Dinu Grigorescu Iadul
vesel, Ed. Tipo Moldova
La 4 iunie 2015 a mai pus un al doilea 7 după prefix și a
devenit astfel un veteran de la 77 al
teatrului românesc, chiar dacă debutul editorial s-a produs
relativ tîrziu, în 88 al secolului XX.
Colaborator (și) al Luceafărului de Dimineață cu
nonconformiste dar precise cronici teatrale,
Dinu Grigorescu e în primul rînd dramaturg și mai presus
comediograf. Chiar și Iadul este, la el, vesel și astfel, în colecția Opera Omnia,
a editurii Tipo Moldova aniversarea e marcată de un volum de peste una mie (!)
pagini care cuprinde toată opera dramatică de pînă acum a
maestrului. Cele 20 de piese
poartă mărcile înregistrate ale arhitectului-dramaturg: știința
construcției dramatice, echilibrul static și dinamic al
părților, conturul personajelor și culoarea
vie a replicilor. La aniversare îi urăm La Mulți Ani lui
Dinu Grigorescu și strigăm odată cu un
personaj al său: Jos Mafia! Sus Cartea!
Cristan Liviu Burada Fel de învățături, Ed. Spirit Românesc
Am participat recent, la Craiova, la lansarea volumului de
versuri al lui Cristian Liviu Burada,
alături de criticii craioveni Gabriel Coșoveanu și C. M.
Popa și de un public numeros și receptiv. Este a șasea carte de versuri a
autorului și am remarcat că este cea mai bună dintre ele. Cristian Burada un
optzecist care nu ocolește biograficul și inspirația livrescă, mărcile
generației, dar preferă ludicului o poezie mai gravă, interiorizată,
sapiențială. El nu-și intitulează volumul orgolios „Învățături” sau
„Învățăturile mele către... ” (deși un memorabil poem este o „dramatizare
lirică” a unui schimb de vederi între Cris – tatăl - și fiul său, adolescentul
Vlad). „Învățăturile” nu sînt ale
personajului liric, dar cele transmise lui sau mai exact deprinse într-o exeperiență
care se împărtășește cititorului cu rezervă, însă cu har. Poetul are cîteva
certitudini (continuitatea familiei, exprimată mai ales de figura mamei,
credința în Dumnezeu) și multe îndoieli în fața unei lumi în care nimeni și
nimic nu se destăinuie. Cîteva poeme de dragoste și cîteva pasteluri citadine,
delicate și sobre, jalonează un sumar bogat în texte reflexive, la fel cum, din
loc în loc, ilustrațiile impresionante ale lui Marcel Voinea sugerează fracturi
apocaliptice în existența cotidiană. În peisajul liric actual, Cristian Liviu
Burada își cucerește cu acest volum un loc bine delimitat, crează o poezie de
maturitate cu scopul de a oferi sieși și
cititorului ceva de amînat moartea.
Daniel Corbu Piatra de eol și alte povestiri, Ed.
Princeps Multimedia
Proza lui Daniel Corbu, reputat mai ales ca poet, se adună
în acest volum din povești mici, chiar minuscule, unele, destul de ingenioase
(cîteva) și desigur scrise toate cu un condei sigur, exersat, de literat
fruntaș. Uimește un oarecare deficit de originalitate. Astfel o povestire reia
tema tratată cu strălucire de Ioan Groșan în textul său „Insula”: personajele
cvorbesc exclusiv în citate, indicînd și sursa. Varianta-Corbu nu are aceeași
savoare, dialogul e prea lung și lipsește mai ales o încheiere puternică precum
a congenerului său: la Groșan insula e acoperită cu cărți și personajele
descoperă, la final, că însăși insula e o carte în care este înscrisă prima
frază a povestirii. Alte teme sînt pastișe după Buzzati iar una e chiar un soi
de remake în preluare de 90% după Villiers de l’Isle Adam: călău, ghilotină,
omul care se ghilotinează singur etc.
Schițele lui Daniel Corbu sînt exerciții pe teme vechi și noi,
digitații.
Dominique / Anca Domnica Ilea Faire
la Paire * Perechi nepereche Ed. Tracus Arte
Dominique Ilea este o binecunoscută traducătoare în franceză
a literaturii române și de strădaniile
ei au beneficiat autori importanți (Nicolae Manolescu, Radu Aldulescu, Bogdan
Suceavă, Petre Cimpoeșu și alții) care și-au făcut astfel o
bună intrare în atenția publicului
francez. Volumul de la Tracus Arte reprezintă, cred că nu mă
înșel, debutul său ca prozatoare cu șase povestiri scrise în franceză și
rescrise în limba maternă a autoarei din Tulcea, relocată pe malurile Senei.
Tema comună a celor șase întîmplări narate de Anca Domnica Ilea, pe numele său
din România, este una rară în proza noastră: amorul homosexual. În fiecare
povestire are loc o întîlnire miraculoasă între cîte doi bărbați mai mult sau
mai puțin reali. Pentru că, pe lîngă perechile nepereche: Cavalerul și Prințul,
Il Duce și Il Montanino, Suspectul și Polițaiul apar și Cosmanautul și Ciborgul,
Ștrengarul și Stafia, Filosoful și Demonul. Dracul („cu blana măciucă”) însuși
vine pe pămînt ca un Hyperion cu coarne și copite pentru a se acupla cu cel
îndrăgit (”împletiți ca două ramuri”). Indiferent de personaje și context,
povestitoarea, după o rapidă introducere, găsește în fiecare povestire cele mai
lirice vorbe și metafore pentru a ne descrie deliciile erotice la care se dedau
protagoniștii. Prințul, de pildă, profită de abilitatea sa războinică pentru a
provoca la turnir orice cavaler, învinsul urmînd „să se pună în genunchi și, cu
gura, să-i aducă învingătorului un omagiu cum nu s-a mai pomenit”! Dar și
Prințul iubitor de dueluri și felații îți găsește nașul cu un Cavaler cu care
termină la egalitate și, desigur, se dau pradă reciproc unul altuia, rămînînd
împreună fericiți pentru toată viața, ba și mai mult. Stilul fiecărei secvențe
e ceremonios, aromat, de basm. Orice-ar fi, o femeie care să înalțe un imn în
șase cînturi sodomiei reprezintă un caz unic în literatura noastră și trebuie
consemnat spre neuitare!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu