Lego City

            În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică:

            - Tati, trezește-te odată! Trebuie să construim Orașul.

            Orașul se contruiește zilnic din piese de Lego. Cele mari schițează clădirile de pe Strada Principală pe care circulă mașinile de jucărie îndrumate de semnele de circulație corespunzătoare. Cele mici servesc pentru clădirile speciale, multietajate, în principal secții de poliție și de pompieri cu personajele respective, tot din Lego.

            Anul trecut, la Wiesbaden, am dat peste un magazin Lego cu autoservire. Contra 6 E paharul mic și 10 E paharul mare puteai să umpli recipientul cu ce piese voiai, inclusiv personaje, din rafturile unde stăteau pe culori și dimensiuni. Normal că am umplut un pahar mare cu vîrf și am primit și cîteva planșee bonus, că nu încăpeau în pahar. Zeci de adulți și copii făceau în jurul meu același lucru. Adăugate celor cîteva zeci de seturi „chinezești” și celor cîteva „originale”, piesele ne ajută în fiecare zi pe Tudor și pe mine să realizăm construcții complexe.

            Desigur, pînă seara, incendii, cutremure și tsunami-uri distrug în întregime Orașul. Ceea ce permite reconstrucția a doua zi.

            Viziunile urbanistice ale lui Tudor sînt foarte îndrăznețe, ar putea da lecții șeicilor din Dubai, iar eu sînt cel mai adesea un simplu executant.         

Premiile Galei Tinerilor Scriitori și Cartea de poezie a anului

Agenția de Carte va acorda în acest an pentru a doua oară premii în cadrul „Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului”. În avanpremieră pe situl Agentia de Carte s-a organizat un sondaj la care puteți vota Se acordă premii pentru tinerii autori (sub 35 de ani) la poezie, proză, critică și debut și premiul Cartea Anului la poezie, pentru autori consacrați. Laureatul marelui premiu de anul trecut a fost Ion Mureșan.

Organizatorii precizează:

„Acest Top reprezintă o avanpremieră la cea de-a doua ediţie a Galei Tinerilor Scriitori/Cartea de Poezie

a anului 2011, care se va desfăşura pe 15 ianuarie 2012, de Ziua Culturii Naţionale, în Aula Bibliotecii 

Centrale Universitare „Carol I” din Bucureşti. Limita de vârstă admisă: 35 de ani, exceptând categoria Cartea 

de Poezie a anului 2011. Votul este deschis 

până la 5 ianuarie 2012. 

Nașterea Domnului

Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului să vă aducă bucurie și speranță!


LA MULȚI ANI!

Nu este totul pierdut! Lepșă preluată.

Leapșa transmisă de Lucia Verona ca mesaj optimist de Sărbători, retransmisă de a fost acceptată pînă acum de Andrea Hedeș și RIM (Radu-Ilarion Munteanu). O mai trimit și către Camelia Săpoiu.

Nu este totul pierdut

Preiau „Leapșa” trimisă de Lucia Verona sub genericul „Nu este totul pierdut”, scopul fiind de a semnala fapte și evenimente pozitive, care îndreptățesc optimismul în legătură cu „starea națiunii”:
Gala premiilor anuale „Om între oameni” de la Primăria Sectorului 2, la care am fost în juriu (au fost 11 nominalizați care au primit cîte o medalie de aur iar dintre ei trofeul l-a primit Mugur Isarescu, laureatul de anul trecut fiind Rayed Arafat) a fost un eveniment dătător de optimism. 


În cadrul Galei a cîntat frumos Corul Divina Armonie (colinde) dar asta n-a fost nimic față de prestația lui Alexandru Tomescu. El a venit cu vioara Stadivarius și a interpretat, în trei reprize, opt capricii de Paganini într-un mod care ne-a lăsat efectiv muți pe cei prezenți. Eu nu am mai pomenit absolut niciodată un om capabil de așa ceva, ca virtuozitate artistică și chiar ca mecanică a corpului, în indiferent ce domeniu. 
Stăteam lîngă dirijorul Horia Andreescu, nominalizat și el, și l-am întrebat apoi dacă are aceeași impresie și mi-a confirmat că Alexandru Tomescu e un virtuoz uluitor, afirmat ca atare încă de copil. 


În plus, violonistul a vorbit frumos, seducător, explicînd în ce constă măreția și dificultatea de interpretare a „Capriciilor”.


Trimit această „leapșă” cu speranța că va fi continuată de Andrea Hedeș, Șerban Tomșa, Alexandru Păduraru, George Geacăr, Ciprian Măceșaru și oricine mai vrea s-o preia constructiv.

Încă trei bancuri cîștigătoare

În cadrul concursului de bancuri cu politicieni pe care l-am cîștigat pe 20 decembrie am spus și trei bancuri cu președinți ai unor state diferite: SUA, Coreea de Nord și România. Iată-le:

1. Doi plantatori sudiști bătrîni discută pe veranda casei, la un whisky.
- Jim, tu ai auzit? Țara noastră are acum un președinte negru.
- Nu spune prostii, John. Cum să aibă SUA un președinte negru?
- Nici eu n-am crezut, dar așa e! I-am văzut chiar poza în ziar.
- Ei... Dacă o fi adevărat, îți dai seama ce mîndru trebuie să fie stăpînul lui!

2. La fostul președinte al Coreei de Nord vine medicul lui personal și îi zice:
- Tovarășe președinte, am să vă dau două vești. Una e rea dar a doua e de-a dreptul îngrozitoare.
- Care e cea rea?
- Că au sosit rezultatele la analizele dvs. E grav. Mai aveți de trăit doar 24 de ore.
- Și atunci ce poate fi mai rău de-atît?
- Că rezultatele au venit ieri, dar am uitat să vă spun.

3. Președintele României intră într-un restaurant. Patronul și angajații se reped să-l salute și să-l întrebe ce și-ar dori. El îi întreabă:
- Aveți mici?
- Sigur, domnule președinte!
- Atunci... Două mici!

L-am biruit pe însuși Alex Ștefănescu (la bancuri)

Alex Ștefănescu este un învingător prin excelență. Are calitățile fizice și morale, dar mai ales cele intelectuale, pentru a-și zdrobi potențialii adversari. E greu să se pună cineva cu Alex Ștefănescu la orice joc sau sport: șah, poker, dans, sonete pe rime date, tir cu pistolul, skanderbeg, pilotaj de mașini de curse, agățare de gagici etc.

            De aceea, participarea sa la concursul de „bancuri cu politicieni” organizat deunăzi, de Ignat, de Primăria Sectorului 2, îl presupunea din start ca pe un ocupant al locului 1, noi, ceilalți, căutînd să nu ne facem de rîs în lupta noastră pentru poziția secundă.

            Cu atît mai mîndru am fost că, la final, juriul, compus din Eugen Cristea și Bedros Horasangian, mi-a oferit o cunună de lauri mai prețioasă ca oricînd pentru că i-am avut în urma mea pe podium pe Tudor Octavian și Alex Ștefănescu, acesta doar pe locul III, de altfel cu totul atipic pentru impetuozitatea sa.

            Precizez cu fair-play că anul trecut Alex Ștefănescu a ocupat locul I și eu pe al doilea.

            Iată unul dintre bancurile cu care am izbutit o performanță ce se cuvine înscrisă în cartea recordurilor (mele personale):

            „Elena Udrea vine într-o dimineață la Cotroceni complet răvășită, palpitînd de emoție și spune că a comis un lucru îngrozitor. Președintele însuși, îngrijorat, o întreabă:

-Ce ai făcut?

-Am intrat într-o trupă de manele! răspunde ea.

-Groaznic! Cum de-ai făcut una ca asta?

-Nu m-au ținut frînele…”

Ne-a părăsit și Mariana Șora

Uniunea Scriitorilor din România și AsociațiaScriitorilor București anunță cu profundă tristețe încetarea din viață în ziua de 19 decembrie 2011 a scriitoarei Mariana Şora. S-a născut la 26 mai 1917, la Budapesta. A fost o remarcabilă prozatoare, traducătoare şi eseistă.

          Licențiată în țară în sociologie și filosofie, în 1940 a obţinut, la Sorbona, diploma în limba şi literatura franceză. Mariana Șora a avut o prodigioasă activitate de traducere în şi din română, precum şi dintr-o limbă străină în alta (germană, franceză, maghiară). A colaborat, de asemeni, la „Gazeta literară", „Viaţa românească", „Secolul 20", „Manuscriptum", „România literară" etc.

          A scris volumul O viaţă-n bucăţi (1992), rememorare autobiografică, alt memorial, Cenuşa zilelor (2002), A publicat proză scurtă, psihologică, Filigrane (2000) și romanul Rătăcire (1995).

          Covârşitoare numeric au fost cărţile tălmăcite, printre care scrieri de Goethe, Thomas Mann, Franz Kafka, Heinrich Boll, Willi Bredel, Eugen Ionescu. Din româneşte a tălmăcit opere de M. Blecher, Ioan Slavici (în franceză), N. Filimon, I.L. Caragiale, B. Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade (în germană). Scriitori maghiari din România au fost transpuşi în germană.

          Prin dispariția Marianei Șora literatura română suferă o însemnată și dureroasă pierdere. 

Ziua ASB la USR. Noi imagini de la Lucia Verona

Pe blogul dnei Lucia Verona, vicepreședinte al ASB găsiți imagini frumoase de le recenta Zi a ASB la USR. Preiau două:

Echipa tehnică a ASB: de la stînga Gabriela Andrei, Horia Gârbea, Adriana Niculae.

Grup de autori: de la stînga Aurel Maria Baros, Mariana Filimon, Cornelia Maria Savu, Lucian Vasilescu, Emil Mladin, Horia Gârbea, Sterian Vicol, Gh. Stroe.

Cărți noi! Eugen Suciu - Motanul, Editura Cartea Românească * * *

Lui Eugen Suciu îi plac pisicile și mai ales motanii, dar nu mai mult decît poezia. Volumul său este de fapt un obiect literar-plastic complex realizat dintr-un singur text, Motanul, (cu traducerile sale în germană, franceză, engleză de Gerhardt Csejka, Dinu Flămând și Florin Bican, așadar nume importante ale domeniului) așezat într-un ansamblu grafic cu fotografiile din variate poziții unei remarcabile sculpturi în lemn de Mircia Dumitrescu.

Fotografiile și montajul tehnoradacțional sînt realizate de Orban Anna-Maria. Rezultă un ansamblu elegant și expresiv în care poetul și sculptorul încearcă să esențializeze motanul cu tot ce semnifică el: „pîndă și seducție” - cum ar zice un prozator – element nocturn, prădător, monstru de lene și calinerie. Poetul zice: „pe mine nu mă interesează/ cine a inventat omul/ mă interesează/ cine a inventat motanul”. Pe noi, cititorii și privitorii, ne interesează cine a re-inventat motanul și aflăm deîndată: Eugen Suciu și Mircia Dumitrescu.

Ziua ASB la USR. 15 autori au citit poezie și proză

Devenită de-acum tradițională, „Ziua ASB la USR” a prilejuit o întîlnire a unor autori din filiala București a USR la sediul Uniunii Scriitorilor, în Sala Oglinzilor.

Un public de toate vîrstele format din elevi, profesorii lor și scriitori din Asociația Scriitorilor București dar și din alte filiale a asistat cu entuziasm la un recital foarte izbutit, cu lecturi scurte, de maximum cinici minute fiecare, dar spectaculoase, care a marcat finalul anului literar 2011 al celei mai mari filiale din cadrul Uniunii Scriitorilor. La final, scriitori și public s-au întreținut într-un cadru informal, au schimbat opinii și cărți și și-au luat rămas bun pînă după vacanță.

Au fost prezenți ca recitatori sau doar ca auditori scriitorii: Lucian Vasilescu, Dan Mircea Cipariu, Vasile Poenaru, Ioan Es. Pop, Nicolae Prelipceanu, Marian Drăghici, Cornelia Maria Savu, Ioana Drăgan, Ioana Diaconescu, Daniel Bănulescu, Gh. Stroe, Florea Burtan, Mariana Filimon, Lucia Verona, Ștefan Dorgoșan, Emil Mladin, Vasile Tărîțeanu, Mariana Petrescu, Catia Maxim, Sterian Vicol, Aurel Maria Baros, Horia Gârbea și alții.

Foto: Ștefan Dorgoșan (mulțumiri deosebite!)

Avanpremieră absolută - Richard III de Shakespeare

Gloucester:

S-a preschimbat a harţei noastre iarnă
Prin soarele familiei York în vară
Şi norii ce umbreau blazonul casei
S-au îngropat în hăuri de oceane.
Cununile ne înconjoară fruntea
Arme tocite zac pe panoplii.
Ne e schimbată vechea groază-n glume
Şi marşul crunt în vesel cîntecel.
Chipul ridat de luptă se destinse:
În loc să-şi mîne calul cu armură
Să vîre groaza în duşmani, petrece,
Se zbenguie cu doamnele-n iatac
Şi-ascultă glasul leşinat al scripcăi.
Dar eu n-am trupul bun de ţopăială
Nici chip frumos să-l mîngîi prin oglinzi.

Note:

Gloucester – înainte de încoronarea sa din 1483, viitorul Richard III purta titlul de Duce de Gloucester.
York – Gloucester făcea parte din familia York, fiind al optulea fiu, mezinul, al celui de-al treilea Duce de York, Richard Plantagenet.
blazonul casei - Ca Duce de Gloucester, viitorul rege folosea blazonul Angliei care era și al casei York, cu lei și crini aurii pe fond roșu, respectiv albastru. Acesta a fost stema Angliei între 1399 și 1603. (vezi imaginea)
Trupul bun - Se pare că Gloucester suferea de o ușoară infirmitate, ceea ce nu l-a împiedecat să fie un bun comandant de oști, ajungînd chiar conteabil al armatei engleze sub domnia lui Eduard IV. Ulterior, a fost ultimul rege englez care a murit pe cîmpul de luptă (22 august 1485). Un contemporan a scris că “era scund, cu faţa mică şi cu un umăr mai jos decît altul“. Nu e clar dacă diformitatea lui Gloucester nu e o invenție pusă în circulație de inamicii săi din jurul lui Richmond (viitorul Henric VII) și amplificată de Shakespeare.

W. Shakespeare Richard III, traducere și note de Horia Gârbea, din Opere, vol. VI, ediție îngrijită de George Volceanov, în curs de elaborare. În portret: Richard III.