marți, 15 martie 2011

Ziua Ortodoxiei 2011


Pentru prima dată în viață, duminică 13 martie, am participat la o procesiune religioasă, de Ziua Ortodoxiei, la Biserica Icoanei. Ceremonia a fost organizată de Primăria Sectorului 2 și Protoieria 2 București, au participat vreo 60 de preoți de la parohiile din sector și nu numai, ierarhi ai bisericii între care Prea Sfințitul Varlaam, episcopul vicar patriarhal, și desigur primarul sectorului, Neculai Onțanu. A fost ceva cu totul impresionant, probabil și din punct de vedere religios pentru cei care se pătrund mai ușor de fior mistic, dar sigur un fenomen social uimitor: probabil vreo 2-3 mii de credincioși de la sugari în brațele părinților pînă la bătrîni matusalemici, cei mai mulți cu icoane aduse spre sfințire, unele de mari dimensiuni. Slujba și procesiunea au durat vreo patru ore, dar abia apoi credincioșii, așezați la o coadă de peste 1000 de persoane, care cotea pe trei străzi, au putut atinge icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă de la Mănăstirea Ghighiu spre a fi expusă la Icoanei. Au venit și 45 de preoți și credincioși din Bulgaria. Cîteva persoane foarte în vîrstă au primit permisiunea să atingă primele icoana (una dintre puținele ce o arată pe Fecioară cu chipul întristat, de păcatele noastre, desigur, și care datează de pe vremea lui Brâncoveanu) și fie de extaz mistic, fie de boală și lungimea așteptării, acest gest le-a produs leșinul pe loc. Din fericire primăria prevăzuse și echipe medicale de urgență și, cu ajutorul lor și al Fecioarei, se pare că totul s-a terminat cu bine. În ceea ce mă privește am ezitat între admirație văzînd atîta credință și o anumită neliniște în fața unei mase de oameni mișcată foarte ușor de un mobil abstract.

Alături, la Schitul Darvari, am avut bucuria să îl cunosc pe sfințitul stareț, un om tînăr și o prezență luminoasă. Sfinția Sa, racordat le prezent, m-a poftit să vizitez și situl web al schitului care adăpostește (schitul, nu situl) și moaștele a 15 sfinți: www.schituldarvari.ro.

Ca o lămurire: Ziua Ortodoxiei celebrează, în fiecare an în martie, un Sinod regional ce a fost convocat la Constantinopol în anul 843, sub împărateasa Teodora. La acesta, venerarea icoanelor a fost solemn proclamată după vreo 120 de ani de autoritate a iconoclaștilor. Călugari și preoți au mers atunci în procesiune și au așezat iar icoanele la locul lor de cinste. Ziua aceea, numită "Triumful Ortodoxiei", este sărbătorită anual în prima duminica din Postul Mare, zi care cade negreșit în martie.

In imagine - icoana de la Ghighiu

4 comentarii:

  1. La acea procesiune din prima zi a Ortodoxiei „ever”, cei mai mulți dintre preoții participanți purtau urmele torturilor la care fuseseră supuși de către, chiar, oamenii împăratului Teofil, soțul Teodorei.
    Fețele bisericești, iubitoare de icoane, care nu participau la procesiune, sau nu mai erau ambulatorii, sau nu mai erau, din motive ușor de înțeles.
    Sărbătoarea punctează încă o victorie, dintre cele cu care e presărată istoria omenirii, a creștinismului ortodox în fața persecuțiilor de tot felul ale fanaticilor, cu un nr. de victime superior celui ale multor revoluții și războaie.
    Nu leșin, dar sunt pătrunsă de emoție și evlavie, ca onorabilă creștină de seră ce mă aflu.

    RăspundețiȘtergere
  2. În sfârşit, şi lucruri frumoase în viaţa publică românească!
    Cu toate că sentimentul religios, credinţa, sunt chestiuni private, astfel de procesiuni reînnoadă cu vremurile (certamente mai bune) în care domnitorii cu toată curtea, sau împăraţii cu tot senatul,urmaţi de popor, mulţime etc. ieşeau cale de kilometri în întâmpinarea icoanelor sau a moaştelor aduse din locuri sfinţite.
    Asta arată smerenia celor puternici de atunci în faţa de elitei celor aleşi nu prin rang, cât prin viaţa lor cu totul altfel decât a celorlaţi muritori, respectul pentru valoarea ce nu le aducea profit imediat, conştiinţa propriei nimicnicii şi a deşertăciunii.
    Recunoştinţa celor ce de la înălţimea funcţiei lor se coborau cu toată credinţa şi sinceritatea spre slăvirea lucrurilor sfinte, arată de asemenea că pe atunci reprezentanţii puterii aveau o intensă viaţă de taină - prin care se pregăteau pentru moarte, şi nu numai pentru croirea de planuri din cuţite şi pahară.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Silvana și Lorena
    Bine ziceți. Mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am fost la Manastirea Cernica,
    la fel de sfant si impresionant.

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog