Un paradox cum
sînt multe în literatura noastră: calitățile care fac din Bogdan Teodorescu un
autor atipic sînt tocmai cele care s-ar cere, în pincipiu, oricărui prozator ce
ține să conteze pe o piață liberă. Numai că ele nu caracterizează decît un
număr infim dintre autorii care scriu proză. E vorba de inteligență,
cunoașterea profundă a mediilor în care se petrec romanele sale, luciditate și
realism - care nu se confundă nicidecum cu lipsa de imaginație - stil dinamic
și atractiv, cultură bogată din care nu lipsește informația asupra mersului
istoriei și geografiei politice contemporane. În plus, fașă de mulți prozatori
ai zilelor noastre, Bogdan Teodorescu are un acut simți al replicii, una vie,
casantă, sarcastică. Dialogurile lui sînt, cum zicea un personaj al lui Eugen
Barbu, „o bogăție”.
De altfel,
prozatorul de azi a cochetat cu arta dramatică și părea, acum 35-40 de ani, de
cînd datează cunoștința noastră, destinat scrisului pentru scenă. Calitățile sale
de dramaturg erau să-l coste pe viitorul prozator, pe la sfîrșitul anilor 1980.
A compus un text dramatic pentru o revistă satiric-muzicală studențească a
cărui urmare avea să fie, în logica epocii, exmatricularea autorului dar și a
interpreților. Noroc cu un activist deștept (mai erau și din ăștia) care a
înțeles că „nu face” să se creeze scandal, încît trupa a primit, în aclamațiile
sălii, premiul întîi al festivalului pentru excelența textului și hazul
protagoniștilor.
Cărțile lui
Bogdan Teodorescu, romane, cărți de călătorie sau eseuri despre manipularea
politică, nu înregistrează doar succese de stimă. Ele se vînd bine pe piața
autohtonă dar și în alte țări unde apar, cel puțin deocamdată, fără sprijin al
autorităților culturale de la noi, prin simpla încredere a editorilor în putearea
lor de atracție lor. Autorul, pe lîngă evidente
haruri intelectuale, este caracterizat de un entuziasm al scriiturii care
seduce deopotrivă un cititor rafinat și un plezisrist al lecturii.
Romanul său
recent, Libertate (Ed. Cartea
Românească) păstrează verva, complexitatea acțiunii și a tipologiilor din cărți
anterioare ca Băieți aproape buni sau Spada,
și ingeniozitatea din Dacic Park, dar
le depășește pe acestea, fiind cel mai bun volum al de-acum maturului romancier.
Libertate este
mai departe de thriller și de politică decît romanele anterioare ale lui Bogdan
Teodorescu, dar nu e lipsit de mister. Se citește rapid, cu interes pentru
destinele eroilor și aflarea deznodămîntului, fiind în același timp o literatură
socială de cea mai bună calitate. Efervescența scriiturii și a personajelor
ascunde dileme grave.
Cartea are toate
datele unui roman de succes: acțiune palpitantă, suspans, personaje puternice
care-și prezintă hotărîte punctele de vedere, ironie și un final neașteptat.
Dar este mai mult decît o narațiune antrenantă. Există în acest roman un plan
de profunzime tulburător, o privire în abisul unei societăți – cea românească a
începutului de secol XXI – întocmită greșit, imprevizibilă, capabilă să distrugă
vieți cu un cinism absolut. Un strat social destinat aparent succesului,
relaxat și superficial trăiește, fără s-o știe sau ignorînd pericolul, pe
muchea prăpastiei.
(va urma)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu