joi, 11 martie 2010

Cărți noi! Aurel Udeanu - Femeia din creierul fiecăruia, Ed. Brumar


Efigia cărții e din regretatul Gh. Crăciun: „creierul știe că trupul știe mai mult”. Rezon! Aurel Udeanu propune mai ales o poezie „de cap”, o poezie livrescă. Tema este, totuși, dragostea fizică. Astfel, „cel mai frumos dar care i se poate face unei curve” este să inițieze un virgin, iar pentru bărbat să culeagă „puțină moarte” dintre coapsele doamnei. E cert că, de la Camil Petrescu - Ștefan Gheorghidiu citire, imaginația erotică a intelectualului este mai presus de orice „blestem al pămîntului” rebreanian. Poezia lui Aurel Udeanu documentează cu talent și cu subtilitate despre asta, venind cu parodii indecente pînă și la castul panteist Blaga: „eu nu-ți consum savarina ce-ți tronează între coapse/ și nu-ți mănînc/ cu ochii cireașa ce mă așteaptă/ veșnic/ pe sîni pe abdomen pe șolduri ori pe fese/ pofta altora/ evacuează din tine și mută în ei înșiși/ ceea ce oricum aveau dintotdeauna/ dar eu/ eu cu pofta mea sporesc a ta dulceață” etc. Învățătorul Aurel Udeanu, pe numele adevărat și postmodern Aurel Curcă - născut acum 45 de ani în comuna cu nume descurajant Uda (posibil Macondo, pe Argeș în jos) – nu se uită în Kama-Sutra ca-n lemne, ci le zice răspicat: „sexul tău nu se află între copasele tale/ se află în creierul/ meu”, cum le-a aflat de la taica Freud și de la guru Cărtărescu („fac dragoste cu mine însumi ca să-l parafrazez pe cărtărescu”). Dascălul din Tîrgoviște, în serile lui interminabile de provincie, pe care le evocă uneori cu tristeți din Topârceanu, a citit poezia română de șaptezeci și șapte de ori cîte șapte, o știe pe dinafară ca pe un declaog, ba o și aplică! El se vădește ispitit de formele ei mai ceva decît de cele ale unei adolescente. Deși, cînd o lasă mai ușor cu livrescul, Udeanu o nimerește mai bine, ca în poemul „ea nu are decît 18 ani” în care „ea îl servește pe dumnezeu spălînd toată ziua wc-ul public” iar „eu o privesc și uit că voi muri”. Aurel Udeanu își cunoaște dimensiunea talentului și îl drămuiește bine, știe cît și cum să ia din alții sub pretextul postmodern că totul s-a scris și trebuie doar reinterpretat. Omul are finețe și glumește inteligent. Cartea lui e plăcută, veșnic făcînd cu ochiul parodic („sînt cîțiva trandafiri în sexul tău iubito”), dar știindu-și măsura. Uneori, la o adică, poetul știe să se dezbrace de hlamida memoriei culturale. Udeanu poate fi el însuși arătînd că posedă (un) sînge (de roman) acolo unde trebuie. Vorba regretatului Ioan Flora: „s-ar fi putut și scrie, s-ar fi putut și fute”. Aș zice despre autor, în limbajul epocii: un tip super.

Un comentariu:

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog