Fortăreața ( #6 / 14 )

Era o zi ploioasă de sîmbătă cînd am luat comanda garnizoanei. Luni, în zori, barbarii au atacat fortăreața. După cîteva schimburi de săgeți și de pietroaie, s-au apropiat de poartă trei barbari ducînd un băț cu un steag alb. Pentru că nu știam unii limba altora, barbarii trimiseseră un mesaj simbolic. Solii au fost aduși în fața mea. Primul era un bătrîn care mi-a întins un vas de lut și două monede. Al doilea era un bărbat matur. El mi-a dat un pește mort și o bucată scurtă de lanț. Al treilea era un adolescent, aproape copil, care mi-a oferit o praștie și o bucată de aramă pe care se zgîriaseră niște semne ciudate. Ofițerii mei au încercat cîteva ore să interpreteze comunicarea barbarilor, dar fără niciun rezultat. Am hotărît ca obiectele, cu excepția peștelui mort, să fie păstrate, iar trimișii să fie spînzurați pe creasta zidurilor, în afara lor. A fost o hotărîre bună. Barbarii s-au retras imediat și de atunci n-au mai apărut pe lîngă zidurile noastre.