Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări populare
-
Nu e ușor să fii membru al conducerii USR și/sau al comisiilor sale. Se crede că e simplu. Dar faptul de a încerca să faci ceva împotriva ce... -
La editura Cetatea de Scau n din Tîrgovişte a apărut volumul 1 din însemnările şi memoriile bunicului meu, generalul Titus Gârbea (1893-1... -
În fiecare dimineață, fiul meu, Tudor, mă trezește cam cu aceeași replică: - Tati, trezește-te odată! Trebuie ... -
N-am mai fost la un meci de fotbal pe stadion de dinainte de revoluție. Nu mergeam nici acum, dacă nu mă invita dl. primar Neculai Onțanu că... -
Am regăsit, în urma unei sugestii primte dintr-o corespondență privată, un text pe care l-am tradus mai demult, un poem foarte cunoscut în...
-
Uniunea Scriitorilor din România atrage atenția asupra degradării continue a limbii române şi a nivelului de cultură din spațiul public ...
-
Statuia Împăratului Traian a fost dezvelită electoral de primarul Oprescu pe treptele Muzeului de Istorie (fosta Poștă Centrală) din Calea ... -
Au și trecut 34 de ani. Aveam 14 ani și eram în bucătărie, cu întrega familie, minus bunicul meu care lucra (scria) la demisol, voiam să pre... -
La 31 martie, Nichita Stănescu ar fi împlinit 77 de ani. Nod 19 Murise îngerul, dar nu l-am putut ține în brațe, se făcuse de apă și mi-a cu... -
PROGRAM al candidatului Horia Gârbea ...
Abonaţi-vă!
Postări
Comentarii
Jungla
RăspundețiȘtergereAm pătruns într-o junglă
Miraculoasă, fructele împodobeau
Ramurile sălbatice,
Dar erau otrăvite,
În jur zburau umbre,
Erau lilieci, erau oameni?
Un liliac încerca sămi scoată ochiul,
Altul râdea stropindu-mă cu saliva sa verde.
Din fructe ieșeau viermi roșcați
Cu dinți ca briciul,
Ce mult doream să-mi fac o grădină,
Un loc de casă și de odihnă,
Dar jungla era de neînvins.
M-am trezit, eram în altă junglă.
Neliniște
Capul meu stă pe tava
Privirilor voastre,
Tâmplele îmi zvâcnesc
Ca furtuna-n fereastră,
Cum de nu pot muri
După ce am scris un poem?
Înalț privirea,
În jurul meu nu s-a schimbat
Nici un semn,
Nu mai pot nici ochii
Să-i închid,
Lumina mă orbește,
Sunt ca o frunză
În vid.
Frunzele moarte
Frunzele moarte se adună, se ard,
Cărțile-s vechi, ochelarii s-au spart,
Mâinile tremură, visu-i coșmar,
Stai grănicer uitat la hotar
și pasărea trece și râde în zbor
și ochiul tău plânge interior.
Boris Marian