miercuri, 27 octombrie 2010

In Memoriam Ștefan-Andrei Damian (1962-2010)


Am primit cu tristețe vestea morții colegului meu de generație Ștefan Damian, cunoscut ca poet sub numele de Andrei Damian, fost director al Direcției pentru Cultură, Culte, Patrimoniu a Primăriei București. Andrei Damian a fost membru fondator al Cenaclului Universitas, coordonat de profesorul Mircea Martin și secretar al acestuia de la înființare (1983) și pînă în 1986. I-au urmat Cătălin Țîrlea, Caius Dobrescu și Fevronia Novac. Pînă în 1990 a publicat poezie în reviste studențești și literare, a obținut numeroase premii dintre care cel mai important la Festivalul Național Sighet în 1987. A publicat un singur volum de versuri: „Lumea pe care noi o bănuim” (Ed. Phoenix, 1994). A fost prezent în antologii de poezie ale generației 90. Andrei Damian a murit luni 26 octombrie în urma unui accident rutier petrecut cu cîteva zile înainte.

Familia mi-a comunicat că slujba de înmormîntare va avea loc joi de la ora 11 la Biserica Amzei.

15 comentarii:

  1. Poate Dumnezeu să-l ierte pe acest călău al Bucureştiului, pentru că oamenii nu au cum. Să ştiţi că în generaţia Dvs. sunt o mulţime de oameni nepătaţi, aşa că nu trebuie să-l luaţi ca reper pe acest ceauşesc întârziat.
    Mihai Tociu
    tociu.ro

    RăspundețiȘtergere
  2. Dar cine va spune ca l-am luat ca reper? A fost un prieten din tinerete, un coleg bun si cit a scris un poet talentat. Eu nu stiu ce pacate are, sper fireste sa-i fie iertate. In ultimii 15 ani l-am vazut foarte rar, poate de 4-5 ori. Totusi regret disparitia lui, e un fragment si al tineretii mele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce veste tristă! Mi-a fost şi coleg de facultate (filosofie). Tot el a fost cel care m-a chemat, în 1983, la Cenaclul Universitas şi m-a certat la scurt timp că nu m-am ţinut de treabă. Vreau să spun numai că atât cât l-am cunoscut, mi s-a părut un om de calitate. Ceea ce mă face să-i consider greşelile inocente. Şi chiar m-am gândit zilele trecute la el (fără să-mi explic de ce) trecând pe lângă primărie. Moartea înaintează vertiginos în Fantasia mea.
    Să treacă vămile văzduhului cu bine, aşa cum trecea toate examenele grele şi apoi Dumnezeu să-l odihnească pe Ştefan!

    Lorena Stuparu

    RăspundețiȘtergere
  4. Ca student si profesor, dar si ca poet Stefan a fost foarte bun. Nu am urmarit cariera lui politica si administrativa. Cind ne intilneam, rar de tot, de pilda la aniversarea Universitas, evident ca nu vorbeam de Primarie ci numai de literatura, de fostii prieteni.

    RăspundețiȘtergere
  5. "Omul este fericit prin putinta sa de a uita", scria Shalamov in ale sale "povestiri din Kolyma". Cine sunt cei de azi, care sa tina minte raul & nefericirea unuia care nu mai este printre noi?
    Dumnezeu sa-l odihneasca in buna pace!

    RăspundețiȘtergere
  6. Astăzi am aflat și eu nefericita veste.
    L-am cunoscut pe Ștefan Damian la școala generală din Munteni-Buzău, jud. Ialomița. Era unul dintre elevii pe care noi, cei mai mici, îl priveam cu profund respect. Nu pentru că era bătăușul școlii, ci pentru că era elev strălucit. Ulterior, în vremea liceului (când el deja devenise Andrei Damian), i-am auzit numele pomenit de către profesorul de română, care avea numai cuvinte de laudă la adresa lui.
    Cu două săptămâni în urmă, fusese invitat în satul natal, la o manifestare dedicată scriitorilor locali. Eram bucuroasă și emoționată că urma să-l întâlnesc după aproape... 30 de ani. Am fost tristă când moderatorul ne-a anunțat că nu poate veni datorită unui accident. Din păcate, nu s-a mai întors...
    Dumnezeu să- odihnească! Ce trist când ne pleacă poeții!
    Domnule Horia Gârbea, frumos omagiu adus unuia pe care l-am cunoscut dar n-am avut șansa dvs. de a-l avea ca prieten. Înțeleg ce simțiți și vă sunt alături, căci el a fost „un fragment” și al tinereții mele.
    Cu pioasă reculegere și regret,
    Florentina-Loredana D.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Florentina D.
    Da, e o mare tristete pentru cei cae l-am apreciat pe Stefan. Imi amintesc o tabara de creatie la Barsov in care discutam zile si nopti intregi literatura (mai era cu noi prietenul lui Stefan - Dan Petre pe crae il vad tot rar). Nu-l vom uita pe Stefan.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in Lumea pe care noi o banuim Stefan spunea: "mesteacanule, mesteacanule, mesteacanule, pasii mei sunt din ce in ce mai usori si mainile mele sunt de lumina...."

      Ștergere
  8. Mă întreb cum ar fi scris Ştefan despre acest accident. Sau cum ar fi gândit asupra unei astfel de dispariţii. Sunt unii oameni incompatibili cu ideea de moarte. El era unul dintre aceştia. Toţi colegii de facultate cărora le-am transmis dureroasa veste (eram în ani de studii diferiţi, dar eram numai patru grupe de câte 25 de studenţi în toată facultatea,deci ne cam ştiam unii pe alţii)- au reacţionat foarte, foarte surprinşi: "Cum aşa?!...Doamne!"...fără cuvinte. Asta probabil pentru că toţi îl ştiam "acolo", viu,sensibil...De aceea chiar nu pot să înţeleg cum de a putut face rău, dacă asta va fi depins numai de el. E-adevărat, încă din facultate era activ şi în plan "politic" şi administrativ, avea o funcţie la ASCR, dar era genul a cărui prezenţă în capul trebii amortiza grotescul şi aberaţia. Ba chiar făcea plăcute şi foarte interesante "acţiunile". Era un om foarte generos şi săritor, nu numai cultural, ci şi în sensul elementar.
    Mă gândesc că e bine să-l evocăm şi aşa, profan, asta e ultima noastră formă de solidaritate.
    Lorena

    RăspundețiȘtergere
  9. Azi, am dat de aceste postari, ...... nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce simt! Sunt sora lui Stefan Damian, cea de a cincea dintre cei sase frati! Stefan era cel mai mare si in proportie de 80 la suta "tatal" nostru! Va multumesc din suflet in numele nostru, al celor din familie pentru respectul pe care l-ati avut si pe care i-l purtati in continuare fratelui nostru!
    Ana Damian
    PS: Va rog din suflet sa-mi trimiteti pe e-mail ceea ce ati scris/postat pe acest bog pentru a putea da un print rezonabil. Intemtionam ca in viitorul apropiat sa reeditam volumul lui de poezii si sa adaugam acolo opiniile tuturor care l-au cunoscut si apreciat. Cu multumiri aniticipate:

    RăspundețiȘtergere
  10. @ Ana Damian
    Fie mereu în amintirea noastră fratele dvs. și bunul nostru prieten. Nu mi-ați precizat emailul dvs sa va trimit textul. dacă mi-l dați, va trimit desigur. Ar fi foarte frumos sa reeditați poemele lui. Pregătesc o antologie a generației unde va figura și el desigur. emailul meu: horiagarbea@gmail.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. in lumea pe care noi o banuim Stefan spunea: "mesteacanule, mesteacanule, mesteacanule, pasii mei sunt din ce in ce mai usori si mainile mele sunt de lumina...."

      astazi mi s-a facut mai dor decat de obicei de el. si am intrat aici.

      Ștergere
  11. Sunt inmarmurita... Stefan Damian mi-a fost profesor timp de trei ani, la liceu. Era minunat ! Datorita lui viata noastra de liceeni a fost frumoasa ! Mi-e greu sa vorbesc la trecut...
    Mihaela

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog