joi, 6 octombrie 2011

Dan Bălănescu Ambasada veselă – povestiri umoristice din lumea diplomației, Tracus Arte :(

Iată o carte extrem de iritantă (și nu fin ironică așa cum crede Adrian Cioroianu și notează pe coperta a patra a ei) prin faptul că textele cuprinse nu sînt povestiri și nu sînt umoristice. Sînt niște însăilări lipsite de tensiune, constînd în poante ieftine și inducînd ideea că diplomații români sînt niște tipi neciopliți care folosesc fie limba de lemn, fie un argou grosier. Ei se ocupă cu mărunțișuri meschine. Astfel un atașat militar „în țara X”, colonelul Bambu, e preocupat să-l facă pe șeful misiunii, ambasadorul, „să moară de necaz”! El „rîde mînzește” cînd se gîndește la „necazul” ambasadorului cînd acesta va vedea succesul unei recepții pregătite de el, cabalinul colonel Bambu, în complicitate cu soția sa Filomena care are preocupări de mare finețe: „mestecă un aluat de plăcintă”. La recepție se vor servi trei rațe fripte! Dacă așa arată un „militar faimos al armatei române” și relațiile între membrii misiunilor diplomatice ale țării noastre se reduc la rivalități privind pregătirea rațelor – e jale. Probabil autorul, diplomat și el, înțelegem, știe mai bine.

Și doamna ambasador e o vulgară: „se ridică bătrînește și se îndreptă spre oala cu mîncare”. Ambasadoarea „sporovăiește cu Maricica” (o slujnică) și cu „tanti Corleanca”. Cele trei femei, ambasadoarea și femeile de serviciu, „interacționau cu o încărcătură emoțională profundă”. Maricica își interpelează soțul astfel: „Vasilică! Ia fă-te ‘ncoa!” Presupunem că și dna ambasador vorbea cam la fel cu dl. ambasador. Din fericire, autorul ne dă o speranță scriind pe prima pagină că „orice potrivire cu realitatea este o simplă coincidență”. Am vrea să credem că nu poate fi nicio potrivire cu realitatea. Ambasada nu e „veselă”, ci sinistră!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog