Cine l-a ucis pe Marx?

Iată o primă fotografie din spectacol si afisul.
Repreyentaţia de la Bucureşti sîmbătă 5 iunie ora 19 la Teatrul Odeon.

Telefonie sau digestie?

Printre numeroasele prostii din advertisingul românesc cea mai gogonată din ultimul timp este reclama Vodafone cu sloganul „Marea Ieșeală”. În primul rînd este o stricare a limbii prin inventarea unui infinitiv inexistent, cel din limba noastră fiind „ieșire”. E clar că autorii s-au ferit de acesta, dar au găsit unul care-i ajută tot ca funia pe spînzurat. Pentru că „ieșire” sau „ieșeală” – nu contează forma - duc cu gîndul la același lucru și, de cînd lumea, în limba română verbul „a ieși” este utilizat ca eufemism popular pentru actul defecației. Asta e și pace! Așa că „marea ieșeală” este un slogan excelent pentru un medicament cu proprietăți purgative, iar pentru telefonia mobilă nicidecum.

Un poet nou si bun! Marius Ștefan Aldea - poetul străzii@yahoo.com, Ed Magia

Un tînăr poet foarte interesant este timișoreanul Marius Ștefan Aldea care a scos un dublet de gloanțe lirice, unul fiind volumul din titlu, iar altul „iona îl așteaptă pe godot” la Editura Marineasa girat printr-o exactă prefață de Daniel Vighi. Secțiunile din „Poetul străzii …” intituleză limpede „Inbox” (mailuri primite) și „Sent” (mesaje transmise) ba volumul are și o secțiune „Trash” unde sînt chestii mai dure, cum veți vedea. Fiecare poem este cîte un pretins mail și se intitulează ca atare: mail către Manole, mail către tinerii soldați, mail către darling, sau chiar mail către cîntăreața cheală. În descendența scrisorilor imaginare al lui Paler, poetul se imaginează expeditor dar, invers decît modelul, și destinatar al unor mailuri de la confrați celebri „mail de la prietenul Nichita”, „mail de la prietenul Eminovici” etc. În Inbox sînt și mesaje neexpediate cum ar fi „mail către morții mă-tii” (sic!). Marius Ștefan Aldea este un autentic neo-bacovian, care știe să-și pună spleenul etern în veșminte noi: E cald și pute trotuarul/ a mere stricate/ într-un parc periferic/ un sîn de zeiță nocturnă/ leșină-ntr-o palmă bețivă/…/ e cald și pute trotuarul//a singurătate și a mere stricate// unde-s luminile aprinse/ se scrie vreo temă/ se schimbă vreo fată,/ e cald și e soare și-n noapte/…/ e cald și pute trotuarul// a zeițe și a mere stricate. Soundul bacovian se completează cu acute nouăzeciste de prin Gălățanu-Bănulescu-Vasilescu: „Mi-e dor să dorm în tine/ ca într-un hotel ieftin/ pe vreme de ploaie/ cînd hoții de cai (putere)/ nu au cu ce să/și aptindă țigara”. Cu aceste influențe adunate într-un remix destul de original, Marius Ștefan Aldea scrie cu prospețime și nerv, fiind inedit și-n elegie și-n sudalmă: („placenta mă-sii de treabă”). Tipul e frust și fragil, emanînd juvenilitate dinesciană: „Dar lasă prietene, lasă bă,/ că într-o bună zi n-o să se mai facă noapte/ și n-o să mai avem negură-n vene”. Poemele trimse-n Trash sînt, cum ziceam, mai spurcate la limbaj dar la fel de simpatice. „Mail către boul de Oedip” începe bine și continuă și mai bine: „Bă, tac-tu e supărat foc pe tine / zice că nu-l asculți/ că iei note mici la școală/ că vii noaptea beat/… /atît îți zic, bă,/ eu și tac-tu sîntem ca frații/ pe vremea cînd era regele Tebei/ eu eram saltimbancul palatului,/ dar ai grijă că te belesc de viu/ dacă-l mai superi pe bătrîn”. Savuros prin aceeași frondă duioasă tinerească este un „Mail către toanta inimii mele”. O artă poetică pe dos, pamfletară la adresa colegilor de leat, interesantă deși nu totdeauna de gust impecabil este ultima bucată: „Mail către un tînăr poet în căutare de stil”: „Dacă vrei să fii un poet de gașcă, stamate,/ alătură-te douămiiștilor/ deși îi vei copia la indigo îți vor spune că nu scrii/ bine/…/ se vor da maeștri/ în cazul în care vei scrie un poem mai bun/ decît toată opera lor/ ți-l vor fute-n cur barbar. (…) Dacă vrei să exciți virgine, stamate, alătură-te douămiiștilor/… /Dacă vrei să intri în istoria literară fă-te/ douămuist/ bagă-ți pula în ea de poezie și vei tăvăli/ în fiecare seară virtual/ cîte o adolescentă supărată pe viață/ cu coapsa albă ca o biserică dată cu lavabilă” [ce imagine ai izbit aici, frate! n.m.]. Din motive de spațiu nu mă extind la Iona și Godot deși ar merita, poate altădată. Citez numai două versuri: „inimile noastre își injectează/ cu aceeași seringă sînge comun”. Marius Ștefan Aldea e un poet care-mi place. Teamă mi-e să nu se strice, să avem grijă de el.

Marx a fost ucis cu fast la Ploiesti

Piesa "Cine l-a ucis pe Marx? " a avut premiera la Ploiești în regia lui Lucian Sabados și cu o distribuție tînără și entuziastă. Am avut bucuria să am alături un mic grup de colegi cu experiență teatrală (Lucia Verona, Anda Dumitrescu, Emil Maldin și Al. Păduraru). Pentru a fi obiectiv în aprecierea spectacolului îmi permit să citez opinia lui Emil Mladin: „Trupa ploiesteana a fost la inaltime ,de regie nici nu mai vorbesc , coregrafia reusind un tur de forta in spiritul unui text descifrat doar de un profesionist”. Acestea fiind zise, aștept cu încredere premiera bucureșteană - Sîmbătă, 5 iunie, ora 19, Teatrul Odeon.

UPDATE: Gasiți aprecieri asupra spectacolului și piesei pe blogul Luciei Verona

Kalasnikov la a doua cronica (simultan)

Rectific, prima cronica la Kalasnikov a apartinut, simultan ca data de aparitie dnei Lucia Verona si o gasiti in Spatamina financiara la linkul de aici. si dlui Terian. Important e ca sint bune amindoua si le multumesc autorilor.

Kalașnikov la prima cronică

Puteți citi în Ziarul Financiar (ce apare doar în mediul virtual acum) o primă cronică, mai curînd pozitivă la volumul Fratele mai deștept al lui Kalașnikov. Semnează Andrei Terian, critic tînăr cu cotă foarte bună și autor al unui volum important despre opera lui G. Călinescu. Mulțumesc autorului pentru lectura atentă. Am și un dezacord cu el legat de caracterizarea personajelor din start, procedeu pe care îl știm chiar de la favoritul său G. Călinescu care l-a preluat de la Marele Secol. Nu e o eroare, ci un procedeu ca atîtea altele.

Cine l-a ucis pe Marx?

Puteți afla răspunsul la întrebare din piesa omonimă de HG (acum musical) în regia lui Lucian Sabados la Teatrul Toma Caragiu din Ploiești, cu ocazia premierei de vineri 28 mai ora 18.30. Va trebui să stați pînă la capătul spectacolului (două ore) pentru că răspunsul se dă la ultima replică! Dacă puteți să vă stăpîniți nerăbdarea, vă veți întîlni cu personajele, cu trupa ploieșteană și cu autorul și sîmbătă 5 iunie ora 19 la Teatrul Odeon din București. Genul - comedie muzicală. Spectatorii sub 16 ani - cu acordul părinților.

Festivalul Internațional Tudor Arghezi la ediția XXX

În perioada 21-23 mai 2010, la Târgu Jiu şi Târgu-Cărbuneşti s-a desfășurat cea de-a XXX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Tudor Arghezi, la 130 de ani de la nașterea poetului. Au participat fiica ilustrului autor, doamna Mitzura Arghezi, numeroși scriitori și artiști plastici.

Evenimentul a fost excelent organizat de Consiliul Judeţean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj condus de Ion Cepoi, Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”, Consiliul Local şi Primăria Târgu-Cărbuneşti, Şcoala Populară de Artă Târgu-Jiu, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România.
Concursul de grupaje de versuri pentru tinerii poeți și volume de debut i-a avut în juriu pe Ilie Constantin, Gh. Grigurcu, Gabriel Chifu, Horia Gârbea, Nicolae Dragoș, Ion Cepoi, Spiridon Popescu. Juriul a decis să acorde premiul I tinerei poete Adelina Dozescu din Timișoara. Premiul pentru volume de debut în 2009 a fost cîștigat de Marius Conkan iar cel pentru arghezologie de Zenovie Cârlugea. A avut loc vernisajul unei semnificative expoziții a artistului plastic Gheorghe Dican. O parte dintre lucrările sale au ilustrat un album cu poeme argheziene în română și în traducere franceză.

Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a decis ca poetul Ion Horea şi criticul literar Gabriel Dimisianu să fie laureaţii acestei ediţii premiilor Opera Omnia. Decernarea premiilor a avut loc pe 23 mai 2010, la Târgu Cărbuneşti în prezența Președintelui Consiliului Județean Gorj, Ion Călinoiu și a primarului orașului Tg. Cărbunești Mihai Mazilu. Laureații au devenit cetățeni de onoare ai localității natale a lUi Tudor Arghezi. Pentru cei doi venerabili cîștigători au rostit emoționante „laudatio” Gh. Grigurcu și Ilie Constantin (laureatul de anul trecut). Organizatorii au decernat un premiu pentru scriitori din afara granițelor României academicianului Mihai Cimpoi din Republica Moldova. O diplomă de excelență pentru întreaga activitate a fost oferită doamnei Alexandra Andrei directoarea
Bibliotecii Județene care a sprijinit exemplar mulți ani organizarea festivalului.
(Fotografii de Vasile Tărâțeanu)

Clubul de proză al ASB la Muzeul Literaturii

Marți 25 orele 17 la Muzeul literaturii va avea loc o ședință a clubului secției de proză a ASB condusă de Constantin Stan.

Nu uitați că în aceeași zi la orele 13.13 la USR se va lansa volumul de proză Fratele mai eștept al lui Kalașnikov de Horia Gârbea. Cine ratează întîlnirea de la 13.13 îl poate găsi la Muzeu la orele 17.

Cărţi noi! Dora Pavel -Pudră. Mortul ca mortul... Fanfara și coliva!

Antecedentele Dorei Pavel în domeniul prozei o recomandă în mod deosebit cititorilor. Romanul „Pudră” (Editura Cartea Românească) începe tare! Deși cu o frază de o pagină. Un tip, Carasiniu pe nume, restaurator de artă, învie din moarte clinică și se trezește în miez de noapte în cosciugul său. În capela cimitirului ortodox din orașul său, între alți morți. E îmbrăcat frumos, dat și cu pudră. Aici, amatorul de realism și chiar cel de convenții care fac proza să meargă înainte tresar: cine primește la capelă un mort neîmbălsămat? Adică l-au dat cu pudră cei de la pompe funebre dar, din fericire, din neglijența lor (sau a autoarei?), au uitat să-l îndoape cu formol după datină. Mă rog... Înviatul scapă din sicriul de altfel încă necăpăcit, dar care are, rarisim, „balamale”, apoi, nu știm cum, din capelă. Un șir de neglijențe funerare se vede, căci, în lumea de toată ziua, capelele se încuie cu strășnicie noaptea. Dar să zicem că a forțat ușa.
Carasiniu, nume imposibil și indimenticabil, are la început o reacție normală: se duce la Urgență. Acolo nu e considerat în stare prea gravă, el – nu înțelegem de ce – nu explică situația sa specială (eu nu mă lăsam) și, invadat de gînduri care trec greu prin capul unui înviat, renunță la controlul medical. Iese, se întîlnește cu o prietenă veche care nu aflase de decesul său. Pierde timpul cu ea în loc să-i expună faptele și să-i ceară mobilul ca să-și sune rudele – aflăm că avea rude - și să le spună: „Fraților, am înviat! De 2010 ani nu s-a mai întîmplat chestia asta!”
Din cele ce aflăm că le gîndește Carasiniu, el nu e un nebun, dimpotrivă. Șocul morții, a cărei cauză la început nu și-o amintește, ba și al învierii trec relativ repede și ar fi cazul ca un om tînăr și lucid ca el să se comporte firesc sau aproape. El se duce însă, în puterea nopții într-un parc unde, destul de previzibil, e umflat de niște gabori și cărat la secție. N-are acte, e suspect de răpire, din fericire victima nu-l recunoaște și, inexplicabil totuși pentru un neindentificabil, e eliberat, ba chiar i se oferă să fie condus acasă. Ei bine, Carasiniu nu numai că nu spune nimic despre cazul lui „aparte”, dar refuză să fie condus în siguranță! E un contrast total între luciditatea și precizia gîndirii personajului, pe care le aflăm pas cu pas, și refuzul lui de a face gestul elementar de a clarifica statutul său și de a se pune la adăpost și sub îngrijire.
Astfel o temă ofertantă, în loc să desfășoare un parcurs epic palpitant, se pierde în cugetările unui ins care nu e interesant în calitate de cugetător, ci numai în cea de aflător într-o postură senzațională. Pînă la terifiantul final pe care nu vi-l dezvălui, am citit mecanic. Nu am procedat bine, pentru că vlumul are totuși finețe psihologică și, minus verosimilitatea acțiunii, este un roman de tip brebanian propunînd un erou problematic și memorabil.

Zece mii!

Remarc cu bucurie că blogul de față a fost vizitat (de cînd am pus contorul) de peste 10000 de ori. Au trecut mai bine de 6 luni de la inaugurarea lui. Sper să vă placă în continuare și voi căuta să/l țin viu, cu tot timpul foarte redus pe care îl am la dispoziție pentru această plăcută formă de comunicare. Mulțumesc vizitatorilor și comentatorilor ca și celor care au inclus adresa mea în blog-roll-urile proprii.

Festivalul Internaţional de Literatură Tudor Arghezi

În perioada 21-23 mai 2010, la Târgu Jiu şi Târgu-Cărbuneşti va avea loc cea de-a XXX-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură Tudor Arghezi. Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România a decis ca poetul Ion Horea şi criticul literar Gabriel Dimisianu să fie laureaţii acestei ediţii. Decernarea premiilor va avea loc pe 23 mai 2010, la Târgu Cărbuneşti.

Evenimentul este organizat de Consiliul Judeţean Gorj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj, Biblioteca Judeţeană “Christian Tell”, Consiliul Local şi Primăria Târgu-Cărbuneşti, Şcoala Populară de Artă Târgu-Jiu, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România. Fiecare premiu are o valoare de 2500 lei şi va fi acordat de Uniunea Scriitorilor din România. Consiliul Local şi Primăria Târgu Cărbuneşti vor atribui laureaţilor titlul de Cetățean de Onoare al oraşului iar aceștia vor planta un copac în fața Muzeului „Tudor Arghezi”. Ceea ce contează este prestigiul deosebit al acestui premiu (se atribuie unor poeți și/sau critici) luat în timp de Constanța Buzea, Petre Stoica, Marta Petreu, Ioan Flora, Alexandru George, Nicolae Manolescu, Gh. Grigurcu etc. Simultan, se va desfasura un concurs de manuscrise pentru tinerii poeți care vor fi premiați în aceeași ceremonie cu laureații Marelui Premiu. Pentru cei doi venerabili cîștigători vor rosti „laudatio” Gh. Grigurcu și Ilie Constantin (laureat anul trecut).