vineri, 7 octombrie 2011

Uniunea Scriitorilor – nomenclator de profesii


Una dintre cele mai dificile sarcini a unui șef de filială a Uniunii Scriitorilor sau de secție a ASB este contactul cu aspiranții, merituoși sau nu, la calitatea de membru al organizației. Unii vor să intre cu monografii dedicate unor sate greu de găsit pe hartă, unul încerca s-o facă printr-un volum dedicat construcției hidrocentralei de la Porțile de Fier. Am primit, în dosare de validare, cărți de bucate, traduceri de lucrări religioase, chiar și o carte de cusături sub pretextul că fiecare tip de „punct” era însoțit de cîte un distih la obiect gen „Gospodina bună ține casa lună”. Toți autorii își trec în operă antologiile și culegerile realizate din alții.

O autoare tradusese un manual de poziții erotice și voia să îi fie considerat la primirea în USR, un poet își ilustrase volumul cu fotografii nud, cam de amator, ale unei doamne despre care nu sînt sigur că știa acest lucru, alt poet avusese fantezia de a realiza un album cu reproduceri color după tablouri celebre, dedicînd fiecărei capodopere plastice cîte o anti-capodoperă de-a sa în versuri. Un domn serios și-a dedicat viața unor lucrări consacrate unui compozitor și voia, poate mai vrea încă, să intre la secția de critică literară. Un distins cercetător în zootehnie notase zeci de întîmplări nesemnificative din satul său natal și le numea romane. O doamnă yoghină scria poeme mistice budiste și ne vizita făcînd niște mantre protectoare la sediul Asociației.

Mulți își recită opera (pe care o compară după caz cu a lui Eminescu sau Schiller) pe loc, insensibili la faptul că niciodată comisia care decide nu se află de față. Cei mai amatori să dea recital public sînt epigramiștii. Ei solicită în van rîsetele audienței de conjunctură cu catrene fără haz. Destui își ilustrează volumele cu desene proprii, cele mai multe acceptabile pentru un copil de clasa a cincea, dar nu mai mult.

În fine, uneori după numeroase și umilitoare amînări, alteori fără nicio dificultate, unii dintre cei doritori să acceadă în USR, chiar ajung să intre. Profesiile lor, de care iau act prin forța împrejurărilor, sînt dintre cele mai diverse: avocați, medici de la cardiologi la ginecologi, clerici, ingineri de toate specialitățile de la construcții - îmbunătățiri funciare (eu) la automatică și silvicultură, profesori secundari și universitari de toate materiile de la limba română la sanscrită și de la istorie la fizică, matematicieni, moașe, ofițeri de toate armele și de toate gradele, inclusiv generali, piloți civili, funcționari, magistrați, pictori, regizori de teatru și film, actori, vedete TV, ofițeri de marină, fermieri, patroni de edituri și de restaurante, ziariști, sportivi, muzicieni. Literatura este o artă transversală.

După ce a reparat destul de bine, dar cam scump, instalațiile sanitare ale îmbătrînitului sediu al Asociației București, instalatorul, un om cumsecade la vreo 65 de ani, mi-a oferit epigramele lui spre publicare.

4 comentarii:

  1. Se pare ca este o munca grea, de raspundere si destul de migaloasa filtrarea adevaratelor lucruri de valoare, dintre multele "valori" indoielnice care vi se propun. Seamana cu munca unui cautator de aur, ce sta cu sita pe malul unui rau, pt a culege pepitele de aur. In ceea ce ma priveste, deplang lipsa unor valori care sa umple golul pe care l-a lasat Rodica Ojog Brasoveanu in policier-ul romanesc...! Desigur, este posibil sa existe vreun inlocuitor, nu de asemenea valoare desigur, dar cu putin efort si-ncurajare, putem suplini migratia talentelor, si neinteresul actual al populatiei pt literatura contemporana...

    RăspundețiȘtergere
  2. @anonim
    Sint autori de thriller si policier foarte buni chiar si in USR: Lucia Verona, George Arion, Bogdan Teodorescu, Bogdan Hrib. Eu militez pentru a intra autori talentati indiferent ca practica niste genuri pe care unii le considera pe nedrept minore. (policier, thriller, SF, fantasy). Am initiat colocviul SF si F anual, a avut 2 editii. Ar trebui poate sa miscam ceva si in zona thriller-policier (nero si giale cum zic italienii)

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu se ştie cât e patologie pură, cât e pur exhibiţionism ("chinul talentului") şi cât este meschinărie crasă(sunt vizate drepturi băneşti în plus, la pensie), în demersurile tragico-mice pe care le fac mulţii veleitari, pentru a fi acceptaţi ca membrii ai unei asociaţii sau uniuni de craţie literară. Cu adevărat, timpurile Massolitului din "Maestrul şi Margareta", nu au apus de tot, în mintea unora!
    Dinu D. Nica

    RăspundețiȘtergere

Postări populare

Arhivă blog