Cărți (relativ) noi! Marian Truță - Vremea renunțării, Ed. Bastion

Marian Truță este un cunoscut autor de SF. Cunoscut adică între așii domeniului. A debutat încă din 1986 cu o povestire care se regăsește în această primă culegere de texte (apărută în 2008, ajunsă la mine abia la începutul lui 2010). Un păcat al autorilor de SF este ezitarea în fața alcătuirii unui volum, o anumită reticență care se datorează și timidității dar și unui tip special de orgoliu. Autorii autohtoni de SF se tem că vor fi luați de sus de scriitorii main-stream și au rămas adesea într-o splendidă izolare în cadrul publicațiilor de gen. În cazul lui Marian Truță, asemenea rezerve sînt cu totul nejustificate, el este un autor profesionist care conduce bine epicul și are un dialog firesc, cu miez și credibil chiar cînd vorbesc creaturi din alte lumi. Căci destule dintre povestirile volumului narează contacte ale pămîntenilor cu lumi în principiu transcendente. Una (De ce cad îngerii?) reia ingenios motivul îngerului prăbușit accidental pe pămînt într-un ev mediu obscur și obscurantist. Nimeni nu crede că țăranul căruia îngerul i-a distrus acareturile în cădere nu e eretic și nici că o creatură înaripată e un trimis divim și nu un demon. Altă istorie se referă la un arhanghel-adjunct trims să vestească sfîrșitul lumii dar, fiind un mesager mai mărunt, ajunge la pușcărie și singurul căruia îi poate împărtăși secretul iminentei catastrofe finale este colegul său de celulă. Povestirile lui Marian Truță nu sînt tocmai niște SF-uri clasice, mai degrabă niște istorii insolite și paradoxale care mizează pe fantasticul inclus în lumea noastră și revelat pe neașteptate. Scrise cu elan și limpezime, ele se citesc repede și cu plăcere.