vineri, 29 octombrie 2010

Legende, legende


La anunțul meu despre „Festivalul Ion Cănăvoiu” din Gorj, implicit despre premiul primit de mine, un (etern) Anonim mi-a trimis un comentariu care m-a amuzat. Îl reproduc mai jos împreună cu răspunsul meu. Ceea ce mă umple de mîndrie e că pînă și locul nașterii mele a devenit subiect de legende (cel real fiind o banală maternitate bucureșteană).

Anonim:
„Jurizare subiectiva, Cepoi si Gârbea fiind originari din aceeași localitate gorjeana
Gârbea e un scriitor modest
alții trebuiau sa ia acest premiu”.


H.G.:
@ Anonim
Nu "alții". Corect era: "toți ceilalți"! :)
Nu știu unde s-a născut dl. Cepoi, dar eu m-am născut în București ca și tatăl meu, ca și trei dintre bunicii mei. Mama tatălui meu, da, s-a născut la Tîrgu Jiu în 1901. Dar nu numai dl. Cepoi a jurizat ci Ștefan Cazimir, G.Corbu, Al. Păsărin etc. Plus că nu am rugat pe nimeni să-mi dea premiu, ci am fost rugat să-l accept, ceea ce am făcut din prietenie pentru dl. Cepoi.
Un singur lucru e adevărat în comentariul dvs.: sînt un scriitor modest. Ceea ce se găsește cam rar, vorba lui N. Breban. Majoritatea sînt slabi rău. :)

14 comentarii:

  1. V-ati intrebat vreodata
    ce fel de oameni sunt anonimii?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe de altă parte, abia astept să se inventeze jurizările obiective :)

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Constantin Lupeanu
    M-am intrebat, dar cred ca e greu de dat un raspuns global. Sint probabil de tot felul.
    @ Calin Hera
    Eu nu! Ar fi o tragedie. :) Acordarile de premii au haz tocmai pentru imprevizibilul si contestabilul lor. Daca s-ar putea stabili irefutabil ca X e cel mai bun, cit ar trai X, restul n-ar avea nicio sansa.

    RăspundețiȘtergere
  4. Prietenii dv.chiar vor să vă lase fără comentatori anonimi.Să le dorim succes în misiunea domniilor lor de a sterge ceva din culoarea dezbaterilor.Vă multumesc,ANONIMUL(A)CIVILIZAT(Ă),care se pare că nu prea mai are succes în aparitia pe acest blog.

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam bănuiesc din ce zonă vin anonimii... Pe cei specializați în calomnii și jigniri nejustificate ar trebui să-i ignorați. E păcat să vă pierdeți vremea și sănătatea cu ei...

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Anonim civilizat
    Nu am respins niciodata comentariile dvs si nici pe ale altora, dovada cel de mai sus care efectiv sustine impotriva mea un neadevar evident. Deci culoarea exista. :)
    @ Serban Tomsa
    Cum spunea si prietenul de mai sus, au si ei rolul lor. Adevarul iese la iveala.

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu mă refer la anonimii care nu-și dau numele dintr-o anumită discreție ( ANONIMUL CIVILIZAT, ANONIMUL VENEȚIAN și cred că mai sunt)... Aceștia sunt demni de toată stima, mai ales că vin cu puncte de vedere mai interesante decât ale tuturor comentatorilor ... Mii de scuze, dacă așa s-a înțeles. Discreția este un mod de viață, o alegere a omului respectiv...
    Mă gândeam la cei care își pun o mască numai pentru a putea înjura mai vârtos... Și aveți dreptate : lăsați-i pe toți să se poarte în legea lor. Fiecare pasăre pe limba ei...pierde.

    RăspundețiȘtergere
  8. Ironia din finalul postării este ucigătoare... Un om inteligent și cu simțul umorului poate transforma și insultele într-un element favorabil... :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Prea vesel pentru un scribălău atât de...mic
    Vedeti, dle Gârbea, că balonului supraumflat nu-i trebuie decât...un boldișor!
    Pupincuriști de soiul lui Stefan Tomșa se vor ivi mereu...la firimituri!
    Asteptam sa confirmati!
    Tot ANONIMU

    RăspundețiȘtergere
  10. Ce plan american, dle Gârbea! Ce plan american!Imagine antologic-egolatra! Cu triumful în dreptul inimii!
    Mai ramane sa-l și meritati!
    Prea v-ati cocoțat, onorabile, prea v-ați cocoșat!
    dar nu-i bai, tot inainte, frate, ca-s apele favorabile...
    Avem onoarea...

    RăspundețiȘtergere
  11. Va dati seama, dacă un simplu premiu de umor la Runcu Gorj stîrnește atîta ură și resentiment, ce se întîmpla dacă aveam blog pe vremea cînd am luat Premiul Academiei Române. Noroc că acela se acordă doar o dată în viață. În cazul meu, în 2001, cînd nu erau bloguri. Nu am de gînd să tai comentariile de tipul celor de mai sus, deși mi-ar fi foarte ușor. Ele dezvăluie o mentalitate foarte comună: unii efectiv urăsc succesul cît de mic al altuia, singura lor bucurie e să minimalizeze, la adăposul anonimatului desigur, un ins care nu le-a făcut nimic. Iar pe cei care au generozitatea să se bucure îi fac „pupincuriști” etc. De altfel „Fratele...” a avut vreo 20 de recenzii elogioase în reviste din toată țara, pe unii autori nici nu-i cunosc. Deci, dacă ar fi să mă iau după anonimi, e țara plină de... :) Rețin totuși chestia cu supraponderal ca perfect reală.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Anonim
    :))) Vedeți că aveți și dumneavoastră umor ? Ștefan Tomșa a fost unul dintre domnitorii Moldovei... Într-adevăr, ăla nu prea știa de glumă, avea și un călău înspăimântător...

    RăspundețiȘtergere
  13. Se pare că în”bransa”scriitorilor(cei recunoscuti cumva)există pasiuni mai accentuate decât în alte domenii si nu întotdeauna acestea îmbracă o formă decentă.Voi rămâne în continuare în anonimat,dar nu voi folosi niciodată comentarii asemenea unora de mai sus.Când voi avea ceva de criticat o voi face în conformitate cu ceeace presupune semnătura ANONIMUL(A)CIVILIZAT(Ă).Vă multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  14. Tomșa și Gârbea. Mai trebuie un Lăpușnean și commedia e gata!
    noul Negruzzi

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog