Se afișează postările cu eticheta Dan Gârbea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dan Gârbea. Afișați toate postările

joi, 23 septembrie 2010

In Memoriam. Dan Gârbea (15 martie 1933 – 23 septembrie 2010)


Dan Gârbea, tatăl meu, s-a născut la București la 15 martie 1933, fiind al doilea fiu al colonelului de artilerie Titus Gârbea (1893-1998), ulterior general, și al Silviei Gârbea (născută Câlniceanu, 1901-1979). A făcut școala primară în Germania și Suedia, unde tatăl său era atașat militar și și-a petrecut vacanțele la Bengești, Gorj, pe proprietățile bunicilor săi materni, confiscate în 1949, dar pe care le-a recuperat după 1992. A studiat apoi la Liceul Matei Basarab și la Institutul Politehnic București, Facultatea de Transporturi, Căi ferate. A absolvit ca șef de promoție după multe greutăți cauzate de faptul că era fiul unui general al Armatei Regale și al unei foste proprietare de pămînt. A ales o carieră tehnică tot din cauza condițiilor istorice, renunțînd la cultivarea talentului său excepțional de pictor. Același „dosar” i-a închis multe oportunități în carieră, în special acelea de a preda în învățămîntul superior, pentru care avea vocație, și de a se înscrie la doctorat. Nu a fost membru al partidului comunist și, cînd i s-a oferit să devină, a refuzat. A lucrat ca redactor la Editura Căilor Ferate și apoi ca instructor al Centrului de Perfecționare al Lucrătorilor din Transporturi, poziție marginală față de pregătirea sa. A devenit directorul centrului după 1989. Nostalgia pentru învățămîntul superior și-a moderat-o predînd mulți ani în regim de „plata cu ora” la Politehnică. A fost unul dintre pionierii utilizării calculatoarelor în inginerie la noi, încă de la începutul anilor 70, și al utilizării elementelor finite. S-a ocupat în special cu analiza numerică la probleme de rezistența materialelor și de transmiterea căldurii. În 1990 i-a apărut singura carte: „Analiza cu elemente finite”. Contractul cu editura l-a semnat pe 21 decembrie 1989 cu directorul acesteia Ion Iliescu. Începînd din 1992 a dus o luptă tenace pentru recuperarea proprietăților familiei. În 1998 s-a retras la pensie, dedicîndu-se administrării terenurilor recuperate, împreună cu soția sa. A publicat numeroase articole în revista „Magazin Istoric”, valorificînd memoriile tatălui său. A fost căsătorit cu Constanța Gârbea, inginer agronom, și a avut doi fii și un nepot. Fratele său mai mare, Mircea (1931-2009), care a lucrat în Ministerul Agriculturii, nu a avut copii.

Postări populare

Arhivă blog