joi, 10 martie 2011

Paul Cernat despre antologia „Ochelarii de fum”

Din prefața lui paul Cernat la Antologia de proză „Ochelarii de fum” îngrijită de Doina Ruști:

„Principala calitate a antologiei Ochelarii de fum e aceea de a oferi, în 32 de intrări, un eşantion reprezentativ de proză românească „vie”. „Vie” nu doar prin faptul că prozele scurte/fragmentele selectate în cuprins aparţin unor scriitori români în viaţă (prozatori de carieră sau de ocazie, din toate generaţiile active), ci şi prin faptul că, indiferent de vechimea sau de noutatea lor, ele nu datează, ansamblul lor lăsînd, cu toată eterogenitatea inevitabilă şi cu toată diversitatea fizionomică scontată, o reconfortantă senzaţie de prospeţime. Există aici destule reluări din volume apărute anterior, unele (cazul lui Ştefan Agopian cu Manualul întîmplărilor) chiar în anii `80, după cum există şi nu puţine trufandale prozastice, inclusiv cîteva surprize. Noutăţi de prim-plan sunt, fără îndoială, fragmentele nou-nouţe semnate de Nicolae Breban şi, respectiv, Gabriela Adameşteanu, primul - prezent cu un suculent fragment „grobeian” (Un act gratuit, extras dintr-un volum de nuvele cvasi-omonim, aflat în pregătire), cea de a doua – cu un instantaneu „retro” extras dintr-un şantier proaspăt deschis (Viaţa bicoloră). Destui prozatori cu deja vechi state de serviciu par a fi ţinut să-şi prezinte cîte o mini-carte de vizită, decupînd din volume deja edite secvenţe considerate „emblematice” pentru modul lor de a scrie proză, scurtă sau nu: e, între alţii, cazul unor nume precum Ion Iovan, Ştefan Agopian, Ioan Groşan, Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu, Varujan Vosganian, Cătălin Ţârlea, Horia Gârbea, Ioana Drăgan, Florina Ilis, Radu Pavel Gheo sau Lucian Dan Teodorovici, în cazul cărora cititorul avizat merge la sigur. După cum există şi prozatori bine „rodaţi” care au ţinut să participe cu texte nou-nouţe: Doina Ruşti, de pildă, cu o proză realist-magică despre metamorfozele „vampirice” ale identităţii (Mult aşteptatul ceas al d-nei Glodeanu), Daniel Vighi (răsfăţul tacticos din O poveste cultă despre Mayer Amigo), sau Cristian Teodorescu, cu o surpriză confesivă intitulată, provocator, Duceţi-mă ca pe preşedinţi. Cu noutăţi de substanţă îi întîlnim şi pe Ştefania Coşovei (Semne pe ape) sau Gabriel Chifu (Sfîrşitul anilor ’50, începutul anilor ‘60). Cîteva texte par scrise special pentru Ochelarii de fum – bunăoară sprinţara schiţă Pinguinii a lui Florin Bican, dar nu numai”.

Precizez că povestirea mea „La Sinaia, la Cazino” a fost scrisă special pentru această antologie, la invitația Doinei Ruști. Ea a mai apărut doar în România literară, nu și în volum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog