Autoarea a debutat cu literatură pentru copii trecînd de
cîțiva ani la romanul destinat cititorilor maturi. Filosof
de ocazie
este cea mai complexă carte a sa de pînă acum. Volumul are ambiții de roman
total, cam în genul lui N. Breban, atacînd atît o problematică a vieții
curente, dezvoltînd o tramă polițistă sau thriller, cît și dezbateri de idei în
care se prind personajele.
Perspectiva naratorială este a unui „filosof”, tipul
intelectualului sceptic și timid, neadaptat care își relatează aventurile la
persoana I, în primul rînd relația cu mai versatul său vecin și prieten,
sculptorul Baltazar, un Don Juan, fără scrupule și un artist boem. În cartierul
liniștit apare o misterioasă femeie al cărei nume banal, Cristina, nu îi
înlătură farmecul tainic. Elegentă, studiată, exalînd erotism, Cristina este
poate un mesager thanatic. În jurul ei oamenii încep să moară, Cristina îi
seduce pe rînd pe Baltazar și pe filosof ducîndu-l pe ultimul în centrul unui big-bang. Rezolvarea e neclară și nu
putea exista una prea explicită după acumulările care preced deznodămîntul.
Filosoful se trezește ca dintr-un vis și se poate întreba dacă „a fost sau n-a
fost”.
Cititorul rămîne cam însetat după finalul în coadă de pește și se poate
consola cu paginile rafinate și cu dialogurile elegante, uneori greu de
urmărit, dintre personaje. Cele două planuri: al misterului Cristinei și al
discuțiilor filosofice nu se întrepătrund organic. Este totuși un roman scris
cu mînă sigură și cu cîteva personaje bine construite, cel mai reușit nefiind
însă fantomatica de Cristina ci artistul prin excelență cu nume de mag -
Baltazar.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu