marți, 24 ianuarie 2012

„Negustorul din Veneția”. Bassanio alege caseta potrivită


O întîmplare sau lucrarea nevăzută a destinului? Am ajuns cu traducerea piesei „Negustorul din Veneția” de Shakespeare la scena în care Bassanio alege caseta potrivită (cea de plumb) în care găsește portretul Porției, deci ea urmează să-i fie soție. Am tradus aceste versuri în primele minute ale zilei de azi 24 ianuarie 2012, cînd Ruxandra și cu mine aniversăm opt ani de căsătorie. Ca și Bassanio, mă felicit pentru alegerea făcută! Iată fragmentul din Actul III, scena 2:

[Bassanio încheie un monolog, alege și deschide caseta de plumb]

PORȚIA (aparte): Se risipesc în vînt, se duc amare
Simțiri ca îndoială, disperare,
            Tremurătoare spaimă, gelozie
            Cu ochi verzi. Iubirea să se-ație,
            Să nu dea peste margini fericirea
            Cînd bucuria simt că îmi umple firea
            Încît mă tem că-i boală.
BASSANIO:                             Ce-am găsit?
            E chipul Porției. Vreun semizeu
            L-a zugrăvit ca-n viață? Mișcă ochii?
            Ori oglindesc mișcarea alor mei?
            Aceste buze care se desfac
            Să treacă dulcea răsuflare par
            Doi prieteni despărțiți de dulce prag.
            Șuvițele sînt pînză de păianjen
            Pentru prins inimi. Însă ochii săi!
            Cum a putut un pictor să-i privească?
            Doar unul dintre ei ar fi putut
            Să îi orbească pe-amîndoi ai lui.
            Dar și materia vorbei mele poate
            Să înjosească spiritul lucrării,
            Așa cum cadra e o umbră vagă
            A nobilei făpturi. Un pergament
            Cuprinde rezumatul soartei mele:
(citește)
            N-ai ales după privit
            Și bine ai nimerit.
            Norocul te-a copleșit,
            Nu mai cauți, c-ai găsit.
            Ce-ai găsit, al tău să fie
Și norocul să te ție.
            C-un sărut de bucurie,
            Cere-ți doamna de soție.
           
Plăcut înscris. Frumoaso, cer anume
Să procedăm după instrucțiune. (o sărută pe Porția)
La un concurs, se poate să-ți închipui
Că totu-i bine și făcut la timpu-i,
Auzi aplauze și totuși parcă
Un rest de îndoială te încearcă:
Dacă omagiul ce-l auzi prea bine
Cu-adevărat răsună pentru tine.
De-aceea, de-am învins cu-adevărat,
Aș vrea să am răspunsul sigilat.
(Porția îl sărută)

4 comentarii:

  1. Felicitări pentru fericita aniversare şi deopotrivă pentru performanţa de a-l traduce pe Shakespeare într-un mod impresionant! Vă doresc să fiţi la fel de fericit şi la nunta de diamant ! Cât despre tălmăcire, sunt sigur că este o experienţă literară fundamentală.

    P.S. Ciudăţenie mare ! Am comentat primul şi am putut intra aici. Dacă aş fi fost al doilea, aş fi avut uşa închisă. Din păcate, acum nu voi putea citi răspunsul Domniei Voastre.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Serban Tomsa

    Multumim. E o problema de compatibilitate intre versiunile google. Sper sa primiti totusi multumirile noastre.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum am reuşit să intru ! S-ar putea ca situaţia să se normalizat de la sine. Pe aici a fost viscol puternic şi am rămas fără curent electric de ieri seară. Probabil că s-a odihnit şi calculatorul, iar de acum se va comporta cum se cuvine. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. " să se fi normalizat" ! Entuziasmul m-a făcut să mă grăbesc şi să sar peste un pronume reflexiv. Cu tastatura mă descurc mai greu decât cu stiloul.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog