România la Tîrgul de Carte de la Baku

           

       Tîrgul internațional de carte de la Baku a ajuns anul acesta la a III-a ediție. Am primit o invitație personală de la organizatori, dar ea nu se putea materializa dacă Ministerul Culturii nu organiza un stand la care au fost aduse volume ale mai multor edituri românești și un număr semnificativ de albume, volume și publicații ale ICR.

Mulțumesc așadar Ministerului Culturii pentru sprijinul deosebit ca și organizatorilor azeri (Ministerul Culturii și Turismului) care au oferit gratuit spațiul de expunere. Un sprijin consistent și amabil am primit din partea Ambasadei României la Baku, în special din partea domnului consul Paul Ananie și a domnului consilier Stancu. Ar fi însă nedrept să nu-l menționez pe veselul și competentul domn Ismail care ne-a condus cu mașina ambasadei prin circulația extrem de intensă a capitalei de la Marea Caspică.   

                Tîrgul a fost organizat în aer liber pe o stradă pietonală din centrul orașului. După luni de secetă, a plouat chiar cu ocazia tîrgului, din fericire doar noaptea. Ziua răsărea un soare generos și toate manifestările s-au desfășurat cu bine. Distanța și deci costul mare al transportului ne-a făcut să avem cu noi mai puține volume, mai ales dintre cele în limbile engleză și rusă, vorbite la Baku în afara limbii naționale, decît ni s-au solicitat. 

Zeci de cititori, mai ales tineri, studenți și chiar elevi, ne-au solicitat cărți despre România pe cele mai variate teme dar s-ar fi arătat dispuși să achiziționeze și discuri audio-video și chiar obiecte tradiționale din care am expus doar cîteva mostre. Un tînăr a dorit o carte despre monedele românești. I-am putut dărui doar un set complet de monede în circulație pe care le aveam prin buzunare. Mulți erau interesați de eventuale oferte de studii post-universitare în România. În fine, am dat cu plăcere volume de-ale mele în engleză, cîte am putut transporta, cu autograful aferent, iar cînd le-am terminat am oferit alte volume de teatru românesc contemporan, în engleză și franceză, de la  Editura Tritonic. 

Mulți și-au dorit o poză cu noi și ne-am simțit de-a dreptul exotici. Totuși, destui aveau informații despre România, unii chiar cunoscuți care studiaseră la noi. Un traducător m-a întrebat ce mai face profesorul Ion Ianoși. O domnișoară, masterandă, vizitase relativ recent cinci orașe din România. Mai mulți mi-au confirmat cunoașterea faptului că România a fost a doua țară din lume, după Turcia, care a recunoscut independența Azerbaijanului, fapt prețuit în mod special la Baku. 

                Organizatorii au fost foarte amabili, ne-au oferit toată logistica necesară, au trecut periodic să ne întrebe dacă mai dorim ceva și ne-au invitat la un dineu unde am cunoscut editori și autori din țările participante.

                Au fost patru zile frumoase chiar dacă obositoare (transportul cărților, strîngerea și înșirarea lor zilnice, permanența la stand ne priveau firește tot pe noi) și am avut timp să le arăt colegilor de delegație cu care am făcut o admirabilă echipă (Nadia Tunsu și Alexadru Popescu de la MC, Iacob Florea de la ICR) cîte ceva din frumusețea orașului Baku, un amestec unic de antichitate și modernitate, intens circulat dar cu parcuri și zone exclusiv pietonale de o mare frumusețe.

                Am acumulat o experiență foarte importantă – a fost prima participare a României la acest tîrg de la Baku - și numeroasele învățăminte vor fi valorificate desigur la ediția următoare. Ceea ce am reținut în primul rînd este interesul major al publicului pentru carte, admirația pentru scriitori și desigur interesul pentru România și producția editorială de la noi din varii domenii. Dacă, prin absurd, am fi putut aduce 5-6 sute de volume sau DVD-uri, dar în limbi accesibile localnicilor, n-am fi rămas probabil cu nici unul.