sâmbătă, 17 iulie 2010

Un poem din „România literară” nr. 25

La acest link puteți citi poemul meu „Pînă sus”, apărut în România literară nr. 25 la rubrica „Poemul săptămînii”.
Publicat de la

7 comentarii:

  1. Anonim18 iulie 2010 la 13:22

    N-am înteles mesajul,nici citind-o prima dată în ROMÂNIA LITERARĂ,nici acum,recitind-o.Mă duce gândul la o discutie brodată pe un fapt cunoscut numai de tată si fiu.Sau poate că fiul vrea să scape putin de tatăl său,cu toate atributele sale neplăcute?Nu cred că voi afla vreodată,asa,fără imaginatie cum mă aflu.Dar poetul stie mai bine ce trebuie si cum trebuie scris.

    RăspundețiȘtergere
  2. Horia Gârbea18 iulie 2010 la 18:10

    Nu regret împrejurarea. Probabil s-a întîmplat din cauză că ați căutat „să înțelegeți” o situație (de fapt un dialog) în mod univoc. Cînd veți înțelege perfect voi fi sigur că nu am scris poezie ci cu totul altceva. Eventual un simplu dialog.

    RăspundețiȘtergere
  3. Şerban Tomşa18 iulie 2010 la 21:07

    Felicitări pentru poem ! Este excelent !

    RăspundețiȘtergere
  4. mariapostu18 iulie 2010 la 21:58

    Cititorul de poezie are voie sa nu inteleaga, dar trebuie sa simta.daca se grabeste sa inteleaga, atunci sa se multumeasca cu ziarele si revistele.Cel putin acolo exista zeci de oameni care se tot grabesc sa explice.Poezia, cu cat incerci mai mult sa o intelegi, cu atat te indepartezi de ce a vrut poetul sa transmita.Mie mi se pare o poezie , pe deo parte pesimista -fiul e insarcinat cu salvarea planetei, indiferent ce intelege el din asta, pe de alta parte, e insarcinat cu salvarea Omului...

    RăspundețiȘtergere
  5. Anonim18 iulie 2010 la 22:18

    Acesta ,de fapt,nu este un dialog;este un monolog care povesteste un dialog anterior.Dar această constatare a mea probabil că nu va trece.As vrea numai să stiu dacă este corectă.

    RăspundețiȘtergere
  6. Horia Gârbea19 iulie 2010 la 06:56

    @ Serban Tomsa
    Multumesc foarte mult. Amabil ca totdeauna! :)
    Glumesc, si eu cred ca e reusit. Altfel scriu rar si public si mai rar poezie.
    @ Maria Postu
    Aveti dreptate si multumesc de interpretare. Desi nu imi place sa interpretez propriile texte: eu il vad in tata pe Dumnezeu, dar unul cam abuziv, iar in fiu pe mine care nu-i pot satisface exigentele exagerate.
    @Anonim
    Sigur ca aveti dreptate tehnic vorbind: e relatarea unui dialog nu dialog propriu-zis. Am simplificat. Dar asta nu schimba posibilele interpretari. Mi-am amintit de cunoscuta poezie a lui Sorescu cu tipul care cere Domnului si acesta ii replica mereu: " ceri prea mult!". Invers decit aici unde Cel de Sus cere mult.

    RăspundețiȘtergere
  7. Iarina Copuzaru20 iulie 2010 la 19:47

    Mi-a plăcut poemul. Surprinzătoare ideea întrebuinţării puştii tocmai acolo sus.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Postări populare

Arhivă blog