Radu Țuculescu Bravul nostru Micșa!, Editura Eikon * *

Trei piese scurte de teatru, de fapt niște farse, cuprinde volumul prozatorului Radu Țuculescu, aflat în ascensiune pe toate planurile: roman, proză scurtă și iată că și teatru. Piesa titulară e hazlie, fluentă, fără mari pretenții stilistice sau tematice, dar bine închegată. O femeie de la țară își scoate în fața casei concubinul paralitic, pe Micșa, că s-a săturat de el, „nu are obligația să-l țină” și-l livrează comunității rurale să-l îngrijească și să-l hrănească. E un fapt divers tipic pentru știrile noastre tabloidizate și crează acea emoție vie și trecătoare de mahala. Lumea se înghesuie, vin și „străinii” etc. Treaba începe să miște și promite să se amplifice în favoarea celor din sat, care exploatează abil și cinic situația. Micșa îi va scoate din sărăcie cu cazul lui. Un fel de „Vizita bătrînei doamne” în care nu trebuie să moară nimeni ci, dimpotrivă, să trăiască exhibîndu-și nefericirea. Însă niște întreprinzători vecini îl fură pe Micșa ca să-l utilizeze. Totul pare că se va nărui, cînd un isteț copărtaș are o idee genială: la urma urmei cine îl cunoaște pe Micșa? El e un simbol. Și i se substituie, imitîndu-l, iar afacerea poate continua. Celelalte piese sînt mai puțin izbutite și chiar irită oarecum prin violențe de limbaj și prin înfățișarea unei lumi extrem de sordide despre care nu ne îndoim că există, dar care nu are cine știe ce virtuți teatrale. Teatrul lui Radu Țuculescu este unul de replică și, cînd și situația e interesantă, poate conduce la comedii izbutite.