Bridge-ul nu e sport?

„Marea Britanie: Un tribunal a decis ca bridge-ul nu este un sport

 A juca bridge necesita antrenament si nervi de otel, dar aceasta activitate nu constituie un sport, a concluzionat un tribunal britanic, apreciind ca aceste competitii nu pot fi scutite de TVA, scrie AFP.

Federatia engleza de bridge (English Bridge Union, EBU) a sesizat in apel camera de conturi dupa refuzul autoritatilor fiscale de a rambursa TVA-ul incasat la intrarea in competitiile organizate intre iunie 2008 si finele lui decembrie 2011.

EBU a invocat faptul ca, potrivit Comitetului international olimpic, bridge-ul este considerat sport,  iar administratia fiscala considera sporturi activitati precum darts-ul sau biliardul.

"A juca bridge necesita competente mentale de nivel ridicat - logica, gandire originala, memorie", a explicat trezorierul EBU, John Petrie. "A juca regulat bridge este bun pentru sanatatea mentala si fizica, iar studiile au demonstrat ca bridge-ul este benefic pentru sistemul imunitar si reduce riscurile de a dezvolta Alzheimer", a afirmat acesta.

Dar, in decizia pronuntata luni, Charles Hellier de la camera de conturi a apreciat ca "orice sport evoca in mod normal o parte atletica, si nu doar un joc". "Activitatea fizica nu este scopul participarii (la competitiile de bridge), iar competentele fizice, spre deosebire de competentele pur mentale, nu sunt esentiale" pentru scopul jocului, a concluzionat acesta, pentru a-si justifica decizia.

Potrivit EBU, intrarea la competitiile de bridge in 2012-2013 a generat venituri de 631.000 lire (765.000 euro)”.

*

Situl hotnews anunță că un tribunal britanic a decis că bridge-ul nu e sport. Prin aceasta activitatea competițională la bridge e plătitor de TVA. Ăsta era deci scopul! Adică 765 000 euro/an, cum aflăm de pe sit. 

Tribunalele pot multe, de pildă, cum știm, un tribunal a decis că omul se trage din maimuță. Și ar putea decide și invers! O curte ar putea chiar interzicerea bridge-ului pentru că dă dependență (la noi a mai fost interzis oricum între 1983 și 1989, fără niciun tribunal). 

E ciudat pentru că se făcuse propunerea ca bridge-ul să figureze în programul Olimpiadelor de Iarnă. Și cum să faci sport olimpic un sport care nu e sport?

Nouă nu ne rămîne decît să scoatem TVA-ul pe masă și să trecem la dona următoare!

(Nu înțeleg de ce textul s-a formatat așa! Nu am ce-i face...)

Edith Negulici a debutat cu succes la Clubul Dramaturgilor

Luni 24 februarie, la sediul ICR, a avut loc al șaselea spectacol-lectură al stagiunii la Clubul Dramaturgilor.

            Au fost prezentate piesele „Obsession” și „Heaven From Hell” de Edith Negulici, debutantă la Club, un tînăr și promițător talent al dramaturgiei. Regia specatcolului a fost semnată de Andrei Munteanu. Participarea actorilor Meda Victor și Mihai Smarandache a fost la un nivel foarte bun, lectura fiind aplaudată îndelung de cei prezenți.

Următoarea ședință a Clubului Dramaturgilor va programa în luna martie un spectacol cu o piesă inedită de Mircea M. Ionescu în interpretarea unor cunoscuți actori ai scenelor bucureștene.

Clubul Dramaturgilor, fondat de regretatul Mircea Ghițulescu în anul 2005, este organizat în această stagiune de Filiala București Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor și Institutul Cultural Român, Partener: Radio România Cultural.

Postarea va fi updatată cu fotografii de Mihail Cratofil de găsit aici

O cronică fidelă a spectacolului și a dezbaterilor găsiți pe blogul lui Neliniștitu' (alias romanicerul Adrian Voicu, membru fidel al Clubului).

În curînd - Luceafărul de dimineață nr. 2/2014

În curînd va apărea „Luceafărul de dimineață”, nr. 2/ 2014. Prima pagină oferă un poem de Eugen Suciu dedicat lui Mircia Dumitrescu. Cronica literară a lui Dan Cristea se referă la poezia lui Marian Drăghici. 

În caietul critic semnează recenzii: Adrian G. Romilă, Răzvan Ventura, Andrea Hedeș, Radu Voinescu, Ana Dobre, Monica Grosu, Felix Nicolau, Eugen Evu, Constantin M. Popa, Ioan Holban. În avanpremieră editorială, Gellu Dorian publică un fragment de roman. Pagina de poezie e susținută de Oana Tirpan și Radu Cange. 

Un incitant eseu al lui Adrian Lesenciuc despre poezia digitală și unul al lui Igor Ursenco despre Șt. A. Doinaș, încadrează traduceri din literatura universală de Răzvan Voncu și Horia Gârbea. Geo Vasile scrie despre portughezul Rui Zink. Ioan Groșan despre Cornel Ivanciuc. Revista publică un text inedit al regretatului Valentin Tașcu. Irina Budeanu ia un interviu muzicologului Grigore Constantinescu, rector al Universității de Muzică București. 

Pagina „Dintre sute de catarge” prilejuiește debutul în proză al lui Cezar Pârlog. Cronicile de teatru sînt semnate de Ana-Maria Nistor, Dinu Grigorescu și Horia Gârbea, cea de film de Călin Stănculescu. Opinii și note aduc Adrian Ciostache, Radu Aldulescu, Ioan Buduca și Nicolae Coande, iar cronici muzicale, sportive și plastice, după obicei: Costin Tuchilă, Gelu Negrea și Iolanda Malamen.

Bulă la master și vînzătorii de indulgențe

                Au apărut noi dezvăluiri despre persoane care și-ar fi copiat lucrările de masterat. Desigur, multe comentarii sugerează că autorii fără ghilimele și cu ctrl-C aparțin numai partidei adverse. Fals! Ei există în toate grupurile și grupările, politici și apolitici. Mai greu de sesizat pentru comentatori („postaci”) e mecanismul care aduce în învățămîntul nostru o inflație de lucrări lipsite de originalitate.

E vorba de o industrie care se bazează pe indulgență. În facultăți există „profesorii buni” adică toleranți, lipsiți de exigență, cei la care foaia goală se notează cu 6 și tratarea oricărui subiect în afara celui indicat cu 8. Știu asta chiar de la studenții mei. „Bunătatea” nu e însă dezinteresată! „Profesorii buni” își formează, încă din anii mici de studiu, o vastă clientelă de studenți care îndeplinesc două condiții: sînt puțin sau deloc pregătiți și sînt recunoscători celui care i-a favorizat. Ei sînt o masă minunată pentru recrutarea absolvenților pentru care redactarea unei teze de licență, master sau (doamne-ferește!) doctorat e o imposibilitate practică și care își aleg drept „îndrumător”... ghiciți pe cine? „Îndrumarea” constă în oferirea de către „proful bun” a unei teze vechi pe care neputinciosul își va trece doar numele. Înclin să cred  - și am auzit adesea – că oferta nu e nici ea gratuită. Nu caut dovezi pentru că există organe ale statului care, dacă ar vrea, le-ar căuta și le-ar găsi cu ușurință.  

Pasul următor e prezentarea lucrării în fața unei comisii. Dar comisia e formată - majoritar sau în totalitate - din „profii buni”. Cei „răi” nu fac parte niciodată din ea. Toți membrii comisiei au clienții lor și asta îi face să nu observe că au mai văzut aceleași lucrări și anul trecut, și acum doi ani etc. Apoi gîndul la vacanța exotică sau construcția vilei pe care și le-au asigurat îi face visători în timpul susținerii tezelor. Ar fi simplu să se facă niște comisii din alți profi decît îndrumătorii candidaților. Dar ce haz ar mai avea viața?

Cînd absolventul ajunge într-o funcție care atrage atenția, opoziția îl prinde și uneori îl mai și coboară din prepeleac. Dar pe „proful bun”, îndurător și îndrumător, nu-l caută nimeni. Și bine face, pentru că acesta e ocupat: fie cu renovarea vilei fie cu găsirea unor noi clienți, cumpărători de indulgențe.

Post-scriptum: Am văzut și eu subiectele „simulării” în vederea viitoarei „evaluări naționale”. La Matematică (la română nu m-am mai uitat) subiectele au fost jenant de elementare. Proverbialul Bulă le-ar fi rezolvat cu ochii închiși și o mînă legată la spate. E semn că „profii buni” își sădesc din vreme vlăstarele viitorilor masteri!

Ioan Cristescu - Director la Muzeul Național al Literaturii Române, București

În urma unui concurs pentru ocuparea postului, conf. dr. Ioan Cristescu a devenit directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București.

Acest post este de o mare importanță pentru literatura noastră, atît pentru istoria ei cît și pentru cea vie, MNLR fiind gazda unor manifestări de anvergură ale scriitorilor contemporani și avînd o editură care poate promova toate genurile literare. Prezența în acest post a lui Ioan Cristescu este un fapt extrem de favorabil pentru viața literară și pentru literatura noastră contemporană. 

Noul director are studii de filologie și teologie, este un cunoscător competent și aplicat al literaturii și lumii literare, un iubitor al scriitorilor de azi și al literaturii române contemporane, a avut o contribuție esențială la publicarea și promovarea unor scriitori din toate generațiile. 

Nu mai puțin, Ioan Cristescu este un experimentat creator de evenimente literare și un promotor al culturii scrise, al dramaturgiei și plasticii românești. Ioan Cristescu este de asemenea un expert atestat în domeniile manuscriselor de valoare, cărții vechi și timbrelor. Este recunoscut și apreciat în breasla literară pentru vivacitatea și energia sa.

Ioan Cristescu este conferenţiar doctor la Facultatea de Arte a Universităţii Hyperion din Capitală, specializat în istoria teatrului universal. A fost fondator al editurii Tracus Arte.

La conducerea MNLR, Ioan Cristescu succede unor personalități ca Alexandru Oprea și Nicolae Ciobanu. Din 1991 şi până în 2007, Muzeul a fost coordonat de regretatul critic Dan Alexandru Condeescu. După dispariția acestuia, au mai condus Muzeul Radu Călin Cristea și Lucian Chișu. Alexandru Condeescu a făcut din rotonda Muzeului o agoră a literaturii contemporane, lucru menținut și de succesorii lui.

Prin preluarea conducerii MNLR de către Ioan Cristescu, literatura română contemporană obține, implicit, un important succes.

W. Shakespeare - Richard al III-lea. Noua traducere în „Ramuri” și „Litere”

Deși mai am de tradus un act din Tragedia Reglui Richard al III-lea de Shakespeare, am răspuns solicitării unor reviste de a le oferi fragmente din primele patru acte. Le mulțumesc conducătorilor celor două reviste Gabriel Coșoveanu și Mihai Stan.

Puteți citi în „Ramuri”, aici, debutul piesei (actul I, toată scena 1)

iar în „Litere”, aici, începutul scenei 2 din actul I (va urma în numărul din martie).

În curînd veți găsi un fragment și în „Luceafărul de dimineață”.

Clubul Dramaturgilor, al șaselea spectacol din stagiune

Luni, 24 februarie de la ora 18, la sediul ICR va avea loc al șaselea spectacol al actualei stagiuni la Clubul Dramaturgilor. Vor fi citite într-un spectacol lectură două piese cu cîte două personaje semnate de tînăra autoare Edith Negulici. Vă așteptăm.

Detalii, distribuție, regie etc. pe pagina dramaturgilor, aici

Edith Negulici va fi a șasea autoare care își va prezenta piesele la Clubul Dramaturgilor în actuala stagiune

Luni 24 februarie, de la ora 18, la sediul ICR, va avea loc un nou spectacol-lectură în premieră la Clubul Dramaturgilor, al șaselea din actual stagiune:

„Heaven From Hell” și „Obsession”

de Edith Negulici

Regia: Anca Maria Colțeanu

Cu participarea actorilor Meda Victor și Mihai Smărăndache.

Autoarea este absolventă de scenografie și teatrologie, laureată, chiar cu piesele propuse, a unor prestigioase concursuri de dramaturgie. De șase ani lucrează ca secretar literar la Teatrul Evreiesc de Stat. Cei doi tineri și promițători actori vor reprezenta două drame într-un act pline de lirism, fiind îndrumați de o regizoare care s-a remarcat prin cunoașterea dramaturgiei autohtone: Anca Maria Colțeanu. Spectacolul va fi urmat de comentarii și discuții moderate de Horia Gârbea, președintele Filialei București Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor. Intrarea publicului este liberă.

Clubul Dramaturgilor, fondat de regretatul Mircea Ghițulescu în anul 2005, este organizat în această stagiune de Filiala București Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor și Institutul Cultural Român, Partener: Radio România Cultural.

Anomalocaris la vînătoare

De curînd, fiul meu Tudor a descoperit că pasiunile lui pentru calculator, desen și paleontologie se pot combina cu folos și că e mult mai ușor să scrii la tastatură decît de mînă. Literele și cifrele ies frumoase și egale! Iar culorile se aplică rapid și uniform. Așa că a reprezentat un anomalocaris pornit la vînătoarea subacvatică de trilobiți. A datat întîmplarea și a salvat totul sub numele „cambrian.jpg”. (sus) Din jurasic a ales un elasmozaur. (mijloc). Jos, portretul artistului.

Viață fără de moarte pe facebook. Petre Stoica - 83

Facebook are obiceiul să îmi amintească în fiecare zi care dintre prietenii mei împlinește o vîrstă nouă. E foarte folositor, pot astfel să îi transmit pe loc urările mele.

Azi, 15 februarie, Facebook mi-a semnalat: „E ziua lui Petre Stoica. Trimite-i o felicitare.”
Iată că, pentru Facebook, regretatul Petre Stoica a rămas viu și împlinește 83 de ani.
M-am gîndit la el, la momentele petrecute împreună, dar firește că nu i-am trimis felicitarea la care mă îndemna rețeaua FB.

În realitate, așa cum știm, Petre Stoica (1931-2009) a rămas printre noi prin poemele sale. Precum cel de mai jos.

       După despărțire 

După despărțire 
rămîne o tristețe de sabie ruginită
sarea din pîine se întunecă
lumina din floare putrezește
și rămîne un spațiu nemărginit
plin de oglinzi care te înghit mereu și mereu

rămîne o tristețe de sabie ruginită

O epigramă la lansare

Fiind prezent la lansarea volumului meu „Trecute vieți de fanți și de birlici”, poetul umorist Viorel Martin, originar din Gorj, mi-a dedicat un catren ad-hoc pe care în fac public în onoarea Olteniei:

La lansarea cărţii cu birlici

a lui Horia Gârbea

Vorbeşte Gârbea înţelept

Şi cartea-mi pare ca un basm;

Deci să nu spui "oltean deştept",

Că sigur faci un pleonasm!

Azi lansare! „Trecute vieți de fanți și de birlici” - Centrul Calderon ora 14. Postare cu update

 „Trecute vieți de fanți și de birlici -  viața și uneori opera personajelor” - de Horia Gârbea
Ediția a II-a mult completată.

Aproape totul despre personajele literaturii române.

Editura eLiteratura și autorul vă invită la lansare:
La Centrul Cultural Calderon ora 14 (Str. Jean Louis Calderon nr. 39, între Batiștei și C.A. Rostetti)

Prezintă: Felix Nicolau, Gh. Stroe, Vasile Poenaru (editor). Prețuri promoționale.

Această postare se va updata cu cronica evenimentului și poze.

UPDATE

A fost o lansare strălucitoare prin prezența unui număr foarte mare de prieteni care au participat cu bucurie și au creat o atmosferă sărbătorească. Le mulțumesc tuturor. Prezența lor m-a bucurat și m-a emoționat mai mult ca oricînd. Densitatea de inteligență și talent a fost maximă în sală!

Se cuvine să mulțumesc editorului, prof. Vasile Poenaru și doamnei Michela Poenaru, scriitorilor Felix Nicolau și Gh. Stroe care m-au prezentat cu căldură.

Mulțumesc gazdelor desăvîrșite de la Centrul Cultural Calderon, în frunte cu doamna director Elena Scurtu.

Mulțumesc prietenilor de la Ambasada Republicii Azerbaidjan și Fundația Heydar Aliyev ca și domnilor ambasadori prof. Tasin Gemil și prof. Nicolae Mareș pentru participare.

Mulțumesc colegelor Adriana Niculae și Gabriela Andrei pentru prețiosul sprijin.

Pentru fotografii am apelat la străvechiul meu coleg de liceu și prieten Octavian Pop care a realizat în ciuda luminii dificile o performanță pe măsura talentului său pe care-l cunosc de peste 35 de ani. Alte poze de aici le datorez Centrului Calderon, cu mulțumiri.

P.S. O cronică a lansării și cîteva poze publică pe blogul său și romancierul Adrian Voicu, martor ocular.