William Shakespeare
Sonetul CXLI
Nu ochii mei te îndrăgesc, e drept:
O mie de cusururi îți găsesc.
Nu ei, ci numai inima din piept -
Negînd vederea – ‘mi cere să iubesc.
Pentru urechi, nu-i glasul tău pe plac,
Nici să te pipăi nu mă bucur foarte,
Nici gustul și mirosul nu mă fac
Să fiu atras de tine-n chip aparte.
Cinci daruri și cinci simțuri omenești
Se-mpotrivesc ca inima să-mbie
Umbra - e om sau numai bănuiești ? -
Inimii tale mîndre sclav să-i fie.
Atît folos: mă înfundă în păcate
Cine mă pedepsește, dintre toate.
_______________________
P.S. Variantă abandonată după două strofe
Nu te iubesc cu ochii, 'ntr-adevăr,
Ei văd în tine-o mie de greșeli.
Ci inima iubește-n ciuda lor,
Născînd dorinți unde ei văd sminteli.
Nici glasul tău auzul nu-mi desfată,
Nici nu mă-ncîntă mîngîierea ta,
Iar gustul sau mirosul niciodată
Nu m-au stîrnit să te doresc cumva.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu