După debutul reușit cu memorabilul titlu „Pufos și mecanic”, Denisa Mirena Pișcu trece la al doilea volum, bilingv și publicat în Irlanda, cu versiunea engleză de Florin Bican. Poezia încă tinerei autoare, acum în pragul celor treizeci de ani, a rămas elegantă și clară, mizînd pe observația rece și pe simțul detaliului relevant. Cred că autoarea face totuși unele concesii trendului generației sale și practică pe-alocuri o poezie voit minimalistă și prozaică indiferent că veșmîntul ei nu îi stă bine chiar întotdeauna. Sînt mici comodități de gîndire pe care Denisa Mirena Pișcu le acceptă prea ușor punîndu-le pe seama banalității și anodinului existenței care trebuie să transpară în poezie. Nu e deloc așa, dovadă stau chiar versurile gîndite, bine țintite ale poetei care coexistă cu unele scăderi de tensiune. În momentele ei bune, Denisa Mirena Pișcu știe să observe în miezul celei mai simple imagini forma inedită și să evite descripția ternă, necum s-o cultive ca pe o modă. „Vîrful unui munte care iese/ dintre nori/ ca genunchiul unei femei/ dintr-o cadă cu spumă”. Iată un scurt poem redus la o comparație insolită și care este chiar o metaforă pentru poezia din volum: ceea ce contează este ceea ce se extrage din mărunta „spumă a zilelor”. Denisa Mirena Pișcu rămîne o poetă admirabilă.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu