarea autorului care le oferă partituri memorabile.

Referințe critice: Mircea Bârsilă și Gh. Mocuța

În revista „Argeș”, nr. 11/2013, poetul Mircea Bârsilă face o analiză foarte amplă și amănunțită a volumului meu de poezie „Trecutul e o sărbătoare”, cu observații pertinente și multe citate. O puteți citi și pe web, aici. Îi mulțumesc poetului-critic și pe această cale.

Iată un fragment care se referă la poemul titular, cunoscutul de-acum „poem cu Vasile”.

„Volumul este structurat în două secţiuni ,,Cum se anunţă o victorie’’ şi ,,Amintiri din închisoare’’ realizate, sub aspectul scriiturii, în modalităţi diferite. ,,Cum se anunţă o victorie’’începe cu o poezie antologică (,,Trecutul – o sărbătoare’’), în care umorul amar, ce pendulează între grotesc şi absurd şi care, în final, glisează spre fantastic, susţine o inedită şi tragică viziune poetică asupra timpului distrugător, ce concurează în această privinţă cu celebra poezie ,,Tocirea’’ (din Operele imperfecte) a lui Nichita Stănescu. Secvenţa dedicată cârciumarului pentru care, totuşi, timpul este benefic, şi, respectiv, ,,poanta’’ din ultimele două versuri ale poeziei deschid mesajul spre înţelesuri ce adâncesc, prin ambiguizare, ,,povestea’’ despre bătrâneţea atât de dură a celor trei personaje ale colectivităţii rurale: tâmplarul, groparul şi preotul. Transcriem în întregime această poezie în care crâşma este altceva decât obişnuitul ,,topos’’ bahic, iar îngăduitorul sau, dimpotrivă, violentul crâşmar – doar în aparenţă un ,,concetăţean’’ aflat la dispoziţia ,,consumatorilor’’ lipsiţi de vlagă şi ale căror gesturi au lentoarea unor imagini de film ce se derulează cu încetinitorul”: [urmează poemul]

* 

În volumul său dedicat „generației nouăzeci”, poetul optzecist Gh. Mocuța, acum în ipostază de critic, acordă atenție, dintre scrierile mele, doar romanului „Căderea Bastiliei” (1998, Ed Allfa, reeditat în 2007 la Ed. Corint),  într-un capitol foarte substanțial și scris cu multă vervă. Mă bucur dacă scrisul meu i-a stimulat umorul pe care îl posedă, de altfel, din belșug. Observațiile lui Gh. Mocuța sînt o contribuție prețioasă la interpretarea romanului și îi mulțumesc. 

Eveniment gigantic! Plagiatul mileniului sau coincidență?

Un articol postat ieri pe Divahair.ro mi-a fost băgat în ochi (în „oichi”, cum se spune în Gorj) de pagina de start a yahoo.com. A fost salutar că s-a întîmplat așa, altfel aș fi ignorat un fapt epocal despre care încă nu știu ce să cred: e un plagiat, o farsă ori are semnificații mult mai profunde. Iată deocamdată titlul care ne dă – doar el – frisoane (lipsa semnelor diacritice aprține sitului):

„Anda Adam o copiaza din nou pe Bianca Dragusanu”

Conținutul însă este mult mai interesant și efectiv bulversează mintea oricui:

„Bianca Dragusanu si Anda Adam reusesc sa ne surprinda mereu prin multiplele puncte pe care le au in comun.

Acum cateva luni, Bianca Dragusanu si-a cumparat o pereche de incaltari sport pe care le-a aratat pe Facebook, iar acum a venit si randul Andei Adam. De Mos Nicolae, cantareata si-a cumparat exact acelasi model de incaltari. Anda Adam a postat si ea pe pagina personala de Facebook, la fel cum procedase si Bianca Dragusanu, o imagine cu noua sa achizitie, insotita de mesajul "La mine Mosu` a venit zburand...a avut aripi". Fanii sai nu au ramas indiferenti, postand numeroase comentarii de apreciere, cu privire la noua achizitie a vedetei”.

Cum să fi rămas fanii „indiferenți” la asemenea cataclism?

Surpriză de proporții, un articol tulburător, societatea românească e și ea profund marcată.

Ce s-ar fi întîmplat cu Terra dacă pantofii de sport ai celor două nu ar fi fost prezentați pe FB? Reacțiile la nivel planetar nu vor întîrzia. Așteptăm cu înfrigurare ca dnele AA și BD (de care eu nu auzisem încă, sau, auzind, uitasem) să-și cumpere și alte accesorii vestimentare, eventual underwear, și să le prezinte fanilor pe FB. Culoarea acelora - mai ales dacă va fi asemănătoare sau „exact aceeași” - va decide cursul politicii mondiale în sensul că ea va coti. Bursa din Wall Street a închis în ușoară urcare după postarea acestui articol.

Premiile Filialelor București ale Uniunii Scriitorilor pentru anul 2012

Ieri, 9 decembrie 2013, în sala de Consiliu a Primăriei sectorului 2 Bucureşti s-a desfăşurat Gala Premiilor Filialelor din Bucureşti ale Uniunii Scriitorilor din România. A fost pentru a noua oară consecutiv cînd premiile (în majoritatea lor) au fost finanţate de Primăria sectorului 2 Bucureşti, primar Neculai Onţanu, iar ceremonia s-a desfășurat la sediul Primăriei Sectorului 2. Primăria a finanțat cîte un premiu pentru fiecare gen în parte, corespunzător celor șase filiale bucureștene, și un Premiu Special. Restul premiilor au fost oferite cu ajutorul unor sponsori sau din fondurile proprii ale filialelor.

A fost pentru prima dată cînd premiile s-au acordat pe șase filiale și nu la nivelul întregii Asociații București (acum desființată prin statutul USR). Astfel, fiecare filială (fostă secție) a avut juriul său și a oferit diplome personalizate după voința comitetului respectivei filiale.

Reuniunea a fost prezidată de Nicolae Manolescu, președintele USR și Neculai Onțanu, Primarul Sectorului 2. Premianții și juriul au fost prezentați de președinții celor șase filiale, ajutați în unele cazuri de membri ai juriilor. Domnul Primar Neculai Onțanu a primit cu acest prilej o Diplomă de Excelență din partea USR și medialia de onoare a Filialei București-Dramaturgie.

Statutul ambiguu al USR a permis, pentru prima dată, ca unele dintre premii – nu doar cele de debut - să fie acordate unor autori din afara filialelor respective și chiar unor autori care nu sînt membri ai USR. Actuala decernare a fost cea mai tîrzie din ultimii 20 de ani, din cauza alegerilor la USR. 

S-au acordat următoarele premii:

CRITICĂ, ESEISTICĂ ȘI ISTORIE LITERARĂ

Premiul Cartea Anului :

GELU NEGREA – Caragiale. Marele paradox (Editura Cartea Românească, 2012)

(premiu susținut financiar de Primăria Sector 2)

Juriul: Nicolae Bârna, Lucian Chișu, Dan Cristea, Gabriel Dimisianu, Alex Ștefănescu

POEZIE

Premiul Cartea Anului al Filialei București Poezie:

TRAIAN T. COȘOVEI – ”Jurnalul morilor de vânt”,( Editura Tracus Arte, 2012, premiu susținut financiar de Primăria Sector 2)

Premiul Cartea Anului al Filialei București Poezie:

PAUL VINICIUS – ”Kemada”, (Editura Tracus Arte, 2012)

Premiul pentru debut

CONSTANTIN IFTIME – ”Vreau altă realitate. Artă, merg pe mâna ta”, (Editura Tracus Arte,)

Premiul ”Opera Omnia”

Magda Cârneci

Juriul: Ioana Ieronim, Marian Drăghici, Florina Zaharia , Bogdan O.Popescu, Dan Mircea Cipariu

LITERATURĂ PENTRU COPII ȘI TINERET

Premiul Cartea Anului

VIOREL MARTIN – Aventurile lui Tudor, (Editura Semne, premiu susținut financiar de Primăria Sector 2)

Premiul Opera Omnia

ȘTEFAN MITROI 

Juriul: Elena Dragoș Bumbac, Silvia Chițimia, Lică Pavel, Victor Gh. Stan, Gheorghe Zarafu

DRAMATURGIE

Premiul Cartea Anului ”Dumitru Solomon”

MIRCEA M. IONESCU – Animalul, acest om ciudat (premiu susținut financiar de Primăria Sector 2)

Premiul Opera Omnia „Iosif Naghiu”

MIHAI ISPIRESCU (premiu susținut de Premier Palace Group, președinte Marian Dumitru)

Juriul: Horia Gârbea, Dinu Grigorescu, Emil Mladin, Sebastian Ungureanu, Lucia Verona

FILIALA DE TRADUCERI LITERARE

Premiul Cartea Anului

ONA FRANTZ – pentru traducerea romanului lui Philip Roth La revedere, Columb, Editura Polirom. (Premiu susținut financiar de Primăria Sector 2)

Premiul pentru Traducere Literară a unui nemembru a USR

LAURA SITARU – pentru traducerea din arabă a romanului Taxi, editura Ars Longa, 2012

Premiul Opera Omnia – Agop Bezerian

(Premiu susținut de Uniunea Armenilor din România),

Juriul: Luminița Voina-Răuț, Nicolae Mareș, Mariana Ștefănescu, Antoaneta Olteanu, Peter Sragher

PROZĂ

Premiul Cartea Anului

ALEXANDRU ECOVOIU – După Sodoma (Editura Polirom, 2012)

(Premiu susținut financiar de Primăria Sector 2)

Premiul Opera Omnia

D. R. POPESCU

Juriul: Gabriela Adameșteanu, Doina Ruști, Dan Stanca, Emil Lungeanu,

Aurel Maria Baros

Premiul Special al Primăriei Sectorului 2 a fost acordat criticului Mihai Zamfir.

Fotografii: Ștefan Dorgoșan