Cărți noi! Laura Gherman - Suflet de tinichea, Ed. Karuna Bistrița

„Mi-am croit rochie metafizică/din filele unei cărți de estetică./ Cercei din fildeș transcendent/parfum, al compasiunii accent". În rest, poeta poartă "pantofii analizei, ochelarii epifaniei, contur de buze poezia”. Asta probabil pentru că e profesoară de filosofie (la Bistrița). În textul „Agent secret”, ea scrie cum „Racolată mi-a fost ființarea/ selectată ... sub acoperirea/ cerului și îngerirea...” Toate textele abuzează de puncte de suspensie, chestiune absolut de neînțeles ca și substantivul „îngerirea”. Ea are ce are cu „ființarea” care mai și înoată ("spre insula artei" printr-un "ocean al ignoranței"). Nu e clar dacă e ignoranța autoarei ori a altora. Respectiva „ființare întrebătoare” își află sensul în „căutarea căutării”. Dna Gherman mi-a dăruit cartea „cu respect” (scuzați ligamentul) și din poza de coperta a patra pare cumințică și cu ochi frumoși. Dar pot eu să nu-i spun adevărul? Anume că se definește perfect prin titlul ales: suflet de tinichea. Volumul mai e și dedicat memoriei tatălui său. Ce-o zice el, de acolo, de sus, despre isprăvile fiicei, că nu mai e lîngă ea s-o tragă de urechi?