Cărți noi! Liviu Capșa - La bună dispoziția Dumneavoastră, Editura Vinea * *

Încă din titlu e clar că Liviu Capșa, cunoscut parodist, îl parodiază pe Mircea Dinescu. Maai puțin previzibil și cred că unic în istoria literaturii noastre, este că el dedică toate poemele volumului aceluiași scop: parodierea lui Mircea Dinescu. Toate cele vreo 60 de texte sînt, bob cui bob, parodii ale unor poeme ale autorului volumului La dispoziția dumneavoastră! La fiecare, parodistul indică foarte conștiincios pe care dintre textele colegului său de generație l-a avut în vedere. Exercițiul nu e ușor și nici lipsit de riscuri. Liviu Capșa pune în parodierea lui Dinescu ingeniozitate și har care nu-i lipsesc dar care, ne gîndim inevitabil, erau poate mai potrivite pentru utilizarea în creații proprii. Oricît de inspirată e o parodie, Topârceanu fiind punctul culminant al genului la noi, oricît am admira găselnițele și luare în răspăr, fie și egale cu ale obiectului parodiat, o parodie rămîne o umbră a unui corp, nu corpul însuși. Altfel, Liviu Capșa e deseori plin de vervă și de o remarcabilă dexteritate. El realizează un text „Cîinii din București” după „Pisicile din Vatican”, mimează perfect în „Iad păzit de draci” cunoscutul „Grîu păzit de maci” al modelului etc. etc. Se observă că parodia imită pînă și fonetic modelul, firește cu detașarea și umorul absolut obligatorii. Astfel, „Cu tocul” e parodia poemului „Potopul” al celui ce a fost numit, de un critic nervos „analfabet din Slobozia” dar care, iată, a ajuns nu doar castelan și vedetă TV, ci și efigie bună de imitat prin punerea de mustăți. Căci pentru a fi demn(ă) de mustăți, trebuie să fii cel puțin Gioconda. Dacă Mircea Dinescu s-a făcut că lucrează, Liviu Capșa chiar a lucrat pe temele, pe sintagmele, chiar pe fonemele lui. Zice Capșa – nume istoric – în parodia amintită la Grîu păzit de maci, cert cea mai reușită a volumului: „Poetul dacă doarme cu capul pe tejghea/ nu-nseamnă că-i beâiv și că-i lichea/ ci că-i răpus amarnic de marile-ntrebări/ ce ies din crâșmă-n lume pe două trei cărări. De mii de ani pământul este stropit cu maci/ și din ulcele vinul spune povești cu daci/ .../și cîrîie savanții ca cioara din copaci/ încît mă-ntreb retoric: poți oare să mai taci”. Poate că da. Bine că nu.