Cărți noi! George Arion - Crime sofisticate, Ed. Tritonic * * *

Nu orice crimă e demnă să figureze într-un roman polițist. Mai ales dacă este un roman semnat de George Arion. Nu că autorul s-ar fi blazat după atîtea și atîtea istorii misterioase și nu mai agrează decît „crimele sofisticate”. Dar ingeniozitatea sa de creator de situații limită e pusă mai bine în valoare de acțini care nu se întîmplă chiar toată ziua și umplu cîteva rînduri în paginile ziarelor de senzație. Așa că în masivul său roman, conceput în două părți foarte diferite, George Arion investighează cu mijloacele prozei cu suspans cazuri înlănțuite care compun la un loc un mare mister. În prima parte, criminalul nu este un infractor pus pe jaf sau răfuială, ci un justițiar care își alege victimele unor crime ingenioase după criteriul că ele sînt imune la pedeapsa legilor și chiar se cred mai presus de ele. Este un criminal – personaj pozitiv. E totuși un asasin cu sînge rece și de aceea trebuie anihilat. Eroul pozitiv-pozitiv îi întinde o cursă oferindu-i ocazia unei confruntări provocatoare, pe care, în mod normal, un ucigaș cu temperamentul acelui n-o poate refuza. Totuși, înțelegînd de ce i se dă ocazia unei întîlniri cu un mare rival pe care poate, eventual, să-l umilească, asasinul preferă calea inteligentă de a se stăpîni. Partea a doua este un decameron al poveștilor polițiste pus la cale de clienții permanenți ai unui bistro dintr-un orășel american. Nu e cazul, pentru păstrarea tainei, să insist prea mult a asupra acțiunilor din roman. E suficient să vă asigur că sînt cu adevărat ingenioase și pline de neprevăzut. Ceea ce trebuie subliniat este verva de prozator a lui George Arion, capacitatea sa de a inova într-un gen care pare că și-a atins limitele încă de pe vremea lui Edgar Wallace. Dar autorul nostru e optimist și entuziast și, spre deosebire de eroul lui, acceptă provocările. Ceea ce este foarte bine realizat la George Arion este fundalul realist pe care se țes poveștile, mai mult sau mai puțin verosimile, dar provocatoare de plăcere asemeni unor puzzle-uri complicate și antrenante.

Cărți noi! George Arion - Cameleonul, rev. Flacăra și Ed. Tritonic

După cum probabil se știe, George Arion este nu doar un bun ziarist, mai ales autor de interviuri, dar și un prolific autor de romane polițiste. Se pare că genul îl distrează și îl pasionează. Căci - cum iarăși se știe – de rentat, o colaborare cu Tritonic n-are cum să renteze decît Tritonicului. Cameleonul este un roman polițist serios, bine scris, cam schematic pe-alocuri, cu o întorsătură care rezolvă finalul fără a-l rezolva. Acțiunea, ceea ce e și mai atractiv pentru cititorul român, se petrece în București prin anii 1990. George Arion reușește foarte bine fundalul mediului bucureștean postrevoluționar, personajele secundare fiind de reținut. În Capitala răvășită de tranziție și doldora de infractori apare un justițiar anonim, perfect deghizat, imposibil de prins, care dezleagă
situații imposibile de la răpiri la atacuri armate și de la ucideri de tîrfe la dejucarea unor asasinate de politicieni. Trama aduce oarecum cu cea a lui Bogdan Teodorescu din Spada. Acolo însa miza e pe mediul social-politic-gazetăresc, aici primează aventura și intriga de spionaj. Nu o să vă dau cheia misterului, de altfel aș spune că nici autorul nu o dă, eventual sugerează cîteva soluții. Voi spune doar că avem un roman de aventuri tipic, bine închegat, cu protagoniști foarte interesanți. Uneori pe George Arion îl mai trădează auzul și parfumează excesiv rostirile argotice. În rest, spre deosebire de multe ale genului, cartea e de citit dar și de păstrat spre o recitire.