sâmbătă, 19 decembrie 2009

Cărţi noi! Daniel Bănulescu – “Fugi din viaţa ta, revoltătoare şi slută, în cartea mea”

Puţini autori români au talentul lui Daniel Bănulescu. Zicerea în proză a lui Daniel Bănulescu zboară firesc, ca un hulub pe lîngă nişte bombardiere cu sute de piese care le ţin artificial în aer, pe lîngă volumele celor mai preţioşi romancieri contemporani. Faţă de frăgezimea frazei lui, cele ale unor Agopian sau Vosganian par nişte baclavale uitate în frigider. Daniel Bănulescu e bun cînd reuşeşte şi sublim cînd ratează! Ratările lui intră automat în seria match-ball-urilor irosite de Ilie Năstase la Wimbledon, a penalty-urilor cu care naţionala de fotbal putea urca în semifinalele modiale. Cînd citeşti un roman de Daniel Bănulescu îţi vine să-l pipăi şi să urli ca Zorba Grecul: “Aţi mai pomenit o prăbuşire ca asta?!”
Primul lui roman, “Te pup în fund, conducător iubit”, anunţa cu marile lui calităţi şi defecte, modul de a şuta peste poarta goală după ce i-a driblat pe toţi. În loc să-l lase în colecţia debuturilor de aur mînjite cu magiun, Daniel Bănulescu s-a apucat să-l mai scrie încă o dată, să-l înghesuie într-un ciclu artificial din care a scris volumele unu şi trei. Pe lîngă a fi neuzitată, ideea de a rescrie un roman, bun sau rău, este păguboasă. Mai ales faţă de mobilitatea şi fantezia autorului, acest procedeu e perdant. La nivelul acţiunii şi naraţiunii, Daniel Bănulescu îşi propune probabil să le ridice complexitatea şi, de fapt, le încîlceşte.
Ceea ce rămîne, este formidabilul stil al prozatorului, modul strălucit de a găsi nişte sintagme care uluiesc publicul, acesta ajungînd să facă abstracţie de miza “meciului” a cărui desfăşurare este de altfel greu de urmărit din cauza păcatelor de construcţie. Daniel Bănulescu refuză o minimală construcţie romanelor sale, deşi mimează tocmai o elaborare complexă, piramidală etc. În fapt, el nu sesizează uriaşa lor prolixitate. Probă irefutabilă: titlul însuşi.

4 comentarii:

  1. Stimate domnule Horia Gârbea,
    v-am descoperit, cu mare bucurie, blogul şi regăsesc aici ceea ce mă încânta şi în cărţile Domniei Voastre : talent incomparabil, prospeţime, inteligenţă, rafinament. Pretutindeni se simte mâna marelui scriitor... Citindu-vă textele, mă gândesc de fiecare dată că hazul unui autor are un rol comparabil cu farmecul unei femei frumoase...

    RăspundețiȘtergere
  2. Uluit de-atâta uluiala, o dai si tu în prolixiune, mon cher!

    RăspundețiȘtergere
  3. Stimate domnule Tomsa va multumesc de aprecieri si regret ca nu am apcucat sa citesc romanul dvs pe care il am de altfel. Ma rezerv pentru sarbatori. Pe care vi le doresc fericite. Pentru dvs si dl anonim: Cronica extinsa la romanul lui D.B. o veti gasi in Luceafarul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Stimate domnule Gârbea,
    vă daţi seama că sunt profund onorat să am un asemenea cititor. Între timp, am citit excelenta cronică pe care aţi scris-o la romanul lui Daniel Bănulescu. M-aţi convins să cumpăr şi cartea...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog