„Ale valurilor mîndre generații spumegate”

Pentru că am fost la Călimănești (Colocviul romanului românesc, ziua I), am locuit la Hotelul Căciulata (500 de m de Cozia și chiar am vizitat mănăstirea), apelul la versul lui Gr. Alexandrescu e foarte potrivit, mai ales că au fost efectiv autori din toate generațiile care au angajat un dialog viu și în concordanță cu temperamentul, de la locvacitatea lui Nicolae Breban, aflat în mare formă, la lapidaritatea lui D.R.P. și Radu Mareș. Nici generația de mijloc în care mă înscriu ca nouăzecist între optzeciști n-a tăcut.

Generațiile și genurile literare s-au amestecat, totuși cîteva imagini le-au surprins după cronologie.
În imagini:


Gabriel Dimisianu, D. R. Popescu, N. Breban, Nicolae Manolescu

Petre Tănăsoaica, Petru Cimpoeșu, Horia Gârbea, Alexandru Vlad

un cristian, Cosmin Ciotloș

Colocviul romanului românesc - 2012

Colocviul romanului românesc a avut ca temă o întrebare adresată de moderatorul lucrărilor, profesorul Nicolae Manolescu: „Cum se scrie un roman?”. Au fost două zile de dezbateri formale și informale cu o participare distinsă autorii fiind din toate generațiile (Nicolae Breban, D. R. Popescu, Radu Mareș ca și Dan Stanca, Varujan Vosganian, Gabriel Chifu, Al. Vlad, Marta Petreu, Nichita Danilov, Radu Aldulescu, precum și debutanți ca un cristian). Romancierii repondenți au fost însoțiți și de critici, și ei din diferite generații: Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Irina Petraș, Virgil Podoabă alături de mai tinerii Cosmin Ciotloș, Alex Goldiș, Gabriela Gheorghișor. Unii scriitori s-au implicat ca organizatori: Petre Tănăsoaica, Aurel Pantea, Cornel Nistea, Mircea Stâncel
Mulțumiri deosebite se cuvin: Primăriei orașului Călimănești, Consiliului Județean și Primăriei Alba. Dezbaterile au fost înregistrate de Radio România Cultural. Vor apărea într-un volum editat de România literară.

În ceea ce mă privește am prezentat un punct de vedere la care țin ca romancier și dramaturg, expus în articolul de mai jos din care redau aici prima parte cu „va urma”:


Şamanul şi jocurile

- Domnule Balzac, e greu să scrii un roman?
- Nu e greu, doamnă. E ori uşor, ori cu neputinţă!


Există unii şamani care au convins întreaga lor comunitate că apariţia soarelui în fiecare dimineaţă este rezultatul unui cîntec intonat de ei. În cazul în care s-ar supăra, ca şamanul pe sat, şi n-ar mai îngîna invocaţia, soarele nechemat nu s-ar mai ivi. În chip similar, există autori care îşi închipuie şi uneori conving şi alte persoane că un roman este rezultatul unei încordări a inspiraţiei lor, că e elaborat pe o feudă personală, autonomă şi autarhică, fără determinări şi în deplină libertate a fantazării.
Ahile şi Ajax, jucînd zaruri cum îi arată o frescă, puteau crede că zeii le decid soarta, în speţă frecvenţa cîştigului. Noi, care ne pregătim să sărbătorim 80 de ani de la editarea teoriei axiomatice a probabilităţilor de către Andrei Nikolaevici Kolmogorov, ştim că şi întîmplarea îşi are legile ei, intuite de Bayes chiar din secolul XVIII.

Construcţia unui roman nu poate scăpa, indiferent că autorul e sau nu conştient, de ideile de strategie şi joc. Reamintesc că se numeşte strategie a unuia dintre jucatori, un ansamblu de reguli, care definesc în mod unic mutările libere în funcţie de situaţia concretă ivită. Rezultă că strategiile sînt în principiu finite.
Chiar dacă la generarea situaţiei de joc intervine un fenomen aleator, de pildă aruncarea zarului la table sau la Monopoly sau împărţirea cărţilor la bridge în una dintre cele combinări de 52 luate cîte 13 posibile distribuţii ale unui jucător, în continuare, strategiile nu mai sînt aleatorii. Să observăm că la bridge, deşi numărul de combinaţii aleatorii este enorm, pentru licitarea mîinii jucătorul este redus, ca strategie, la numai 36 de anunţuri.
La fel şi în roman, fiecare detaliu în fixarea cadrului acţiunii şi a personajelor, limitează drastic libertatea, doar aparent nemăsurată, a autorului. Căci şi haosul are teoria lui şi efectele micilor variaţii sînt marile răsturnări, cum ne arată şi teoria catastrofelor.

Revenind, o simplă fixare de cadru, ucide dintr-o dată milioane de posibilităţi, conducînd autorul spre soluţii limitate, cînd nu unice. Astfel, mergînd pe strada Antim din Bucureşti într-o seară a anului 1911, Felix Sima nu poate auzi un răget de leu, nici sunetul unui avion cu reacţie şi nici nu poate întîlni, ca Dante, o panteră sau măcar o lupoaică.

Uneori, nu numai că jocul autorului are strategii foarte limitate, dar el este şi de sumă nulă. Aşa de pildă, în privinţa lui Felix şi a Otiliei, autorul a avut doar două posibilităţi: A. Felix şi Otilia se căsătoresc, B. Felix şi Otilia nu se căsătoresc. Tertium non datur, joc de sumă nulă sau, în termeni de probabilităţi, un cîmp de evenimente finit cu două evenimente contrare. Analizînd situaţia celor trei surori, căci toate observaţiile de mai sus sînt valabile şi pentru teatru ori scenariu cinematografic, vom constata că autorul a avut un cîmp de evenimente cu opt evenimente disjuncte: cele trei surori ajung la Moscova, nu ajung la Moscova, una din ele sau combinări de trei luate cîte două dintre ele ajung la Moscova. Dar e un simplu fapt. Determinările sînt mult mai numeroase şi practic, dacă avem în vedere şi raţiunea autorului de a alege, ca în dilema prizonierului, tipică pentru teoria jocurilor, calea mai bună pentru realizarea cîştigului, vedem că el e drastic limitat. Îndată ce a fixat nişte premise, cu excepţia unor detalii stilistice, de atmosferă şi lexicale, comanda îi zboară din mîini. Dacă e mai sărac cu duhul va continua să butoneze ca un copil care crede că, prin apăsarea telecomenzii televizorului, poate schimba destinul personajelor. Ceea ce într-un viitor oarecare s-ar putea să se întîmple efectiv, dar tot într-un număr limitat de variante.
(va urma)

Colocviul romanului românesc. 4-6 mai 2012 Călimănești, Alba Iulia

O imagine de la Catedrala din Alba Iulia cu o parte dintre participanții la Colocviul Romanului Românesc (4-6 mai - Călimănești și Alba Iulia)

De la stînga: Horia Gârbea, Radu Aldulescu, Gabriela Gheorghișor, Ion Pahonțu, Stela Pahonțu, D.R. Popescu, Irina Petraș, Nichita Danilov, Irina Horea, Gabriel Dimisianu, Marta Petreu, Gabriel Chifu

Statuia lui Traian, lupoaica și contextul

Vorbeam deunăzi cu artistul Vlad Ciobanu despre statuie și îmi spunea că o găsește foarte potrivită ca simbolistică. Lupoaica, îmi spunea, e un simbol al maternității, ea devine agresivă în raport cu cel care i-ar primejdui puii. Nuditatea lui Traian e explicabilă după el prin sugestia de primordial, de naștere (nu te naști îmbrăcat). E vorba evident de nașterea poporului român. Îmi spunea că a explicat aceste lucruri și într-o emisiune TV.

A convenit că locul de amplasare nu e fericit și a căzut de acord cu mine că aerul kitsch vine din strălucire. Variantele de la Roma și Sevilla sînt patinate. M-a asigurat că, plasată mai ales acolo, se va patina foarte repede.
Și „chelnerul” (Charles de Gaulle al lui Spătaru) părea kitsch la dezvelire iar acum „merge”. Desigur Vlad Ciobanu afișa un ușor partizanat, foarte onorabil, față de breasla sa și de un maestru al ei: Vasile Gorduz. Eu prefer împăratul, fie și gol, fără lupoaică, iar pe ea separată, cum o făcuse inițial artistul. Mai e și contextul în care s-a tîrnosit lucrarea: alegeri, criză, Oprescu, maidanezi , context nefericit pentru ea.

Rezumînd, eu consider statuia cel puțin acceptabilă și pe autorul ei un mare artist dar regret că anumite aspecte ale ei nu o fac eminentă. Aceeași statuie la Roma și la Sevilla nu a scandalizat în primul rînd din cauza locului de amplasare și apoi din cauza ne-implicării unor sentimente naționale. Și din acest motiv, consider în continuare că Eminescu al lui Anghel e o aberație, simbolic vorbind. Îl prefer pe al lui Gorduz pe care, acum, după Traian, mulți îl atacă consecutiv scandalizării în fața lupoaicei.

Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2011 - nominalizări

Juriul Uniunii Scriitorilor din România pentru nominalizări, alcătuit din: Mircea A. Diaconu (Preşedinte), Lucian Alexiu, Iulian Boldea, Dan Mircea Cipariu, Sanda Cordoş, întrunit în data de 2 mai 2012, a decis nominalizarea următoarelor cărţi pentru Premiile Uniunii Scriitorilor din România, pentru anul 2011:

I. POEZIE

1. Gabriel Chifu, Însemnări din ţinutul misterios, Cartea Românească
2. Nichita Danilov, Imagini de pe strada Kanta, Tracus Arte
3. Ştefan Manasia, Motocicleta de lemn, Charmides
4. Ion Pop, În faţa mării, Limes
5. Ioan Es. Pop, Unelte de dormit, Cartea Românească

II. PROZĂ

1. Nicolae Breban, Singura cale, Contemporanul
2. Magda Cârneci, FEM, Cartea Românească
3. Emilian Galaicu – Păun, Ţesut viu, 10 x 10, Cartier
4. Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Polirom
5. Octavian Soviany, Viaţa lui Kostas Venetis, Cartea Românească
6. Lucian Dan Teodorovici, Matei Brunul, Polirom
7. Alexandru Vlad, Ploile amare, Charmides

III. CRITICĂ

1. Corin Braga, Psihobiografii, Polirom
2. Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii în secolul al XIX-lea, Ideea Europeană
3. Nicolae Mecu, George Călinescu faţă cu totalitarismul, Dacia XXI
4. Angelo Mitchievici, Decadenţă şi decadentism, Curtea Veche
5. Mihai Zamfir, Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, Cartea Românească / Polirom

IV. TEATRU

1. George Banu, Reformele teatrului în secolul reînnoirii, Nemira
2. Gellu Dorian, Confort Freud, Timpul
3. Vlad Zografi, Toate minţile tale, Humanitas

V. PREMII SPECIALE

1. Mircea Cărtărescu, Zen, Humanitas
2. Bogdan Ghiu, Contracriza, Cartea Românească
3. Gheorghe Mocuţa, Cea mai bună dintre lumi, Tracus Arte
4. Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar, Humanitas
5. Eugen Simion, Andrei Grigor, Cronologia vieţii literare româneşti, vol. IV-VII, Muzeul Literaturii Române
6. Cassian Maria Spiridon, Despre barbari sau Invazia omului plat, Litera
7. Doina Uricariu, Scara leilor, Polirom

VI. DEBUT

1. Bianca Burţa – Cernat, Fotografie de grup cu scriitoare uitate, Cartea Românească
2. Adina Diniţoiu, Proza lui Mircea Nedelciu, Tracus Arte
3. Andrei DÓsa, Când va veni ceea ce este desăvârşit, Tracus Arte
4. Gabriela Gheorghişor, Mircea Horia Simionescu. Dezvrăjirea şi fetişizarea literaturii, Muzeul Literaturii Române
5. Alex Goldiş, Critica în tranşee, Cartea Românească
6. Daniela Matei, Maşina de întors timpul, Art
7. Aura Ţeudan, Coji de nuci verzi sub unghii, Limes

VII. TRADUCERI

1. Leo Butnaru, Avangarda rusă, Cheiron
2. Livia Cotorcea, F. M. Dostoievski, Adolescentul, Polirom
3. Dinu Flămând, F. Pessoa, Opera poetică, Humanitas Fiction
4. George Volceanov, Violeta Popa, Horia Gârbea, W. Shakespeare, Opere, IV, (Regele Ioan, Îmblînzirea scorpiei, Vis de-o noapte-n miezul verii), Paralela 45
5. Alexandru Al. Șahighian, Herta Müller, Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică, Humanitas Fiction

VIII. Literatură pentru copii şi tineret

Nu s-au făcut nominalizări

Comisia USR pentru minorități va remite juriului de decernare nominalizările sale pentru volume scrise în limbile minorităților naționale.

Toate premiile vor fi stabilite de Juriul de decernare în ziua ceremoniei.

Concurs pentru tinerii autori organizat de USR-CR. Rezultate

Rezultatele
Concursului de volume în manuscris

Juriul format din: Radu Aldulescu, Cosmin Ciotloş, Dan Cristea şi Gabriel Dimisianu, a stabilit rezultatele ediţiei din acest an a Concursului de volume în manuscris pentru autori sub 35 de ani, concurs organizat de Uniunea Scriitorilor din România, în colaborare cu editura Cartea Românească:

1. La secţiunea PROZĂ:
Cristian Meleşteu – Radiografia unei zile (motto: „Şi a fost a treia strigare”);
Constanţa Roşoiu – Preţul corect (motto: „Războiul e în toi. E un măcel atotcuprinzător în care toţi luptă împotriva tuturor.”).
2. La secţiunea CRITICĂ LITERARĂ:
Simona Vasilache – Cinstite obraze, moftangii şi domni (motto: „azi e azi, ieri a trecut”).

La alte genuri juriul nu a premiat niciun manuscris.

Statuia lui Traian. Premergătoarele

Controversata Statuie a lui Traian de la Muzeul de Istorie a României din Bucureşti este o urmare a altor lucrări pe aceeaşi temă ale lui Vasile Gorduz (1938-2008). Lupoaica apare și singură, doar combinată cu steagul dacic. Ulterior Gorduz va lipi lupoaica de Traian în lucrări aflate la Roma (în imagine) și (se pare) la Sevilla, cea de la București fiind o copie a acelora în bronz.

Statuia lui Traian și Sorin Oprescu

Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea Victoriei (București). Bronzul e înalt de 2,15 m și îl reprezintă pe împărat nud și bine făcut – după unii privitori sexul său putea fi mai imperial – purtînd în brațe o lupoaică. Ea nu e maternă (Romulus și Remus lipsesc), ci rînjește agresiv și are un fel de fular care sugerează steagul dacic.

Lucrarea e frumoasă, dar simbolistica ei e cam încărcată și cam complicată și se pretează la ironii mai groase sau mai fine. O togă putea salva decența împăratului care desigur nu se arăta poporului roman, nici celui dacic, învins, cu mătărînga la vedere, fie și în vremurile acelea de atletism olimpic. Iar Lupa putea fi mai blîndă, neutrală.

Chiar și Eminescu ipostaziat de Gh. Anghel la Ateneu, într-una dintre cele mai grotești reprezentări ale unei personalități românești în opinia mea (Geo Bogza îl considera făcut ca din rouă... mă rog), poartă un consolator prosop pe talie.

Autorul sculpturii de la Muzeul de Istorie este un mare și regretat artist, Vasile Gorduz. Prefer să-i dau credit, deși nu mi se pare aceasta chiar capodopera sa. Cine vrea să-i cunoască o capodoperă se poate duce să vadă bustul lui Petre Țuțea din curtea Bisericii Popa Soare. Este poate cea mai frumoasă statuie din București. E la mare distanță de Bălcescu al tot atît de regretatului Mircea Spătaru de la Izvorul Rece.

Deocamdată să-l luăm pe Traian așa cum ni s-a oferit și promit că mă voi împiedeca să mă gîndesc cum ar arăta statuia lui Sorin Oprescu nud și cu o maidaneză agresivă în brațe. Căci asta mi-a trecut prin gînd în prima clipă.

Memoriile Generalului Titus Gârbea - vol 1

La editura Cetatea de Scaun din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1998), veteran din ambele războaie mondiale, militar de carieră şi diplomat.

Bunicul meu a redactat aceste memorii în anii de "deschidere" (cam între 1968 şi 1973) ai regimului comunist, după ce între 1948 şi 1964 fusese supus unor persecuţii ale regimului pentru calitatea sa de ofiţer al Armatei Regale Române. Un exemplar a fost depus la Arhivele Naţionale şi altul e în posesia familiei. Tatăl meu, ing. Dan Gârbea, a publicat după 1989 unele fragmente în Magazin Istoric şi alte reviste de istorie.

Volumul actual este îngrijit de profesorul Silviu Miloiu, istoric, expert în relaţiile româno-scandinave şi româno-baltice. Generalul Titus Gârbea a fost ataşat militar al României la Berlin (1938-1940, apoi 1942-1944) şi în Suedia şi Ţările Baltice (1940-1942). A avut apoi misiuni militare în ţară şi pe frontul de Vest pînă în 1945, aflîndu-se pe front în Cehia în momentul terminării războiului (9 mai 1945).

Sînt bucuros de acest eveniment editorial care a presupus mult efort al îngrijitorului avînd în vedere numeroasele denumiri necesitînd explicaţii, presucurtări şi trimiteri din memoriile generalului. Eu am cunoscut în copilărie aceste "povestiri" fascinante despre război în forma orală, bunicul meu fiind un excelent povestitor. Am locuit cu el de la eliberarea sa din închisoare (1963) pînă la dispariţia lui în 1998, cînd avea 105 ani.

Ediţia este prevăzută a avea trei volume cuprinzînd o bună parte din cele 11 caiete cu memorii ale lui Titus Gârbea. Am oferit la cererea editorului un scurt cuvînt înainte. Mulţumesc îngrijitorului şi editorului pentru iniţiativă şi activitatea lor devotată pentru atingerea scopului propus.

În imagine: Titus Gârbea, colonel, la Berlin, în 1938

UPDATE:

Ulterior au apărut și volumele 2 și 3 la aceeași editură.

Colocviul romanului românesc 2012. În curînd!

Imagini de la lansarea de la Cluj

Lansarea volumului „Trecutul e o sărbătoare” (Editura Tracus Arte) la Book Corner din Cluj a adunat în acest loc plăcut un grup de scriitori. În imagini, de la stînga: Leon Iosif Grapini, un iubitor de poezie, Ion Mureșan, Alexandru Vlad, Aurel Rău, Ion Pop, Ioan-Pavel Azap, Florica Bud, Andrea Hedeș, Flavius Lucăcel, Horia Bădescu, Ioan Cristescu, iar jos Mariana Vădan și Horia Gârbea. În cealaltă fotografie Ion Mureșan, Adrian Popescu, Horia Gârbea.

Căderea Guvernului și cultura

Din punctul de vedere al culturii, căderea guvernului MRU n-ar trebui să pună probleme. Susținerea culturii vii poate fi o prioritate pentru orice executiv. Din păcate, la noi, experiența arată că dorința schimbărilor cu orice preț poate fi periculoasă.

Guvernele anterioare (Boc și MRU) au acordat finanțări importante revistelor de cultură. Era aprobată din cîte știu și ordonanța pentru anul 2012 și urma să fie semnată de premier dacă nu intervenea aprobarea moțiunii. Ea acorda revistelor de cultură (nu numai literare) o sumă de 1 milion de lei (10 000 000 000 lei vechi sau 250 000 Euro), prima tranșă fiind de 30% din sumă decontabilă imediat. De asemeni erau aprobate finanțări pentru Premiile USR și mai măruntele financiar dar importantele Premii Ion Hobana pentru literatura SF si Fantasy acordate de ASB și SRSFF. Concursurile AFCN sînt și ele în desfășurare.

Practic, se va vedea foarte repede atitudinea noului guvern față de cultură: dacă finanțările acordate - în condiții de politică de austeritate! de guvernele Boc și MRU - vor fi menținute sau, de ce nu, sporite, va însemna că Ponta și ai săi pot fi creditați cu intenții bune față de cultură. Dacă vor fi tăiate, ei se vor dezonora încă de la început și e semn că, vorba lui Zoe, „vom lupta contra guvernului”. Să vedem...

UPDATE
Se pare că revistele de cultură au fost trecute în bugetul MCPN deci sînt la adăpost deocamdată indiferent cine va veni la conducerea Ministerului.