A opta ședință și al opta premieră a Clubului Dramaturgilor din actuala stagiune a dus la stabilirea unui record în ceea ce privește numărul spectatorilor. Sala ICR a fost neîncăpătoare. Publicul a fost nu doar numeros, ci a manifestat un entuziasm deosebit aplaudînd îndelung autorul, romancierul debutant în dramaturgie Adrian Voicu, ca și pe cei patru actori care au avut, stimulați și de asistența numeroasă, prestații foarte bune.
Piesa, cu problematică de actualitate, a interesat și specialiștii, dramaturgi și regizori, chiar dacă din partea lor, pe lîngă elogii, autorul a primit și unele critici și sugestii de intervenție asupra textului. Bilanțul final a fost pozitiv, Adrian Voicu pășind în dramaturgie cu brio, avînd potențial și calități evidente.Asistența a păstrat un moment de reculegere în memoria lui George Astaloș și l-a aniversat pe William Shakespeare prin ascultarea, la început, a unui sonet al Bardului.
foto: Horia Gârbea
Detalii și poze și pe blogul autorului piesei, aici.
Postări
Pentru mine, cu siguranţă, a fost o seară de neuitat.
RăspundețiȘtergereVă mulţumesc din suflet, maestre!
Noi vă mulțumim și vă felicităm, viitorule maestru. Bun venit printre noi!
ȘtergereCu emoţie şi încântare am aplaudat frenetic atât piesa de debut semnată de Adrian Voicu, cât şi prestaţia actorilor, dar şi modul impecabil de organizare al acestui fericit eveniment care a transformat o banală seară de marţi într-o minunată seară culturală .
RăspundețiȘtergereA fost şi un prilej de a reaîntâlni prieteni din blogosferă şi de a întâlni personalităţi de seamă ale dramaturgiei româneşti , ceea ce a dat un plus stări emoţionale . Ca veche admiratoare a scrierilor dumneavoastră, am fost încântată să vă cunosc . Nu mi-am imaginat niciodată că pot face gafe, dar dacă vreodată vi s-a întâmplat, fiind seară, să spuneţi "bună dimineaţa" cuiva, pentru că cineva alături povestea ceva despre dimineaţă, veţi înţelege de ce, având alături un Florin, am gafat impardonabil şi am scris acest nume în loc de Horia. Când am realizat ce am scris, era deja prea târziu. Nu îndrăznesc să îmi cer scuze fiindcă este prea mare gafa, de neiertat, dar vreau să vă asigur că regret nespus .
Nu vă faceți griji! Gafele sînt sublime dacă sînt generate de emoție artistică.
ȘtergereMulţumesc, mi-aţi luat o piatră de pe inimă!
RăspundețiȘtergere