joi, 3 martie 2011

Geamul lui Spinoza


Are G. Topârceanu o poezie în care se răfuiește cu neînțelegerea unui critic, un „Zoil” opac. Explică magistral în ce constă blocajul acestuia, apelînd la metafora lui Spinoza, un „sărman evreu”: „Anume Baruch. Fire de elită/ În lume viețuind ca-ntr-un pustiu:/ Știa să taie sticla șlefuită/ Și toți nerozii îl credeau geamgiu”. Finalul e un îndemn pentru observatorul inabil sau neatent: „Cînd îmi citești poemele și proza,/ Gîndește-te la geamul lui Spinoza.” Să remarcăm în treacăt excelența lui Topârceanu în materie de versificație cînd, azi, unii membri ai Uniunii Scriitorilor care se laudă că fac poezie cu formă fixă nu sînt în stare să producă un sonet cumsecade prozodic, la șapte secole după Dante.

Deunăzi am intrat pe un blog de literatură și am propus în cadrul unor comentarii cîteva lecturi din poezia recentă. Au urmat comentarii la comentarii în care s-au găsit destui să strîmbe din nas la Ion Mureșan, să-i mute a cîta oară fălcile lui Mihail Gălățanu, să ridice din umeri la Traian T. Coșovei și Anca Mizumschi și să remarce că, de fapt, Liviu Ioan Stoiciu scrie proză. Ăsta a fost vîrful dinspre cei care citiseră măcar, spre cinstea lor. Alții (anonimi firește, pentru că moderatorul permite din păcate comentarii anonime) au contrapus lista lor (deși eu mă referisem strict la volume din 2010-2011) și anume: Adrian Păunescu, Grigore Vieru și... Pavel Coruț, mai nou și poet, se vede treaba.

Ca în orice domeniu, și în comentarea și înțelegerea poezei, mareea incompetenței și a prostului gust e atît de sus – ridicată în văzduh de mînia Lunii, cum zice minunat „vărul” Shakespeare – încît înecul e sigur. Dar și mai sigur e că meșterul e prețuit de meșteri, iar cîrpacii se prețuiesc între ei, dînd meșterului cu tifla. Democrația internetului a avut un efect bizar: a deschis zăgazurile poeziei proaste, mizerabile, a comentariului pe măsură, a reflexivității din categoria „Guță Popîndău” (tot Topârceanu, săracul).

Pentru un surd, un violonist de geniu pare că practică doar o gimnastică bizară: freacă repede un băț de-a latul unei cutii prevăzute cu niște fire de oțel întinse, mișcînd simultan degetele celeilalte mîini într-o mecanică fără sens.

Vă propun să ne gîndim, cum atît de subtil ne invita „minorul poet interbelic” Topârceanu la geamul lui Spinoza. (în imagine: Spinoza fără geamuri)

9 comentarii:

  1. Antepenultimul grupaj de fraze ar putea iesi la fel de bine de sub alte zeci de condeie,dar referindu-se la o plajă de stiluri întinsă dela o anumită axă de referintă până la o alta,la 180 de grade.Si cum gusturile,la fel ca toate din lumea asta sunt relative,permiteti-i unui anonim(pe care,din păcate,încă îl acceptati)să cugete că dacă s-ar face o medie rece adevărul ar pica pe undeva pe la mijloc.Dar cum notiunea de rece nu prea este compatibilă cu poezia si presupunând că fiecare are gradul lui de surditate,se pare că poezia este un domeniu ce permite mai multe adevăruri.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Anonim
    Nu e clar ce aţi dorit să ne împărtăşiţi. Între ce vreţi să faceţi media? O medie presupune existenţa unui şir de valori. Care sînt ele? Apoi o plajă e un plan orizontal. Deci nu se poate întinde între două axe de referinţă pentru că dacă există axă de referinţă e una singură. Apoi, dacă e plan, nu e semicerc să aibă 180 de grade.

    Cred că nu e bine să apelaţi la noţiuni matematice pentru explicaţii pentru că nu le stăpîniţi suficient şi nu putem înţelege sensul comunicării.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu accept comentarii anonime dacă sînt la obiect şi în limbaj decent. Dacă sînt invective sau interjecţii, ori insulte la adresa unor terţe persoane, nu le las.

    RăspundețiȘtergere
  4. Axa din planul orizontal se poate roti tot în plan orizintal cu 180 de grade si descrie un plan de forma unui semicerc.Cu alte cuvinte, un vector orientat initial spre plus infinit,devine acum un vector orientat spre minus infinit.În ceea ce priveste poezia,în această lumină ar fi vorba despre două păreri diametral opuse,între ele pe plaja rezultată din rotirea axei orizontale situându-se părerile mai mult sau mai putin permisive pentru diverse stiluri.Nu am vrut decât să fac un exercitiu de comparatie,aceasta fiind o metodă de a-mi verifica logica.Privitor la cunostintele mele de matematică,cu ceva argumente părerea dv.ar deveni cel putin discutabilă.Dar nu are rost să insist pentru a vă convinge,acesta fiind un blog cu profil literar.Vă multumesc.

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Anonim
    Tot nu inteleg, dar nu mai incerc. E posibil sa aveti dreptate dar ce știu sigurȘ planul nu poate fi semicerc. Un semmicerc e o curbă plană, nu un plan. Nu mai insist. Important e că nu am perceput la ce vă referiți.

    RăspundețiȘtergere
  6. Recunosc faptul că poate m-am exprimat cam neglijent,dar nu m-am referit la o curbă ci la suprafata plană(finită)mărginită de ea,considerând că aceasta se subîntelege.Cer scuze.

    RăspundețiȘtergere
  7. A propos, scrisesem despre Topârceanu (da, Topârceanu, „minorul poet tradiționalist”!) un articol (în revista Tomis) intitulat „Topârceanu, cel mai mare avangardist român”... Desigur, titlul este o exagerare voită, idiosincrazică, dar argumentam acolo că, de fapt, Topârceanu reușește uneori să anticipeze postmodernismul, lucru remarcat, din câte am putut să mă documentez, doar de Marin Mincu și de Ion Murgeanu...

    RăspundețiȘtergere
  8. @Yigru Zeltil
    V-am citit și în Tomisul recent și mi-a plăcut ce-ați scris. Cam succint însă. Cu T. se poate susține la limită teza. Am în vedere mai ales „parodiile originale”, iar Romanța gramofonului (după Minulescu) aduce a poem avangardist. După cum „Balada chiriașului grăbit” sună foarte cărtărescian - G.Călinescu o blama pentru că mizează pe toponime cunoscute (în speță străzi din București) pe care au mers ulterior Dimov și mai apăsat Cărtărescu. Admir la G.T. impecabila versificație. Omul avea harul rimei, nativ.

    RăspundețiȘtergere
  9. La asta mă și gândeam (să fac o teză pe Topârceanu), doar că... nu sunt încă la facultate! Trebuie să mă pregătesc pentru un bacalaureat mizerabil ca să urmez o facultate pe care o voi face din vocație, chit că nu va oferi la început ceea ce visam - adică să mă ocup de literatura care mă interesează în maniera care mă interesează...

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog