Avanpremieră editorială

Vă invit să citiți în România literară nr. 13, pag 3, poemul meu Infirmitate, care prefațează apariția volumului „Trecutul e o sărbătoare” (Ed. Tracus Arte). Volumul va apărea în curnd și va fi lansat probabil joi 12 aprilie (ziua primului Zbor Cosmic cu pilot uman). În acceași zi e aniversarea profesorului Mircea Martin.

In Memoriam Ştefan Radof

Neașteptat și foarte întristător, poetul și actorul Ștefan Radof ne-a părăsit! Fie să afle pacea veșnică!

*

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti  anunţă cu profundă tristeţe încetarea din viaţă a distinsului actor şi scriitor Ştefan Radof. S-a născut în anul 1934 la Bucureşti. A urmat studii economice iar în 1953 a fost arestat de securitate şi condamnat pentru “uneltire”. Deşi amnistiat, nu a putut să-şi urmeze vocaţia de actor decît începînd cu anul 1960 cînd a fost admis la Institutul de teatru pe care l-a absolvit în 1964. A jucat la Teatrul din Piata Neamţ, iar din 1965 şi pînă la sfîrşitul vieţii a fost actorul Teatrului Nottara din Bucureşti. A fost conferenţiar la ATF şi profesor la Universitatea Hyperion. A făcut parte din Uniter şi Uniunea Scriitorilor ca şi din AFDPR.

A activat în Partidul Alianţei Civice, fiind senator în perioada 1992-1996. Ca scriitor, Ştefan Radof a fost autorul unor apreciate volume de versuri: Casca de foc (1972), Iris (1976), Statui în iarbă (1983), Șoimul în iarnă (1994), Efectul de seră (2002), Balade, Doamnelor, balade (2008). A mai semnat scenarii de film. A fost distins cu Ordinul Naţional Steaua României în grad de Cavaler.

Prin dispariţia lui Ştefan Radof, teatrul românesc şi literatura română suferă o dureroasă, ireparabilă pierdere.

Premiile revistei „Observator Cultural” 2012

Dintre nominalizări, care în unele cazuri m-au uluit prin prezențe ca și prin absențe, juriul a ales, totuși, titluri plauzibile. Mi se pare că, în unele cazuri, a contat faptul că volumele/autorii au primit alte premii, și s-a încercat evitarea unei „dublări”, lucru potrivit, cred, pentru că literatura nu este un domeniu al victoriilor absolute „de mare șlem” în care un volum, prezumat „cel mai bun” le întrece categoric și mereu pe celelalte. 

Nominalizările, cu micile mele semne de întrebare la volume care nu mi-au spus nimic și de exclamare la cele pe care le-aș fi ales eu (evident la cele pe care le-am citit, destule), au fost cele de mai jos iar premiatele sînt cele marcate:

Debut

• Corina Bernic, Casa scărilor (poezie), Casa de pariuri literare (?)
• Bogdan Coşa, Poker (roman), Cartea Românească
• Andrei Doşa, Cînd va veni ceea ce este desăvîrşit (poezie), Tracus Arte (!)
• Alex Goldiş, Critica în tranşee. De la realismul socialist la instaurarea autonomiei esteticului (1948-1971) (istorie literară), Cartea Românească 
• Doris Mironescu, Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei (critică literară), Editura Timpul
• Dora Deniforescu, Cercuri de frig (roman), Tracus Arte (?)

Poezie

• Nichita Danilov, Întîmplări de pe strada Kanta, Tracus Arte
• Sorin Gherguţ, Orice (Uverturi & reziduuri), Editura Trei
• Cristina Ispas, Rezervaţia, Casa de pariuri literare
• Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Charmides
• Cosmin Perţa, Fără titlu, Paralela 45
• Ioan Es. Pop, Unelte de dormit. Cu 11 desene de Dumitru Gorzo, Cartea Românească

 Critică, istorie, teorie literară 

• Nicolae Mecu, G. Călinescu faţă cu totalitarismul, Editura Dacia XXI
• Angelo Mitchievici, Decadenţă şi decadentism în contextul modernităţii româneşti şi europene, Curtea Veche
• Eugen Negrici, Simulacrele normalităţii, Paralela 45
• Octavian Soviany, Cinci decenii de experimentalism (vol. I-II), Casa de pariuri literare
• Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, Cartea Românească

 Memorialistică, Eseu

• Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, Humanitas
• Clara Mareş, Zidul de sticlă. Ion D. Sârbu în arhivele Securităţii, Curtea Veche
• Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Humanitas
• Marta Petreu, De la Junimea la Noica: Studii de cultură românească, Polirom
• Antoaneta Ralian, Radu Paraschivescu, Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian, Humanitas (!)

 Proză

• Magda Cârneci, FEM, Cartea Românească
•  Marta Petreu, Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, Polirom (!)
• Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea Românească (!)
• Stelian Tănase, Moartea unui dansator de tango, Editura Trei
• Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, Polirom
• Alexandru Vlad, Ploile amare, Charmides (?)

Maimuța și tocătorul de organe. Postarea 1000

Aflu de pe blogul scriitoarei Lucia Verona, că un traducător de film a realizat performanța de a traduce „the monkey and the organ-grinder” prin „maimuța și tocătorul de organe”. Mi se pare demn de cartea recordurilor. Mi-am zis: de ce să nu ne distrăm? Dar un comentariu la postarea Luciei Verona ne atrage atenția asupra traducerii îndemnului: „come back home” prin „vino în spatele casei”.  Eu nici n-aș mai traduce „flașnetar”, ci „utilizator de caterincă”.

Față de traducerile literale în franceză, construite anume pentru haz precum: Dommage en champignons, cu varianta Préjudice en champignons (pagubă-n ciuperci) sau Ta sage-mère sur la glace (moș-ta pe gheață) ori celebrul - și de-acum uzatul - „Nu, merci” (pentru No mercy!),  cele „reale” au o savoare în plus.

Dar, de... să ridice piatra și dicționarul cine n-a tradus niciodată!

Poate îmi explică și mie cineva de ce versul:

Nikakda ie nie bîlna Basforie (10 silabe) - Serghei Esenin
a intrat pe vecie în istorie, în limba română, ca:
Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată (14 silabe) - George Lesnea - și-apoi de unde persană?

în loc de, să zicem, versiunea mea, care nici nu știu rusește: Nicicînd n-am văzut eu Bosforul ??

UPDATE

Cu mari eforturi, pentru că nu știu limba rusă (doar cuvinte izolate), am încercat să demonstrez că traducerea, bună de altfel, a lui Lesnea la Esenin, poate fi adusă la un ritm și o măsură mai apropiate de cele originale. E drept că m-a epuizat o strofă, iar G. Lesnea a tradus sute, Comparați totuși fără părtinire:

Bosforul 

Eu n-am văzut, persano, Bosforul niciodată,
Să nu mă-ntrebi de dânsul că nu știu să răspund.
În ochii tăi văd marea pentru întâiași dată
Cum flacara albastră și-o pâlpâie la fund. (G. Lesnea)

*

Nicicînd n-am văzut eu Bosforul 

De-ntrebi despre el, nu pot să-ți vorbesc.

Și marea în ochii tăi, prima dată,

Albastră, arzînd în adînc, o zăresc. (H.G.)

P.S. Asta cu „pîlpîitul la fund”... ce să zic...

*

Remarc faptul că postarea de mai sus ESTE CEA CU NUMĂRUL 1000! în cei aproape doi ani și jumătate de cînd există acest blog.
Tuturor cititorilor și comentatorilor le doresc lectură plăcută și viață trăită cu umor!

Cărți noi! Călin Stănculescu - Cartea și Filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor * * *

        În numai 150 de pagini de o remarcabilă densitate, Călin Stănculescu concentează istoria ecranizărilor din cinematografia românească de la începuturi și pînă azi cu ocazia centenarului cinematografiei noastre. După capitolele introductive trecînd în revistă începuturile și apoi perioada interbelică, mai bogată decît am crede, sînt tratați monografic, în privința destinului lor pe peliculă, 12 autori care au avut norocul să beneficieze de atenția regizorilor și scenariștilor, cînd n-au fost ei înșiși scenariști ai filmelor după propriile cărți. Între cei 12, de notat cazul singular al lui I.L. Caragiale cu ecranizarea unei piese. Dar și alte piese, ca și proza, i s-au ecranizat. 

        De la fiecare autor, Călin Stănculescu, după ce face o scurtă și pertinentă istorie a ecranizărilor, se oprește asupra unei opere care a prilejuit o transpunere cinematografică semnificativă. Astfel Ion Agârbiceanu figurează cu Nunta de piatră de Veroiu-Pița, Rebreanu cu Pădurea spînzuraților a lui Ciulei, Cezar Petrescu cu Întunecare, menționînd și Omul din vis care a inspirat Glissando al lui Mircea Daneliuc, și așa mai departe. Fiecare dintre filmele alese sînt prezentate pe larg, cu opiniile critice din epocă și de mai tîrziu și cu detalii tehnice privind distribuția, imaginea, montajul și muzica, eventual premiile obținute în țară sau la festivaluri internaționale. Este o carte care interesează și publicul cinefil, dar și specialiștii, o antologie a filmului românesc pornit din literatura autohtonă, sursă de inspirație destul de bogată și care a dat, iată, cel puțin 12 opere prefăcute în realizări semnificative pentru cinema. 

         Lipsesc, surprinzător oarecum, pentru mine cel puțin, Balanța lui Ion Băieșu ecranizată foarte interesant de Lucian Pintilie, Petru Dumitriu cu O vară de neuitat, de același Pintilie, și Augustin Buzura cu Undeva în Est al lui Nicolae Mărgineanu, mai ales că scenaristul a fost însuși romancierul. Poate și Cocoșul decapitat de Radu Gabrea  după romanul, ce-i drept în germană, al lui Eginald Schlattner putea fi analizat mai pe larg, regizorul fiind prezent în selecția lui Călin Stănculescu cu Dincolo de nisipuri după Îngerul a Strigat de Fănuș Neagu. În acest best of mai puteau figura chiar și Titus Popovici (Atunci i-am condamnat pe toți la moarte de Sergiu Nicolaescu după Moartea lui Ipu) și de asemeni D. R. Popescu:  Duios Anastasia trecea de Tatos sau cu altul dintre filmele la care a contribuit. 

           Selecția lui Călin Stănculescu este însă una foarte exigentă. Poate o ediție viitoare va mai lărgi cîmpul de alegere, mai ales că, într-o cinematografie mică și legată de literatura națională cum e a noastră, contribuțiile se cuvin subliniate. Să nu mai vorbim de faptul că, în filmele rămase sub șatchetă au avut contribuții remarcabile actori ca Amza Pellea, Dorel Vișan, Răzvan Vasilescu, Maia Morgenstern, Victor Rebengiuc și alții de mare valoare. Niciun regret pentru absența din volum unor ecranizări neizbutite după autori altfel marcanți sau cu succes la public: Mircea Eliade, Mateiu I. Caragiale ori Constantin Chiriță, Radu Tudoran și alții. În esență însă, antologia substanțială a lui Călin Stănculescu este o lucrare importantă, scrisă excelent, plină de amănunte semnificative. 

În imagine: coperta unui DVD actual cu „Felix și Otilia” de Iulian Mihu, după „Enigma Otiliei” de G. Călinescu, una dintre cele mai interesante ecranizări ale literaturii române clasice. Apar: Radu Boruzescu - Felix, Julieta Szonyi - Otilia, Sergiu Nicolaescu - Leonida Pascalopol. 

„Trecutul e o sărbătoare” - În curînd la Tracus Arte

Vă anunț cu bucurie iminenta apariție a volumului meu de versuri  „Trecutul e o sărbătoare” la Editura Tracus Arte (director Ioan Cristescu). Într-un format atipic, volumul cuprinde două cicluri lirice de facturi diferite și beneficiază de prezentarea lui Nicolae Manolescu și de ilustrația lui Vlad Ciobanu. Volumul va fi lansat, după toate probabilitățile, mai întîi la Ploiești, apoi la București și în alte orașe. 

Vă reamintesc cu acest prilej, cu nostalgie, că am publicat anterior volumele de poezie:

Text biografic - 1996, Ed. Princeps Edit

Proba cu martori - 1996, Ed. Cartea Românească - Premiul ASB pentru poezie

Creșterea iguanelor de casă - 2003, Ed. Vinea - nominalizare la Premiul USR pentru poezie

Pantera sus, pe clavecin - 2011, Ed, Tracus Arte (prefață de Dan Cristea)

Ziua Mondială a Poeziei

Miercuri, 21 martie 2012, de Ziua Mondială a Poeziei, asociaţiile EURO CULTURART și OPEN ART au organizat, la Bucureşti, trei evenimente literare dedicate poeților: „Poezia faţă cu noile media”, în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, un miting literar, „O felie de poezie”, în foaierul Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti, precum şi cea de-a patra ediție a Maratonului de Poezie, Blues şi Jazz, în studiourile TVR2. Coorganizatorii Zilei Mondiale a Poeziei la Bucureşti au fost Radio România Cultural, TVR2, Uniunea Scriitorilor din România, Asociaţia Scriitorilor Bucureşti – secţia Poezie, Muzeul Naţional Literaturii Române din Bucureşti şi Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti. Susţinătorii financiari ai proiectului: Administraţia Fondului Cultural Naţional şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. Parteneri media: ŞAPTE SERI, revista Cultura şi www.agentiadecarte.ro.

Ziua Mondială a Poeziei a debutat de la ora 15:00, cu evenimentul „Poezia faţă cu noile media”, în Rotonda MNLR, avându-i invitaţi pe scriitorii: Crista Bilciu, Teodor Dună, Mugur Grosu, Iulia Militaru, Livia Roșca, Octavian Soviany, Adrian Suciu. osmin Perţa şi Andra Rotaru.

Ziua Mondială a Poeziei a continuat la Teatrul Naţional de Operetă, de la ora 17:00, cu evenimentul „O felie de poezie”. Pe scena TNO au fost invitaţi Constantin Abăluţă, Ruxandra Anton, Daniel Bănulescu, Magda Cârneci, Denisa Comănescu, Traian T. Coşovei, Ioana Diaconescu, Răzvan Ioan Dincă, Rodian Drăgoi, Horia Gârbea, Ioana Greceanu, Augustin Ioan, Viorel Lică, Iolanda Malamen, Andrei Novac, Nicolae Prelipceanu, Cornelia Maria Savu, Liviu Ioan Stoiciu, Ionuţ Bogdan Ştefănescu, Pavel Şuşară, Paul Vinicius, Florina Zaharia.  Invitaţi speciali: cvartetul “Bella Musica” (Gianina Meragiu – vioara I-a; Mirela Dranga – vioara a II-a; Claudia Carapancea – violă; Olivia Beiu – violoncel). Amfitrioni: Dan Mircea Cipariu, Ioan Cristescu şi Horia Gârbea.

La finalul lecturilor au fost oferite publicului 21 de torturi inscripţionate cu poemele scrise de 21 de poeţi contemporani care, dacă n-ar fi plecat prea devreme dintre noi, s-ar fi aflat şi ei la eveniment: Adi Cusin, Leonid Dimov, Ion Drăgănoiu, Aurel Dumitraşcu, Ioan Flora, Augustin Frăţilă, Cezar Ivănescu, Mircea Ivănescu, Dan Laurenţiu, Mariana Marin, Virgil Mazilescu, Gheorghe Pituţ, Cristian Popescu, Marius Robescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Petre Stoica, Ion Stratan, Daniel Turcea, Mihai Ursachi, Ion Zubaşcu. Viziunea grafică a torturilor poetice i-a aparținut artistului vizual Mihai Zgondoiu și realizarea acestora Casei Lică (B-dul Decebal nr. 5, Bucureşti). Imaginile folosite pentru realizarea celor 21 de torturi inscripţionate au fost oferite de fotograful Ion Cucu şi de arhiva MNLR.

De la ora 19:00, în platourile TVR 2, Sala Alexandru Bocăneţ, a avut loc ediţia a IV-a a Maratonului de Poezie, Blues şi Jazz, avându-i invitaţi pe câţiva dintre scriitorii contemporani cei mai reprezentativi ai poeziei din România: Andrei Bodiu, Gabriel Chifu, Florin Iaru, Nora Iuga, Ion Mureşan, Ioan Es. Pop, Bogdan O. Popescu, Sántha Attila, Eugen Suciu Amfitrioni: Dan Mircea Cipariu, Mike Godoroja, Florian Lungu.

Text selectat din comunicatul Agenției de Carte. Foto: Ștefan Dorgoșan: H.G. recitînd „Trecutul - o sărbătoare” la Operetă

Clubul de proză "La formarea ideilor"

Clubul de proză La formarea ideilor vă invită marţi, 27 martie 2012, 17h, la o nouă
întâlnire în Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Bd. Dacia 12.
Lectura publică din cadrul Clubului va fi susţinută de cunoscutul scriitor Răzvan
PETRESCU – laureat al unor importante premii literare româneşti – care va citi câteva
fragmente din noua sa carte.
Va urma un dialog incitant cu Răzvan Petrescu având ca temă literatura scrisă astăzi la noi şi
modalităţile de promovare a autorilor contemporani: Cum se fabrică un scriitor în România ?
Seara se va încheia cu o lectură şi o prezentare de carte: Adrian BUZDUGAN
– Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru debut în 2011– şi volumul său Capela
excomunicaţilor
Clubul de proză al Asociaţiei Scriitorilor Bucure ti se desfăşoară sub egida Uniunii
Scriitorilor din România şi a Muzeului Naţional al Literaturii Române.

Moderatori : Aurel Maria Baros, vicepreşedintele Secţiei de proză Bucureşti ; Nicolae Iliescu.
 Coordonator :
Ştefania Coşovei
Mail : CLUBUL_DE_PROZA@yahoo.fr

Ziua Mondială a Poeziei - 21 martie

Ieri 21 martie a fost Ziua Mondială a poeziei. Un superb maraton poetic la Teatrul Naţional de Operetăa fost doar una dintre manifestările organizate în Bucureşti de Eurocultur Art în colaborare cu Teatrul de Operetă, Editura Tracus Arte, Uniunea Scriitorilor, cu sprijinul MCPN, AFCN şi al altor organizaţii.

În imagine, o secvenţă de la lectura lui Viorel Lică. Foto Ştefan Dorgoşan.

La Mulţi Ani, Gabriel Chifu!

Astăzi, 22 martie este nu numai Ziua Mondială a Apei, ci şi aniversarea unui cunoscut poet şi prozator: Gabriel Chifu. Îi urez autorul romanului "Cartograful puterii", primit cu mare interes în China în acest an, şi al altor numeroase volume să rămînă veşnic tînăr şi să aibă har la scris pentru romanul la care lucrează.

LA MULŢI ANI!

În imagine: Gabriel Chifu la Festivalul de la Neptun 2011 (foto H.G.)

Huppy și arta de a visa

Unul dintre desenele animate preferate ale lui Huppy este cel în care Tom, lîngă șemineu, visează că a murit și nu este lăsat în Raiul Pisicilor pînă cînd nu obține iertarea lui Jerry și în final ajunge în Iad și se trezește. Revăzînd deunăzi filmul, foarte incitant pentru el, Huppy mi-a explicat cum se produc visele și am stenografiat aproape totul:

„Asta se întîmplă dacă te lovești puternic la cap.  Creierii se contractă și se condensează și creierii se învîrt și omul visează. Și visezi că o să cazi într-o peșteră adîncă sau în altceva și ăsta e un vis urît. Sau că ești într-o casă uriașă, sau că urci în nori, sau că urci în spațiu și astfel se întîmplă o viziune. Și poți să dispari într-un nor și omul continuă să viseze. Și animalele pot visa dacă li se întîmplă o lovitură. Poți să visezi că vezi niște nori, o galaxie sau altceva. Poți să visezi că cerul este rozaliu, cu multe stele, galaxii sau planete. Omul vrea să se trezească, să se concentreze să se trezească din visul urît. Trebuie să înceteze să mai viseze monștri sau roboți. Trebuie să-i spună cineva: „te rog, trezește-te”. Dacă dai cu apă la om, el tot nu se trezește. Dacă dormi foarte-foarte adînc, visul este foarte tare, ca o mașină la care zbîrnîie motorul.” 


În imagine: Huppy și cățeaua nașului său.

un cristian - Morții mă-tii, Casa de pariuri literare * * * (II)

(urmare)       

    

         Romanul Morții mă-tii, al lui un cristian, intră într-o serie destul de mare a celor dedicate copilăriei și adolescenței. Copilăria și adolescența se redefinesc și se reflectă mereu de la o epocă la alta cu constante dar și cu variabilele lor. Unele secvențe ale universului infantil, în care copiii descoperă „secrete” ale lumii adulte, precum moartea, amintesc de pagini bune din marea literatură, din Mark Twain de pildă. La fel „bătăliile” pe care le dau copiii între găștile lor aduc aminte de campaniile imaginare ori ludice din Tom Sawyer sau din Băieții din strada Pàl de Ferenc Molnar. La un cristian, orice duioșie explicită de tipul Cuore, Singur pe lume, Cireșarii etc. este exclusă. Copilăria este văzută în varianta aspră, iar copii înșiși învață devreme să nu-și facă prea multe iluzii și se comportă cu destul cinism între ei și chiar cu cei mari, precum în romanele lui Hervé Bazin. Aceia răspundeau educației catolice rigide de-acasă cu blasfemia defecării în confesionalele unor nevinovate biserici de țară și urinarea în agheasmatare. Ai lui un cristian umplu pungi cu cerneală și urină pe care le lansează gratuit în capul trecătorilor. Adolescenți, la vîrsta discotecilor și pulsiunilor erotice, nu-s mai idilici, nu-și pierd vremea cu sentimentalisme, ci improvizează colinde parodice, nerușinate dar hazlii: „scoală, gazdă, din pătuț/ c-a venit vremea să fuți”.

            Pe o altă latură, Morții mă-tii intră în seria romanelor românești care se referă la copilăria petrecută în comunism, mediu exotic pentru generațiile care n-au prins-o, ori au apucat prea puțin din ea și dătător de amărăciune dar și de unele nostalgii celor care au „beneficiat”. S-a realizat și un volum memorialistic pe această temă: Cartea roz a comunismului. În domeniu s-au ilustrat autori ca Filip Florian, Vasile Ernu și alții nu numai în proză ci și în poezia confesivă. Aceste cărți aproape că au instituit o modă. Ceea ce-l individualizează pe un cristian mi se par a fi: mediul grotesc în precaritatea lui intelectuală și morală și faptul că, trecînd spre lumea adultă, eroii nu se schimbă ci se înrăiesc, nu își adaugă speranțe, ci continuă să-și afirme lipsa lor. Nicio umbră de indulgență și nici-un strop de nostalgie nu răzbate de la autor. Mi se pare că paginile cu micul cristian devenit student și angajat umil, aproape adult acum, nu mai sînt atît de reușite, dar sensul global rămîne.

            Trăgînd concluziile, trebuie să spunem că, indiscutabil, spre deosebire de zeci de romane prin care, de la o vreme, tot felul de autori caută să se afirme în ciuda lipsei talentului  Morții mă-tii interesează cititorul. Lumea descrisă, personajele, dialogul necontrafăcut, verva expozițiunii sînt calități certe ale, în fond, unui debutant demn de elogii.