Trofeul Guță Popîndău

În calitate de blogger, ajung uneori la paginile unor colegi de suferință, bolnavi de aceeași maladie. Constat că există un număr uriaș de bloguri în care autorii își etalează maximele și aforismele, uneori chiar și textele mai ample, ”filosofice”, extrase din puțul gîndirii proprii. Ele concurează de regulă indimenticabila cugetare a lui Guță Popîndău („Amorul e un lucru foarte mare”) imaginată genial de Topârceanu. Și aici I.L.Caragiale e cu noi, atribuind lui Mitică maximele: ”Viața e un vis, moartea o deșteptare” și ”Ei, madam Popescu, nu există roză fără spini”. În fața acestora, bietul Vlahuță („Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei”) s-ar retrage din competiție. De la o vîrstă, excesul de sirop filosofic-reflexiv dăunează grav sănătății! De aceea propun „Trofeul Guță Popîndău”. Dacă vă alăturați inițiativei mele, preluați imaginea de altături și trimiteți-o în chip de comentariu la postările care se întrec cu gluma în materie de filosofeme. Să mai diluăm puțin kitschul filosofard, pentru o lume virtuală mai curată și mai sănătoasă! În ceea ce mă privește, voi realiza și o mică antologie a celor mai cretine cugetări de pe bloguri și sper că, la viitoarea decernare a „Premiilor Blog de Blog”, dna Lucia Verona va accepta să atribuie și „Trofeul Guță Popîndău”. Nu va fi ușor, concurența fiind mare! Cînd vă vine să lăsați pe ecran ceva „profund”, uitați-vă la Guță (Spermophilus citellus) și (poate) o să vă treacă! Evident, animalul omonim nu are nicio vină și trebuie protejat, cum afirmă pe un excelent site dl. Arthur Mustafa, de la care am preluat poza.