duminică, 17 octombrie 2010

In Memoriam Mircea Ghițulescu (14 august 1945 - 17 octombrie 2010)


Uniunea Scriitorilor din România și Asociația Scriitorilor București anunță cu profundă tristețe încetarea din viață, în ziua de 17 octombrie 2010 a scriitorului Mircea Ghițulescu, critic literar și cronicar dramatic de largă reputație, autor dramatic și romancier.

Mircea Ghițulescu s-a născut la 14 august 1945, în comuna Cuca, judeţul Argeş. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj (1964–1969). În perioda studenției și după aceea a făcut parte din grupul literar din jurul revistei Echinox. A obținut doctoratul în estetica teatrului cu teza Direcţii estetice în comedia contemporană la Universitatea Naţională de Teatru şi Cinematografie din Bucureşti în 1995. A fost profesor de limba şi literatura română la Liceul din Intorsura Buzăului, jud. Covasna (1969-1970), ziarist la Cuvântul liber din Sfântu Gheorghe (1970), din nou profesor la Liceul din comuna Iara, Cluj (1970–1972), inspector al teatrelor la Comitetul de cultura al judeţului Cluj (1972-1978), director al Teatrului de păpuşi din Cluj Napoca (1978 – 1980 şi 1991), redactor la revista Steaua din Cluj Napoca (1985 –1989), director al Direcţiei teatrelor din Ministerul Culturii (1990–1992), director artistic al Teatrului Naţional din Cluj-Napoca (1992 –1993), consilier al Directorului general al Televiziunii Romane (1993–1994), secretar al Uniunii Scriitorilor din România (2000-2005). A fost director fondator al revistei Drama din 2001.

Mircea Ghițulescu a debutat în revista Echinox, nr. 9/1969, cu piesa de teatru într-un act Strada teilor şi editorial cu volumul de povestiri Oraşul fără somn (Editura Dacia, 1978). Au urmat volumele Alecsandri şi dublul său, eseuri, Editura Albatros, 1980 (Premiul ATM), Omul de nisip, roman, Dacia, 1982 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj); O panoramă a literaturii dramatice române contemporane, Albatros, 1984; Oglinda lui Narcis, roman, Dacia, 1986; Wiener Walzer, roman, Albatros, 1999 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti). Opera sa capitală este Istoria literaturii dramatice române contemporane (1900-2000), Ed. Albatros, 2000. Pentru aceasta a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Secţiei Române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru-AICT, Premiul Ministerului Culturii şi Cultelor, Premiul I. L. Caragiale al Academiei Române. A mai publicat Cartea cu artişti. Teatrul românesc contemporan, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor din România). A publicat numeroase prefețe, studii, eseuri, antologii și un număr imens de cronici teatrale și literare în cele mai importante publicații de cultură, a condus jurii de festivaluri teatrale în țară și în străinătate. A organizat festivaluri de teatru și „Clubul dramaturgilor”, manifestare esențială pentru dramaturgia contemporană.

Pe parcursul unei cariere de scriitor și cronicar teatral de peste 40 de ani, Mircea Ghițulescu a fost un neobosit susținător al valorilor literare și teatrale, al dramaturgiei naționale. S-a bucurat de aprecierea și prietenia confraților, a regizorilor și actorilor, a străbătut țara și lumea în căutarea teatrului de calitate, scriind despre el cu înaltă competență și dăruire maximă. Pentru activitatea sa exemplară a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de ofițer.

Prin dispariția lui Mircea Ghițulescu literatura română, teatrul românesc și lumea noastră literară suferă o grea, ireparabilă pierdere.

5 comentarii:

  1. Nu se poate! Dumnezeu să-l odihnească! Sunt şocat! Condoleanţe familiei. Foarte tristă şi neaşteptată veste...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu totul șocant! Nu sînt două luni de cînd revenea de la Neptun optimist și sănătos, abia împlinise 65 de ani. Mare pierdere!

    RăspundețiȘtergere
  3. Trista veste! Dumnezeu sa-l odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  4. DUMNEZEU SA-L IERTE ! SI SA VA IERTE SI PE VOI, CEI CE PREA SINGUR L-ATI LASAT !
    SUNT CONVINS CA V-AR FI DORIT APROAPE- CEL PUTIN-IN ACEASTA ULTIMA CLIPA, CA O IERTARE.(AICI NU MA REFER LA DL. GARBEA)
    ...FAMILIA SI O MANA DE PRIETENI INDURERATI,UN PREOT CARUIA-I SUNA TELEFONUL, GROPARII CARE SI-AU UITAT INSTRUMENTELE SI N-AVEAU CU CE COBORA SICRIUL ,O TOAMNA MOHORATA DAR FRUMOASA,INCA O DOAMNA,MAI MOHORATA SI MAI FRUMOASA SI UN MUNTE DE INDIFERENTA ROMANEASCA...PROBABIL CA MIRCEA A SIMTIT ENORM SI A VAZUT CU MULT MAI MULT.IN BUZUNARUL DE LA PIEPT AVEA O PERECHE DE OCHELARI...STIA CA MAI ARE DE LUCRU.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog