sâmbătă, 2 octombrie 2010

Cărți noi! Dora Alina Romanescu - Dealul comorii, Ex-Ponto :(

Sub o copertă de un kitsch turbat, amintind de romanele Sandrei Brown din anii 90, zac 400 de pagini informe de o agasantă dulcegărie. Fiecare frază îți zgîrie auzul (interior): „Liniștea apăsătoare a cabinetului se destrămă când doctorul anunță cu voce neutră dar blîndă”. Neutră dar blîndă? Pare o parafrază după contradicțiile lui Breban, acelea voite. Dar nu e. E simplă contradicție, o aberație generată de lipsa de concentrare, încă de la prima frază. „Fata auzi ultimele cuvinte ca prin vis”. Toată vișinata prea dulce și trezită a locurilor comune e revărsată și adună musculițe pe fiecare pagină. Orice frază mustește de banalitate și de lipsa flagrantă a simțului descrierii și al dialogului. O carte pe care îți vine s-o rupi în bucăți și s-o pui pe foc instantaneu. Nici de făcut cornete nu e bună. Este un subprodus din speța, uriașă numeric, cu care unii „autori” întunecă orizontul literaturii și împiedică de fapt cititorii să ajungă la literatură, dezgustîndu-i de ea. Un personaj intelectual vorbește astfel unei fete de 14 ani: „Cînd vei crește mai mare (lipsă virgulă n.m. ) vei ști să selectezi mult mai bine din aceste cărți frumosul de urît”. Să „selectezi frumosul de urît”! Altă mostră: „Întîlnirea cu marea a fost pentru Mihaela ca un balsam pus peste rănile sufletului”! E clar că autoarea nu înțelege ce-i iese de sub pix sau tastatură, că dacă ar înțelege, n-ar comite. Încă una și mă duc: „O fracțiune de secundă când realul din jur te scoate din reveria unui vis (sic!) sau a unui gând care te cheamă în trecut”. Reveria unui vis! Orice lungire a vorbei ar fi pierdere de timp. Asemenea autori ar trebui ținuți în cuști, ca Marchizul de Sade, departe de orice instrument de scris.

2 comentarii:

  1. Incredibil! Autoarea este membra a Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea. Acest fapt nu face decat sa confirme (inca odata) ca "promovarile" in structurile literare de astazi sunt, cu foarte putine exceptii, doar servituti amicale. Pacat!
    Primiti, va rog, tot capitalul meu de incredere, domnule Garbea! Lectura acestei recenzii a impiedicat o investitie paguboasa. Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim
    Cu plăcere și altă dată! :)
    Totuși, dacă ați fi văzut coperta, tot nu ați fi luat cartea. Așa că nu e meritul meu. Nu știam că e la Filiala Dobrogea, să fie sănătoasă. Să știți că e totuși o anumită exigență la primiri, dar la filialele mici mai scapă: adică vin oamenii cu 8-9 dosare și comisia lasă 1-2 de consolare. Unde mai pui că poate (sper) cărțile anterioare or fi onorabile, deși nu prea cred. Mă bucur că efortul meu de a înghiți vreo 50 de pagini din volum a fost răsplătit de comentariul dvs.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog