De ce n-o să mă mai uit la „știri”

Nu mă uit la TV pentru că nu am timp. Azi am privit totuși unele secvențe din finala de la US Open, de fapt ultimele game-uri din ultimul set. Am dat din întîmplare apoi, peste o conferință de presă a președintelui Băsescu înaintea plecării la un Summit „informal” și am rămas acolo pentru că mi s-a părut importantă această întîlnire. Băsescu a prezentat agenda reuniunii la care va merge. Chestiuni de mare însemnătate ca securitatea, viitorul summit NATO, reducerea efectivelor în Afganistan dar și creșterea economică, o posibilă recesiune și pentru România în 2012, stimularea cu bani europeni a IMM-urilor la noi, deficitul structural maxim, amînarea anulării subvenției la gaz pentru populație (măcar asta ne privește pe toți).

La final, un moderator din studio a dat cuvîntul unui reporter de la fața locului. Nu știu ce post era, nu contează. Ce credeți că a spus acel reporter pe un ton suficient și persiflant? Că Băsescu nu a spus „nimic” și că „e ca și cum” ar fi vorbit de salariul sau dessourile unei anume Crudu. Habar n-aveam cine e Crudu, am căutat pe internet: se pare că e o vedetă Playboy.

Am rămas definitiv dezgustat de acest contact rarissim al meu cu TV-ul. O jigodie mîrșavă, doar pentru că e plătită, își permite în văzul și auzul public să își bată joc de problemele noastre (opozanți, neutri sau simpatizanți ai puterii). Oricine ar fi fost sau va fi președintele României cu astfel de probleme se va confrunta. Și va trebui să le rezolve și pentru cei care îl aclamă și pentru cei care îl huiduie. Și vine să vorbească o scursură care e atît de idiot încît nu-și dă seama că nu pe Băsescu îl micșorează și îl ironizează (fără spirit) ci problemele grave ale tuturor. Sînt absolut, dar absolut, sigur că dacă unei asemenea javre maidaneze i-ar da altcineva mai mult, ar înălța ode lui Băsescu și s-ar repezi la nădragii actualilor lui patroni. Vocea lui tremura de nerăbdare să vomite cît mai multe dejecții, probabil pentru a fi remarcat pentru „combativitate”.

Singura concluzie pe care am tras-o este că, pentru a nu mă mai enerva, e bine să rămîn la conduita mea obișnuită de a nu mă mai uita la „știri”. (Dacă nu mă înșel, era pe ecran o etichetă gen „breaking news”). Ce „știri” obiective pot transmite asemenea sub-oameni încît să fie crezuți sau luați în serios?