Cărți noi! Liviu Grăsoiu „Poeți și poezie” - Editura Bibliotheca * *

Liviu Grăsoiu și-a adunat unele dintre tabletele critice într-un volum intitulat „Poeți și poezie” (Editura Bibliotheca). Cu cîteva excepții, textele sînt scrise și publicate după 1990 în periodice diferite, iar cîteva au fost prrezentate la radio, unde autorul a lucrat multă vreme. Concluzia autorului este că „poezia [românească a] ultimeleor șase decenii se situează la un nivel excepțional” și regretul său e să ea și-a pierdut spațiul la posturile de radio și TV. În numele părerii sale bune despre ce s-a scris la noi în genul liric, Liviu Grăsoiu găsește îndreptățiri și are cuvinte bune și pentru poeți situați pe alte rafturi decît cel dintîi. El se ocupă cu admirație de autori precum Cezar Baltag, Constanța Buzea, Nicolae Prelipceanu, Dan Laurențiu dar nu-i ocolește și găsește merite și unor poeți ca Șerban Codrin, Carolina Ilica, Petre Got, Nicolae Neagu, Adrian Munțiu care n-au prea fost răsfățați cu elogii critice, ba chiar descrie volume ale unor autori care au rămas în cataloagele bibliotecilor, dar mai puțin în conștiința cititorilor și exegeților: Aura Mușat, Daniel Constantin, Emil Stănescu, Mihai Pompiliu Constantinescu, Nicolae Breb Popescu, nume care spun prea puțin sau deloc chiar și celor atenți la fenomenul literar. Cu un poet ca M.P. Constantinescu, nepot al criticului omonim, Liviu Grăsoiu a copilărit și legătura sentimentală e de înțeles, dar „poemul definitoriu” citat nu ajută invitația la „lectură detașată” a criticilor care l-au ignorat. Daniel Constantin ar putea avea avea o „dispoziție ludică susținută de inteligență”, dar nu în versurile citate de exegetul său, care arată mai curînd contrariul. Generos cu toți, Liviu Grăsoiu găsește tonul potrivit atunci cînd scrie cu finețe despre cei care îi solicită justificat admirația, precum regretatul Cezar Baltag prin volumul „Euridice și umbra” (1988).