duminică, 10 octombrie 2010

Frankfurt Book Fair 2010




Joi 7 octombrie, am lansat volumul „Azerbaijan - The Living Flame”. La lansare am fost prezentat de Luminița Corneanu, critic literar, din partea MCPN. Textul în germană a fost citit de Ioana Ceaușu care a și tradus cele cîteva fraze în care am explicat conținutul cărții. Reamintesc că traducerea engleză a întregului material a fost realizată de Elena Nistor, iar cea în germană a fragmentului citit public de Carmen Kleininger. Mulțumesc tuturor. La lansare au participat membrii delegației române, scriitori și editori din România și Germania. Am dăruit cu dedicațiile cuvenite o parte dintre volume, restul au fost luate de public în celelalte zile ale tîrgului. Mulțumesc încă o dată Fundației Heydar Aliyev pentru sprijinul prețios acordat. Toate manifestările de la standul României (au mai prezentat volume Nora Iuga, Dan Lungu, Gabriel Chifu și Varujan Vosganian) s-au desfășurat foarte bine și au avut succes. La reușita manifestărilor au contribuit din partea MCPN și scriitorii Ana Andreescu și Ioan Matei. Voi reveni cu detalii. Am găsit deocamdată un editor interesat să publice cartea în germană în țara lui, deci scopul principal a fost atins.

9 comentarii:

  1. Felicitari pentru prinderea Editorului neamt!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc. Nu zic hop pina la salt. Am gasit si un editor englez de altfel. Sa vedem...

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna seara si felicitari! Inca nu se poate cumpara cartea? Am cautat-o pe librariile on-line si nu am gasit-o :( Inspiratie pe mai departe!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, nu e de gasit si nu se vinde, e un tiraj special pentru tirg, o editie succinta si bilingva, dar mai am citeva exemplare. Daca doriti, va trimit unul. Va urma o editie extinsa in română pentru publicul de la noi.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragul meu Horia,
    Esti un om matur si ai o multime de probleme de rezolvat... :) Te rog sa nu-ti mai rapesti din timpul tau pretios pentru a intina memoria tatalui meu cu tot felul de "copilarii", ca sa nu le denumesc altfel. Lasa-l sa se odihneasca in pace.
    Despre legatura lui cu fiul lui Perpessicius, cu Perpessicius insusi - si despre formarea mea ca editor (de citiva ani eu am preluat aceasta sarcina pentru Editura Perpessicius - deci eu sint acel "editor diletant" la care faci referire, cu simpatie manifesta fata de exceptia cumsecadeniei muncii mele), haide sa discutam ca-ntre adulti, cind vei avea vreme, sa ne cunoastem putin fata in fata, adica, inainte de a scrie unii despre altii. Asa este civilizat.
    Te felicit si eu pentru succesul tau si astept sa ne vedem pentru a lamuri aceste dileme culturale ce nu te lasa sa scrii despre valorile autentice ale tarii, blocindu-te in mediocritate (a noastra, desigur)... Altfel, sint magulita de atentia pe care mi-o acorzi.
    Cu toate gindurile bune,
    Sorina Crihana-Dascalu

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Dna Crihana-Dascălu
    Nu știu la ce vă referiți și nici nu vreau să „întinez memoria” cuiva. Cu atît mai puțin a lui Perpessicius sau a fiului său. Nici nu pot să îi cunosc personal pe toți cei despre care scriu, e absurd. Cărțile vorbesc! Apoi succesiunea nu are a face cu competența. Dacă îl critic pe individul X nu înseamnă că întunec meritele bunicului sau străbunicului său. E ca și cum eu aș pretinde că, dacă mă înjură cineva pe mine, soldat neinstruit, neagă meritele unor ofițeri care mi-au fost predecesori! Ce are una cu alta? Dacă veți reveni în limitele logicii sînt dispus desigur să discutăm. Bineînțeles trebuie să îmi spuneți mai întîi la ce vă referiți pentru că nu pricep. aveți emailul meu va stau la dispozitie, nu are rost să discutam in public. In afara de aczul ca, asemeni unui personaj: „voi scandal, voi să mor”. Mai adăstați.

    RăspundețiȘtergere
  7. Este clar ca nu stii despre ce vorbeam. Este la fel de clar ca nu stii despre cine sau despre ce scrii (uneori, desigur, dar de fiecare data cind ne "ataci" pe noi). Nu am adresa ta de e-mail. Trimite-mi-o si-ti voi raspunde mai pe larg.
    Vreau sa mai fac in public numai trei precizari, ca sa inteleaga altii (caci tu in public ai facut mai multe afirmatii ce m-au determinat sa-ti atrag atentia ca, repet, uneori, deseori, o iei pe aratura fara pic de gratie!).
    1. Cartea Mariei Niculescu a fost lucrata, aproape finalizata, in 2009. Tatal meu ("editorul diletant") era foarte bolnav. A fost ultima prefata scrisa de el. La inceputul lui 2010 starea lui s-a agravat. Am suspendat toata munca in editura. Pe 6 aprilie s-a stins.
    Nu am considerat ca trebuie sa iau un alt ISBN si un alt CIP pentru cartile din 2009. Asa ca eu (celalalt "editor diletant", in mintea cui nu stii tu ce e, de aceea iti explic) am decis sa apara cu anul in care au fost lucrate. Textuletul din interior, datat 2010, este numai o notita in care se specifica exact acest lucru: ca, in semn de omagiu pentru editor, publicam aceasta ultima prefata asa cum a fost scrisa (nici macar o virgula nu i-am schimbat) si cartea lucrata in 2009, cu 2009. Era numai o simpla nota a redactiei...
    Voi reveni, in MP, sa-ti explic care este diferenta dintre un cuvint inainte si o cronica de carte, si o recenzie critica - fiindca se pare ca faci o confuzie regretabila intre acestea...
    2. Ma abtin sa arunc neargumentat judecati de valoare asupra muncii altui editor, asa ca nu-ti voi spune nimic despre celelalte persoane pe care le "critici".
    Vreau numai sa-ti spun ca sintagma "in stil haiku" este desprinsa din alta, respectiv "pilule lirice in stil haiku", care nu-i apartine editorului cu pricina, ci marelui profesor si teoretician literar Const. Ciopraga, de la Iasi. Daca ai avea ragazul sa-i citesti scrierile, ai intelege de ce o foloseste asa si nu altfel. Ceea ce-ti recomand, fiindca el chiar se "descurca" exceptional in chestiunile de stilistica.
    3. Poate ca eu am plasat comentariul meu la o postare de-a ta aparent fara legatura cu subiectul polemicii noastre.
    Sincer, lucrez (si) in domeniul editorial inca din timpul primei mele facultati (filosofie, dupa '89, la stat, Bucuresti). Am avut profesori buni, unii dintre ei, editori buni. Am scris doua carti despre domeniu (Sapte ani printre tipografi, Si... inca sapte, printre editori). I-am intilnit pe foarte multi dintre cei mai buni editori si agenti literari romani.
    Si, ca sa revin in limitele logicii, dupa cum minunat spui, ma enerveaza cumplit goana asta dupa editori straini, cind noi avem aici oameni de valoare, nestiuti de cei de linga ei... Ai nostri pleaca din tara unde vad cu ochii, iar noi, cei de aici, alergam dupa altii, de acolo sau, eventual, ni-i revendicam pe aceiasi dupa ce au fost remarcati acolo. E trist.
    Uniunea Scriitorilor din Romania nu poate, cel putin, sa influenteze cumva existenta organizata a unei scoli bune, repet, bune, de specialisti in editologie si editare. O scoala de editori.
    Continuam discutia alta data. Nu am dorit scandal, ma "ridiculizezi" aiurea, doar m-ai dezamagit cind te-ai exprimat, elegant, ca de obicei: "poate sa-si spuna Perpessicius (editura) pina sa-i iasa pe partea cealalta (editorului)..." si asta pornind de la niste, le denumeam eu, "copilarii" atitudinale (ale tale).
    Poti sa renunti si tu la "dv", sint mai tinara decit tine cu vreo 10 ani si, cu toata "descendenta" ("succesiunea" are o alta nuanta...) mea, nu am pretentia ca sint o doamna.
    Daca vrei lectii de ironie fina, citeste-l pe Perpessicius... Nu ai prea facut-o.
    Iti doresc numai bine, astept adresa ta de e-mail, succes in continuare, Sorina Dascalu

    RăspundețiȘtergere
  8. Nicio precizare nu scuzaă apariția unei asemenea „cărți”! Niciun recenzent nu este obligat să cunoască detaliile biografice ale autorilor și editorilor, împrejurările fie și obiective, ale unui eșec. Cel care scrie constată. Bine că eu „o iau pe arătură” etc. Se aplică dictonul „hoțul cu un păcat - păgubașul cu o sută”. Să înșir la cîte înșelăciuni am fost victimă din partea editorilor? Unii de la case cu nume mare? La cîte neglijențe flagrante? Să număr cîte procese are USR cu acești mîncători de hoituri care încalcă legea flagrant neplătind timbru literar și înșelînd moștenitorii (unii săraci lipiți) ai morților? Să spun cîte procese are Copyro pe tiraje ilicite și ediții pirat? Cît timbru literar ați plătit în ultimii 5 ani de cînd e legea nouă și pe ce sume ați călcat legea? În loc să publice cărți de valoare, editorii jumulesc de bani niște veleitari dîndu-le iluzia că publică „volume” cu care apoi dau buzna să ne agreseze cu pretenția de a intra în Uniune, venind beți sau în crize psihice și recitînd ore în șir „poeme” bietelor secretare, uneori și portarilor. Nu-mi vorbiți de editori că îi cunosc foarte bine pe majoritatea și această cunoaștere m-a costat destul. Cu aceasta orice discuție e încheiată.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog