ProTV nu iartă. Umbra lui Mircea. La Bac

Am citit două știri pe situl PROTV. Despre proba de competență la limba română (oral).

 Prima are titlul de mai jos:

Mircea, dupa oralul la romana: "Cred ca la majoritatea elevilor li s-a parut usor"

Sper că Mircea a primit calificativul „competență rușinos limitată” și trimis să învețe dativul pînă la proba scrisă. Iar redactorii PROTV au primit un șut  de la dl. Sârbu care știe să scrie cu diacritice, mai ales numele limbii române. 

Limba „romana” e altceva și se scrie corect „romanes”.

2.        A doua e o perlă de jurnalist protevist:

„Unul dintre tineri i-a impresionat pe toti cei din jur cu tatuajul pe care nu s-a ferit sa-l ascunda de ochii profesorilor”.

                „Nu s-a ferit să-l ascundă”! E un fel de negarea negației:  non(non P) = P.

                De fapt individul apare pe sit arătîndu-și tauajul care îl reprezintă, foarte stîngaci creionat, pe Adolf H.

Cele două știri e tot ce-au putut alege redactorii PROTV din prima zi de Bac. Unde ești tu, Mircea, să-ți trimiți nepotul, pe Vlad , să le bage „la majoritatea” o țeapă în competență.

Premiile Uniunii Scriitorilor pe anul 2012. Palmares incomplet și păreri personale

Ieri 10 iunie, s-au decernat premiile USR pentru anul editorial 2012.

Pînă la această oră (3 a.m. a zilei de 11 iunie) nu a apărut pe situl USR un comunicat iar la ceremonie, care s-a ținut la Casa Monteoru, nu am participat. M-aș fi dus măcar ca să revăd Sala Oglinzilor dar mi-am amintit de prestația Juriului de Nominalizări și am renunțat. Ca urmare, prezint laureații într-o formulă probabil incompletă. Totuși, la secțiunile importante am cules informații din foșnetul teilor de la Muzeul Literaturii. Am adăugat niște note personale.

Poezie: Nicolae Prelipceanu, La pierderea speranţei, Casa de Pariuri Literare

O opțiune firească a juriului, am scris și eu cu entuziasm despre acest volum.

Proză: Florina Ilis, Vieţile paralele, Cartea Românească

Un roman al unei autoare foarte abile dar care, de data asta, m-a cam dezamăgit. L-am și uitat într-un avion. Dar oricum 2012 n-a prea adus realizări la proză.

Critică, eseu, istorie literară: Mircea Mihăieş, Ce rămâne. William Faulkner şi misterele ţinutului Yoknapatawpha, Polirom

Pe acesta nu l-am luat în avion, fiind prea greu. Nu l-am citit integral, dar îmi propun, e teribil să citești toată opera lui Faulkner, unul dintre autorii iluștri care îmi plac mai puțin. Poate mă ajută Mircea Mihăieș să-l reiau.

Teatru: Radu F. Alexandru, Teatru 7, Cartea Românească

Cred că e al treilea premiu de gen al dramaturgului. Mă bucur pentru el și mai ales că s-a acordat în acest an premiul peste care adesea s-a sărit. 

Traduceri: Dinu Luca – Mo Yan, Obosit de viaţă, obosit de moarte, Humanitas Fiction

N-am citit volumul, nici în original nici tradus, dar dau credit juriului. Orișicît... Nobel... chineză...

Premiul Fundaţiei “Andrei Bantaş”: Irina Horea – J. M. Coetzee, Miezul verii, Humanitas Fiction

Nici pe acesta nu l-am citit, dar meritele traducătoarei le cunosc din alte volume și o felicit.

Premiul pentru “Literatură pentru copii şi tineret” nu a fost acordat.

Cu regret trebuie să spun că opțiunea juriului e corectă.

Premiul Naţional de literatură: Ion Pop

Iarăși o decizie bine gîndită.

Juriul de premiere - Gabriel Coşoveanu, Irina Petraş, Cornel Ungureanu, Dan Cristea şi Mihai Zamfir - merită felicitări zic eu...

Ultimul Consiliu al Uniunii Scriitorilor în actuala componență

Pe situl Uniunii Scriitorilor din România a apărut un comunicat al ședinței de ieri, 10 iunie:

„Luni, 10 iunie 2013, a avut loc şedinţa Comitetului Director al USR, ultima înainte de alegerile care se vor desfăşura în toamnă. Ordinea de zi a cuprins o informare a preşedintelui USR, dl Nicolae Manolescu, despre proiectele care au fost împlinite, şi anume: Colocviul Romanului Românesc, Turnirul de poezie de la Gyula, între filialele Arad şi Cluj, câştigat de filiala Arad şi, individual, de Ioan Moldovan. Au mai fost premiaţi: Aurel Rău, cu premiul de onoare, şi Romulus Bucur, cu premiul de popularitate acordat de toţi cei prezenţi”. 

(Nota mea: A fost ediția a III-a a turnirului, finanțat de această dată de Institutul Cultural Român și Primăria sectorului 2 București, instituții ce n-ar trebui omise din comunicatul USR. Și pe afișul manifestării, sponsorii nu au sigla, doar numele, în partea de jos.)

„Raportul preşedintelui s-a mai referit la finanţarea revistelor literare ale USR, care apar cu ajutorul Ministerului Culturii. Membrii Comitetului Director au primit noul Statut al USR. În perspectivă, proiectul Galei Poeziei Române Contemporane. S-au mai discutat măsurile financiar-administrative pentru funcţionarea USR în continuare. La capitolul Diverse s-a citit un material în care dl Mircea Arman, redactorul şef al revistei Tribuna din Cluj şi membru al Filialei Cluj a USR, ameninţă conducerea USR pentru a-şi fi manifestat dreptul la opinie faţă de încălcarea repetată a deontologiei profesionale şi atacurile repetate la adresa USR”.

(Nota mea: Ulterior, cum se arată într-un alt comunicat, Mircea Arman, membru relativ nou al Filialei Cluj, a fost exclus din USR prin votul Consiliului, cu o largă majoritate)

În aceeaşi zi a avut loc şi întrunirea, cea din urmă, a Consiliului USR, care a discutat şi decis calendarul alegerilor din cadrul filialelor USR, care se vor desfăşura, conform noului statut, membrii acestora votând inclusiv pe preşedintele USR. A fost ales preşedintele comisiei de numărătoare a voturilor, în persoana lui Nicolae Prelipceanu.

(Nota mea: Calendarul alegerilor e dat în continuarea comunicatului dar nu-l mai reiau. La fiecare filială sau secție se va vota și pentru președintele USR în cadrul Adunărilor Generale. Candidații la înalta funcție vor avea așadar de alergat  de la o filială la alta - dacă vor dori să participe la adunările care-i vor vota - și vor trebui să se lase de joburi, dacă le au, și de scris vreo două săptămîni. Din această perspectivă, candidatul ideal va fi pensionar sau șomer. Urnele închise vor fi transportate la București unde se vor număra voturile în ședința de instalare a noului Consiliu. Acest procedeu de votare, care are avantajul că nu mai aduce votanții la o Adunare sau Conferință, este în orice caz unul foarte original. Se putea vota în filiale, în aceeași zi, dar atunci candidații nu mai puteau fi prezenți iar numărătoarea voturilor în fiecare filială ar fi ridicat destule suspiciuni, scriitorii fiind de regulă slabi la matematică, mai ales cînd e vorba de numărat voturi și de achitat cotizații.

Cu aceasta, Consiliul 2009-2013 și-a încheiat misiunea. În ceea ce mă privește este al treilea din care am făcut parte: 2003-2005 ca supleant al regretatului Iosif Naghiu, 2005-2009 și 2009-2013 ca ales. Probabil a fost și ultimul din care am făcut parte, consider că mi-am făcut datoria față de breaslă din acest punct de vedere.)

160 000 de vizitatori

Probabil mîine acest blog va înregistra vizitatorul cu numărul 160 000. (de la începerea contorizării)
Au trecut aproape 4 ani și jumătate de la inaugurarea lui.
L-am mai neglijat în ultima vreme din cauza multiplelor ocupații.
Îmi propun să fiumai activ, însă nu pot promite. Chiar dacă și acum citesc destule cărți noi, îmi lipsește timpul de a le comenta.

UPDATE:  Da, pe 9 iunie s-a ajuns la vizitatorul 160 000!

Răspuns unui cititor. Nizami Ganjavi și Shakespeare. Layla și Majnun

Dl. Ștefan S. mi-a trimis un comentariu, la postarea anterioară, în care mă întreabă:

„Să fie adevărat că Shakespeare s-a inspirat din opera poetului persan (azer acum) Nizami Ganja, trăitor în sec. al XII-lea, atunci când a scris ,,Romeo și Julieta"?”

*

Stimate domn, 

ipoteza e seducătoare dar, din cîte știu, răspunsul e negativ. Nizami Ganjavi scria în persană e posibil ca poemul său „Layla și Majnun” să fi fost difuzat folcloric ajungînd pînă în Anglia în cei peste 200 de ani care despart operele. Dar prima traducere atestată în engleză datează din 1966! 

Tema e una eternă a literaturii: „Un băiat iubea o fată și părinții nu-i lăsau”. Nu era nevoie ca Shakespeare să fi auzit de Layla și Majnun ca să o prelucreze. Deși nu e absolut exclus. Așa cum știm, aluzia lui Shakespeare, parodică, la povestea lui Pyram și Thisbe din piesa meșterilor din „Vis de-o noapte-n miezul verii”, dovedește că motivul a ajuns la Shakespeare pe această filieră, a Metamorfozelor lui Ovidiu, sursă de bază a dramaturgului. Dar Montague și Capulet (Montecchi și Cappelletti) apar și la Dante. 

Prima povestire cu sinopsis similar piesei lui Shakespeare, care se publică în 1597, este citată de experți ca fiind Mariotto e Gianozza de Masuccio Saalerintano (1476). Acțiunea se petrecea la Siena. Luigi da Porto a adaptat această povestire ca  Giulietta e Romeo în 1530. El a mutat acțiunea la Verona și a creat personaje ale căror nume se mențin la Shakespeare (Mercutio de pildă). În 1554, deci puțin înainte de nașterea lui Shakespeare,  Matteo Bandello publică și el o versiune Giulietta e Romeo. 

E cert că un francez, Boaistuau, a publicat și el o versiune, tradusă în 1562 în poemul epic Tragica Poveste a lui Romeus și a Julietei, de Arthur Brooke în engleză. Shakespeare a urmat acest text destul de fidel în detalii. Prin scenarizare, el a beneficiat de avantajul popularității asupra altor versiuni anterioare. 

Nizami Ganjavi, ca și alții, a prelucrat o temă perenă cu potențial dramatic și liric. Dacă ecoul lui a ajuns pînă în Europa la predecesorii amintiți ai lui Shakespeare, nu putem însă afirma cu precizie.

Nizami Ganjavi, poet profesionist de curte, rămîne un reper important în poezia persană și poate cel mai mare poet născut pe teritoriul actualului Azerbaidjan. Muzeul literaturii din Baku îi poartă numele și i-am admirat adesea, ultima dată acum cîteva zile, statuia (foto) din fața acestui muzeu. 

Imagini de la Baku

Am descărcat abia acum, la întoarcerea acasă, imaginile realizate la Forumul Mondial al Dialogului Intercultural de la Baku. Iată cîteva atît de la manifestarea propriu-zisă cît şi din oraşul care se modifică foarte rapid în sensul modernităţii dar păstrează multe detalii vechi şi frumoase dinainte de 1920.

1. Deschiderea a avut loc la Centrul Cultural Heydar Aliyev, clădire concepută de un ilustru arhitect britanic de origine arabă - Zaha Hadid - şi care nu are în conturul exterior "nicio linie dreaptă", cum prezintă autorul lucrarea. Auditoriumul are peste 1000 de locuri.

Centrul a fost inaugurat la 10 mai 1912.






2. După şedinţa inaugurală, liderii manifestării au salutat participanţii. În prim plan preşedintele Ilham Aliyev. Alături de el, Irina Bokova, preşedinta UNESCO.
















3. Preşedintele Ilham Aliyev a inaugurat lucrările Forumului făcînd apel la toleranţă şi înţelegere ca şi la acceptarea diversităţii.

 4. În cursul Turului Oraşului Baku, oferit de organizatori, am văzut de aproape cele trei Flame Towers, noua emblemă a Baku, blocurile în formă de flacără şi în acelaşi timp avînd conturul simbolului tradiţional: buta. Noaptea, aceste turnuri sînt iluminate special, pe faţadele lor proiectîndu-se imaginea unor flăcări, simbolul Azerbaidjanului - Ţara Focurilor.

5. Pe faleza Mării Caspice amenajată ca parc, pe o lungime de 8 km (se va extinde la 25 km). Se văd în fundal: complexul "mall" Park Bulvar şi Hotelul Hilton Baku. Între ele, discret, cu doar 9 etaje, hotelul în care am locuit, Park Inn, la fel de elegant ca Hilton, dar mai intim.

6. Un detaliu de faţadă cu loggia de lemn de la începutul secolului XX.

7. Un fost caravanserai din Oraşul Vechi, modernizat şi prefăcut în restaurant cu bucătărie tradiţională şi nume englezesc: Art Garden.

Baku. Al Doilea Forum Mondial pentru Dialog Intercultural s-a incheiat cu succes

Vineri s-au incheiat la Baku lucrarile celui de-al doilea Forum Mondial pentru Dilog Intercultural. In cuvintele de inchidere ale sedintei finale, prezidate de Ministrul Culturii din Azerbaidjan, membrii boardului, intre care reprezentanti ai conducerilor ONU, UNESCO si IESCO au subliniat succesul manifestarii si au privit cu optimism spre reuniunea urmatoare din 2015. Au participat reprezentanti ai organizatiilor guvernamentale si ONG-urilor din 90 de tari din Asia, Europa, America de Nord si de Sud, Africa, Australia. Intre participanti au fost trei fosti sefi de stat, presedintii in exercitiu UNESCO si ISESCO, peste 20 de ministri ai culturii si turismului.

Dialogul multicultural purtat aici si consecintele lui au inceput sa fie numite "procesul Baku". El vizeaza dialogul multicultural si mentinerea diversitatii culturale prin actiune culturala directa, invatamint si turism.

Detalii si aici.

Dupa incheierea oficiala a lucrarilor, participantii au fost invitati sa viziteze provincii din Azerbaidjan. Cei ramasi la Baku, precum subsemnatul, au avut oczaia sa faca un tur al capitalei Azerbaidjanului, sa viziteze situl arheologic si muzeul de la Qala (se pronunta Gala) si sa asiste la un spectacol de balet modern in aer liber in fata focurilor spontane care ard in apropiere de Baku, protagonist fiind un dansator din Japonia.

Pe parcursul formului am avut ocazia sa dau numeroase interviuri si declaratii de presa si sa discut cu zeci de persoane de nationalitati, etnii si religii diferite cu care am petrecut ore de dialog placute si am schitat posibile proiecte. Alaturi de belgieni, spanioli, sirbi, francezi, polonezi, italieni si alti europeni, am dialogat in premiera cu persoane din Malaysia (malaiezi si chinezi), Bahrein, Egipt, EAU, Qatar, China, Brazilia, Coasta de Fildes, Arabia Saudita. M-am convins de unitatea lumii in diversitatea ei. Am stabilit relatii amicale cu un indian lider Ba'hai, cu o poloneza budista care preda mongola si s-a convertit la religia tarii ei favorite, cu un profesor crestin din Cairo, cu o astronoma frantuzoaica de religie islamica si cu un pastor protestant britanic. Si cu multi altii.

Nu mai vorbesc de azeri cu care am dialogat indelung si le-am multumit pentru de-acum cunoscuta mie ospitalitate iesita din comun.

Toate aceste dialoguri m-au convins fiecare in parte: cultura inseamna toleranta si deschidere catre diversitate. Astept forumul din 2015 la care sper sa vin cu rezultate concrete in privinta cooperarii si mai sper ca in 2020 sa fiu unul dintre spectatorii Olimpiadei de la Baku. Asta inseamna ca Azerbaidjanul sa cistige organizarea Jocurilor si eu sa traiesc pina atunci. Doua ipoteze plauzibile.

Multumesc in mod deosebit organizatorilor pentru invitatie si ospitalitate, Ambasaderi Republicii Azerbaidjan la Bucuresti pentru sprijinul acordat pentru viza si zborurile spre si dinspre Baku.

Forumul Mondial Intercultural - editia a II-a - Baku, 2013

In aceste zile particip la Formul Intercultural Mondial (editia a II-a) care are loc la Baku, Azerbaidjan. Este o reuniune cu peste 1000 de participanti de pe toate continentele. Deschiderea a fost facuta ieri de presedintele Republicii Azerbaidjan, dl Ilham Aliyev. Au mai luat cuvintul inalti reprezentanti ai ONU, INESCO si UNESCO (chiar presedinta forului dna Irina Bokova, care a elogiat activitatea presedintelui Aliyev si a doamnei Mehriban Aliyeva, ambasadoare UNESCO).

Acum citeva minute s-a incheiat reuniunea interministeriala  la care au luat cuvintul ministrii culturii si turismului participanti la Forum. Ieri si azi au avut loc si workshopuri, in paralel cu sesiunile plenare, totul in ultraelegantul hotel JW Mariott Abseheron de pe faleza Marii Caspice. De unde notez aceste rinduri pe un calculator fara diacritice românesti (de fapt pot fi formate, cel putin â si î, dar ma grabesc pentru ca incepe o noua runda de dezbateri).

Regret ca din România nu particip de asta data decît eu, mai ales ca alte state mari precum SUA, Franta sau China au multi reprezentanti, ca si unele state vecine noua precum Ungaria. Tema, diversitatea culturala - cum sa traim in pace intr-o lume a diversitatii, este una foarte actuala, dupa cum toti vorbitorii au accentuat.

Ieri seara, organizatorii, care sint aproape de perfectiune in gestionarea unui eveniment cu atiti participanti (diversi si ei, desigur), au oferit un excelent spectacol cu secvente muzicale si coregrafice inspirate de diferite spatii culturale. Densitatea manifestarilor e mare, dar o plimbare pe faleza Caspicei, in minunatul parc intins de-a lungul marii, nu poate fi ocolita, chiar daca trebuie facuta in zori si/sau spre miezul noptii.

Festivalul International de Literatură „Tudor Arghezi” - Gorj

Palmaresul Festivalului International de Literatură „Tudor Arghezi” Ediţia XXXIII-a 2013

Premiul „Opera Omnia”, atribuit unor scriitori de prestigiu internaţional
acordat de Consiliul Jjudeţean Gorj prin Centrul Jud. de Conservare şi Promovare a Culturii Tradiţionale Gorj

- Eric Sarner, Franţa
- Stephen Watts, Anglia

Premiul „Opera Omnia” pentru poezie (acordat de USR)
- Adrian Popescu, Cluj

Premiul „Opera Omnia” (acordat de ICR)
- Acad. Eugen Simion

Premii pentru promovarea operei argheziene ( CJ Gorj prin CJCPCT Gorj)
- Mircea M. Pop, Germania
- Acad. Vasile Tărăţeanu, Ucraina
- Adam Puslojic, Serbia

Premii pentru promovarea Festivalului (acordate de CJCPCT Gorj)
- Eliza Macadan, Italia
- Imola Feldberg Popescu, Africa de Sud
- Dragoliub Firulovici, Serbia

Comentariu personal: regret că nu am putut participa dar consider că mi-am făcut partial datoria de director de onoare al festivalului prin invitarea distinsilor poeti Eric Sarner si Stephen Watts. Am discutat apoi cu ei la Bucuresti si mi-au mărturisit entuziasmul lor fată de manifestarea la care au participat.

Multumesc organizatorilor locali si in special dlui director al ICR Gorj, Ion CEpoi, pentru ospitalitatea deosebită de care s-au bucurat toti invitatii.

(voi completa si cu imagini)

Ilustrată din Liguria. O mie unu volintiri

Am fost și pe plajă, am prins și singura zi cu zăpadă a anului care a căzut taman pe 25 mai.

Dar, în total, Genova și întreaga Ligurie (Albisola, Arenzano, Nervi etc.) ne-au oferit momente de bucurie și destindere. Și am avut lună plină
pe-ntinsele ape.

Cel mai spectaculos moment: privirea „de sus”, de pe vîrful Reghi, a avioanelor care zburau mai jos decît noi pentru a ateriza, fix cît să nu cadă în mare, pe fîșia de pistă a aeroportului Cristofor Columb.

În a doua fotografie dialogul e subînțeles:

„- Cîți oameni crezi c-a avut Galibardi?
- Sumedenie!
- Numai o mie, domnule!”

Și cu mine, volintir întîrziat, 1001.

La Mulți Ani, George Volceanov!

Azi, 28 mai 2013, George Volceanov va împlini 57 de ani.

Este un mare traducător, profesor, animator cultural, o persoană cu totul specială. Traducerile sale din engleză și maghiară sînt printre cele mai inspirate apărute la noi.  Munca enormă la dicționarele de argou îl distinge și ea printre toți filologii. A absolvit  Facultatea de Limbi germanice (secția engleză-română) a Universității din București și a susținut doctoratul la UBB Cluj. A primit numeroase premii pentru traduceri: ASB, British Council, „Andrei Bantaș” al USR, Manuscriptum al MNLR etc.

A tradus un număr impresionat de romane din autori cunoscuți precum J. Updike, David Lodge, J. Scott Fitzgerald, Philip Roth. Predă literatura engleză la o universitate din București.

Din anul 2010, George Volceanov s-a dedicat re-traducerii integrale în limba română, în versuri, a operei lui William Shakespeare. A contactat mai mulți traducători și poeți cu reputație dintre care doar Violeta Popa nu a abandonat proiectul încă înainte de a începe și a continuat pînă în prezent. Ulterior s-au alăturat echipei Horia Gârbea, Lucia Verona, Ioana Diaconescu. În afara traducerilor (Furtuna, Hamlet – toate cele trei versiuni - , Regele Ioan, Timon din Atena, Doi veri de stirpe aleasă, Nevestele vesele din Windsor), George Volcenov și-a asumat coordonarea ediției, redactarea prefețelor și notelor la mai multe piese. Ediția a ajuns la volumul VI (Editura Tracus Arte) și în toamnă va apărea al șaptelea volum, dar se lucrează și la volumul VIII.

La Festivalul Cărții de la Budapesta (2013) am avut onoarea să-l prezint pe George Volceanov (foto) în fața noastră fiind doar o mică parte a traducerilor și dicționarelor sale.

George Volceanov este un om de cultură de o mare modestie, plin de hărnicie și entuziasm, un priceput căpitan de echipă al ediției Shakespeare stîrnind elanul ei în fiecare moment. Îi doresc lui George Volceanov mult succes și o putere de muncă nestinsă, inspirație și să își încununeze a 60-a aniversare cu al 16-lea și ultimul volum al ediției Shakespeare.

La Multi Ani!

Clubul dramaturgilor dă un tun (de cireș)

Asociaţia Scriitorilor Bucureşti, secţia dramaturgie, în colaborare cu Institutul Cultural Român, vă invită la o nouă reuniune a Clubului Dramaturgilor, care va avea loc luni, 27 mai, ora 18, în sala ICR, Aleea Alexandru nr. 38, Bucureşti. 

Va fi prezentată în spectacol-lectură piesa TUNUL DE CIREŞ de Paşcu Balaci, în lectura actorilor Constantin Cojocaru, Violeta Berbiuc, Alexandru Georgescu, Mihai Dinvale, Monica Ghiuţă, Florin Anton.

Regia: Mihai Lungeanu

 Spectacolul-lectură este realizat în colaborare cu Teatrul Naţional Radiofonic, în cadrul emisiunii THALIAFEST.

După o pauză, vor urma discuţii critice despre piesă moderatte de Lucia Verona, președinta secției de dramaturgie a ICR. 

Intrarea este liberă.